Vietnam, o destinatie ce-mi ramane draga Ana Maria Gherasim

Am plecat spre Hanoi la jumatatea lunii august, retincenta, dar si cu o mare curiozitate: ce imi poate oferi aceasta destinatie turistica ? 

Cand spui Vietnam, te gandesti fara doar si poate la razboi, parca ar fi doua cuvinte sinonime, dar chiar daca urmele razboiului se vad si, pe alocuri, inca se simt, oamenii sunt cu totul deosebiti; in ciuda greutatilor prin care au trecut, au o bunatate aparte, sunt zambitori, amabili, primitori. Simplitatea lor te frapeaza la fiecare pas… nu isi doresc mult si se multumesc sa poata asigura masa zilnica a familiei. Chiar daca isi castiga foarte greu existenta, nu asteapta nimic gratuit, ci iti ofera un serviciu in schimbul atentiei si banilor. 

Revenind la calatoria mea, trebuie sa recunosc ca am plecat la drum cu doar cateva mici informatii despre tara si fara a cere recomandari si sfaturi… am vrut sa fac cunostinta cu Vietnamul direct si nemijlocit pentru a-mi forma imaginea proprie si personala despre ce inseamna astazi tara unde ani de-a randul s-au purtat lupte sangeroase.

Am ajuns in aeroportul din Hanoi, unde ma astepta Asia… prima mea calatorie in aceasta parte a lumii. Primele imagini cu micul furnicar asiatic se succedeau rapid in fata ochilor mei: sute de scutere alergau grabite in toate directiile, tarabe ce umpleau trotuarele strazilor, cladiri coloniale si frizeri ce isi practicau meseria pe marginea drumului, saloane de masaj si tulburele Rau Rosu. Imagini fascinante ale Hanoiului pe care le sorbeam cu privirea insetata de cunoastere… mai frumos decat un film, caci aceasta era chiar realitatea.

Am ajuns la elegantul Hotel del'Opera, la doar cativa pasi de frumoasa cladire a Operei din Hanoi, in cartierul francez. Arhitectura colonial-franceza, designul interior inspirat din mediul dramatic-teatral, imbinate ingenios cu accente moderne fac acest boutique hotel unul foarte confortabil si apreciat de toti turistii. Seara a fost foarte placuta: un cocktail de bun venit pe terasa hotelului ce iti ofera un view catre agitatia orasului ce pare ca nu doarme niciodata, apoi o cina la elegatul restaurant a-la-carte Press Club. 

In dimineata zilei urmatoare, am pasit in agitatia orasului pentru un mic dejun traditional pe stazile aglomerate si colorate. O omleta pregatita pe marginea trotuarului, cu oua proaspete si verdeata, asezonata cu un sos putin picant. Au urmat apoi paste de orez si nem (spring rolls) cu carne de pui, prajite in ulei de palmier; toate insotite de ierburi de tot felul. 

Continuand prin centrul orasului vechi, am ajuns la o terasa populata de tineri vietnamezi ce isi savurau bautura racoritoare cu menta si lamaie sau desertul din lapte de cocos cu orez si banana. O multitudine de arome locale ce te invaluie si te cuceresc. O bucatarie locala bogata ce iti cucereste sufletul treptat, dar sigur, caci nu ii gasesti niciun defect. Am incercat in final, pe langa cafeaua vietnameza, si bauturi mai putin obisnuite: bere cu ou sau cafea cu rom si ou. Nu pot sa zic ca mi-au placut, dar nu ai cum sa refuzi sa testezi din preferintele locale. 

O calatorie nu inseamna doar plimbari si fotografii cu imagini frumoase ale unei vieti perfecte. Trebuie sa vezi, sa simti, sa traiesti realitatea asa cum este ea, autentica, neremodelata, sa incerci sa cunosti cat mai multe din viata lor de zi cu zi, caci ei sunt dispusi sa iti povesteasca si sa te primeasca in viata lor, macar pentru cateva zile. 

A doua zi, am pornit in descoperirea renumitului Golf Halong, una dintre minunile naturale ale lumii noi, unde stanci de calcar impadurite impanzesc apele albastre ale Golfului Halong, creand povesti cu dragoni, perle, mirodenii, civilizatii demult apuse, luptatori neinfricati sau tineri indragostiti. Trebuie sa iti lasi putin ochii si mintea sa descopere tot ceea ce acest cadru iti ofera. Este unul dintre cele mai frumoase locuri ale Vietnamului, iar vaporasele ce ofera croaziere in golf dispun de servicii ireprosabile, facand din orele petrecute aici o experinta de neuitat.

Calatoria a continuat spre centrul tarii si, dupa un zbor scurt de o ora din Hanoi, am ajuns in Danang, al treilea oras ca marime al tarii, important centru rutier, portuar si chiar si aerian, facand legatura intre rutele dintre nordul si sudul tarii. 

Dupa inca 40 de minute de mers cu autocarul, ajungi in micutul si pitorescul oras Hoi An. Cu inceputuri datand inca din secolul I, acest orasel a fost un important centru comercial si negustoresc, „poarta" principala a Asiei de Sud-Est pentru transportul mirodeniilor, dar chiar si a matasii naturale, aici producandu-se la scara larga acest material atat de cautat. Atrasi de puterea de atractie a acestei frumoase si prospere localitati, s-a mutat aici un numar mare de chinezi, japonezi si chiar indieni. Colonistii europeni (francezii, olandezii, portughezii) au gasit in Hoi An, intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea, un centru comercial prosper, in plina glorie. Odata cu „invazia civilizatiei europene", gloria orasului a inceput sa apuna, iar rolul comercial al zonei a fost preluat de un nou oras infiintat de la zero, Danang.

Hoi An este astazi un orasel linistit, cu cladiri a caror arhitectura aminteste de trecutul sau colonial, cu temple si case vechi de mestesugari, marturii vii ale populatiilor diverse ce s-au perindat prin aceste locuri, astazi ocrotite de UNESCO. Stradutele inguste sunt marginite de pravalii in care se vand felinare colorate, tablouri ce infatiseaza secvente din viata localnicilor, genti si incaltaminte din piele naturala si de croitorii dichisite in care turistii isi comanda haine cusute pe marimea lor in doar 24 de ore. 

Daca iti doresti sa descoperi mai mult, te poti departa de oras pentru cateva ore si sa inveti putin din agricultura ecologica pe care o practica localnicii, din tehnicile pescuitului sau ale cultivarii orezului. Aerul proaspat, campurile verzi de legume si orez, oamenii cu suflet cald si zambet larg sunt cateva dintre premisele unei zile perfecte. 

Ne-am mutat apoi pentru doua nopti in apropiere de Danang, la resortul Fusion Maya. Cum intri pe poarta, ai pasit intr-o alta lume… Lux, eleganta, rafinament, o cultura spa elaborata, atentie la detaliu, pentru ca turistul sa traiasca o experianta unica, intr-un cadru exotic ce te duce cu gandul mai degraba la insulele Ocenului Indian decat la o tara comunista din Asia. Plaja, frumoasa gradina tropicala, piscinele, dar si vilele ce dispun de piscine private te transpun intr-un cadru idilic. Si nu este singurul astfel de resort; intre Danang si Hoi An, litorarul vietnamez este populat de resorturi cu servicii turistice si conditii de cazare foarte bine puse la punct.

Am ajuns apoi in cosmopolitul Saigon, cel mai mare oras al Vietnamului, avand o populatie ce depaseste 10 milioane de locuitori. In comparatie cu capitala Hanoi, aceasta metropola este mult mai moderna, iar influenta occidentala se observa nu doar in aspectul general al orasului, dar si in felul de a fi al localnicilor. 

Tot ce pot sa spun este ca mi-a placut foarte mult: modernism si traditionalism imbinate intr-un mod original pentru a te face sa iti doresti sa zabovesti pe strazile aglomerate ore si ore intregi. 

Ultima destinatie a fost Delta Mekong, impresionanta prin intindere si biodiversitate. Cele mai gustoase fructe aici le-am mancat - jackfruit, starfruit, pomelo zemos sau mango - ale caror arome iti incanta papilele gustative.

Vietnamul va ramane astfel o destinatie foarte draga mie pentru ca m-a facut sa imi reamintesc motivul pentru care acum 10 ani am ales sa imi continui studiile in domeniul geografiei: imi place natura, imi place sa calatoresc, sa descopar oameni, traditii si culturi diferite care te imbogatesc atat cultural, cat si spiritual si emotional.