Japonia - destinatia mea de suflet Maria Manole

Japonia este una dintre destinatiile mele favorite datorita faptului ca, indiferent de cat de multe ori merg, reuseste sa ma suprinda de fiecare data. Am vizitat Japonia in perioada sarbatorii ciresilor infloriti, de multe ori numita doar Sakura (i.e. florile de cires sau inflorirea florilor de cires, in japoneza). 

In fiecare an, in perioada Sakura, japonezii practica obiceiul vechi de secole numit Hanami. Prietenii, familiile si colegii de munca, de scoala, etc se aduna pentru picnicuri sub ciresii infloriti pentru a contempla caderea petalelor florilor de cires. 

De data aceasta, aventura noastra in Japonia a inceput din Osaka, unul dintre cele mai mari orase din Japonia, aflat in regiunea Kansai. Osaka a fost timp de secole un centru comercial important al tarii si, datorita acestui lucru, orasul s-a dezvoltat pe un fundal mai relaxat, mai flexibil comparativ cu celelalte orase din Japonia. Se spune ca oamenii din Osaka sunt mai ,,prietenosi’’ decat cei din Tokyo tocmai datorita acestui lucru.

Prima noastra oprire in Osaka a fost la Umeda Sky Building cu inaltimea de 170 m, care iti ofera o priveliste panoramica asupra orasului. Apoi am pornit catre Castelul Himeji, unul dintre cele mai bine pastrate constructii din perioada feudala, fiind cunoscut si sub numele de Castelul Egretei Albe datorita aspectului sau alb si elegant. Este cu atat mai spectaculos cand gradinile lui sunt pline de ciresi infloriti si oamenii ies la picnic impreuna cu familiile lor. 

Langa Castelul Himeji am vizitat si Gradinile Koko-en, un complex de noua gradini traditionale japoneze proiectate in diverse stiluri ale periodei Edo. Am ramas fermecata de frumusetea lor si mi-a ramas in suflet linistea pe care am simtit-o pasind dintr-o gradina in alta.

Cel mai important, nu am plecat din Osaka fara sa mergem in cel mai faimos cartier, Dotonbori, renumit pentru viata de noapte, reclamele luminoase si celebrul panou cu alergatorul de la Glico. Bineinteles, nu am plecat fara sa incercam mancarea locala Takoyaki (bile de aluat cu caracatita) si okonomiyaki (un fel de clatita sarata cu varza). 

Kyoto este unul dintre cele mai importante orase istorice ale Japoniei si a fost capitala tarii timp de peste 1.000 de ani. Este considerat centrul cultural la tarii si este renumit pentru cele peste 1.500 de temple, cartierele istorice si ceremoniile ceaiului.

Prima noastra vizita in acest oras fascinant a fost la Templul Pavilionului de Aur sau Kinkaku-ji. Templul a fost resedinta shogunului Ashikaga Yoshimitsu, iar dupa moartea acestuia a fost transformat intr-un templu zen. In 1950 a fost incendiat si reconstruit cu fidelitate, iar frumusetea templului si reflexia aproape perfecta in iazul din fata acestuia creeaza o imagine perfecta. A fost si este in continuare un templu foarte important pentru japonezi. Dupa ce il vei privi, vei realiza de ce este unul dintre cele mai frumoase din Japonia. 

Cu siguranta l-ati vazut in poze, la o simpla cautare despre Japonia. Kiyomizu-dera este unul dintre cele mai vechi temple budiste din Japonia, situat la poalele dealului impadurit Higashiyama. Cea mai faimoasa parte a templului este terasa sa uriasa din lemn, construita pe sute de stalpi de lemn, fara utilizarea cuielor metalice. Am avut parte de vreme frumoasa, astfel ca de la Kiyomizu-dera ni s-a deschis o panorama impresionanta asupra orasului.

Dupa vizita la cele doua temple, am plecat intr-o plimbare prin cartierul Higashiyama, un cartier fermecator, cu cladiri din lemn traditional bine conservate si magazine de unde poti pleca cu cateva suveniruri unice, dar unde poti manca si o inghetata cu matcha autentica. 

Am avut privilegiul sa participam la ceremonia ceaiului intr-un cadru unic, cum rar au turistii oportunitatea sa participle. Ceremonia a fost oficiata de un calugar budist care a inceput cu adresarea unei rugaciuni catre Buddha pentru siguranta calatoriilor noastre, apoi ceaiul a fost pregatit si servit. Am simtit importanta si sacralitatea ceremoniei. 

Am incheiat ziua cu o plimbare prin cartierul Gion, unde inca mai poti avea ocazia sa vezi gheisele (numite geiko in Kyoto) sau ucenicele acestora, maiko, in ceainarii sau pe strada, mergand catre angajamentele lor. Noi nu am avut norocul sa le vedem, insa ne-am bucurat de arhitectura locului, a caselor traditionale din lemn tipice pentru Kyoto.

In urmatoarea zi, pasii ne-au plimbat prin Nara, unde am vizitat Parcul Nara cu renumitele caprioare sika ce isi duc veacul aici de peste o mie de ani. Am hranit caprioarele cu biscuti speciali numiti senbei, ne-am si aplecat in fata lor (obicei dobandit si de aceste caprioare de-a lungul anilor), apoi am plecat catre Templul Todai-ji, Marele Templu Rasaritean. Acesta celebreaza introducerea religiei budiste si adaposteste cel mai mare statuie a lui Buddha Vairocana, care cantareste 400 de tone. 

Dupa cateva zile libere, am plecat catre Hakone, una dintre cele mai populare destinatii turistice, renumit pentru izvoarele termale. Ne-am cazat la ryokan, hotel traditional japonez, unde ne-am imbracat in yukata si am servit o cina traditionala japoneza numita kaiseki. Ne-am bucurat de o experienta autentica. 

In urmatoarea zi am plecat catre Tokyo, insa nu fara a face cateva opriri pe drum. Se pare ca Fuji-san nu a dorit sa se faca vazut nici de data aceasta, desi am urcat pana la Pagoda Chureito care ofera o priveliste spectaculoasa asupra Muntelui Fuji. Este a doua oara cand ploaia castiga si nu reusim sa il vedem. 

Am avut insa parte de o zi frumoasa, vizitand Muzeul de Arta Itchiku Kubota. Kubota Itchiku a fost artistul care a reinviat Tsujigahana, arta pierduta a matasii. Am avut norocul sa admiram o parte din kimono-urile vopsite de artist. Aceasta experienta se incadreaza intre cele pe care nu le poti admira in poze si care-ti provoaca un val de emotii cand le ai in fata ta.

Am ajuns in final in Tokyo, capitala Japoniei si una dintre cele mai mari si mai dinamice metropole din lume. Tokyo este greu de cuprins in cuvinte si experiente, insa noi ne-am inceput ziua cu o vizita la Piata de peste Tsukiji, unde ne-am bucurat de atmosfera vibrata si de produsele proaspete. Ne-am simtit atat de bine, incat unii dintre noi am revenit si a doua zi, in ziua libera. 

Desi Tokyo are multe cartiere vibrante cu multa cultura a tinerilor, precum Harajuku pe care l-am vizitat la finalul zilei, are si un templu important, in centrul orasului vechi, Asakusa. Templul Senso-ji, cel mai vechi templu budist din Tokyo, este o zona in care poti achizitiona diverse suveniruri traditionale, te poti ruga si poti manca la tarabele cu mancare stradala. 

Bineinteles, nu puteam pleca din Tokyo fara o vizita la cel mai inalt turn de radiodifuziune de sine statator din lume, Tokyo Skytree, avand o inaltime impresionanta de 634 m.

Pentru mine, Japonia este o destinatie de suflet si sunt de-a dreptul fascinata de mixul de traditie cu modern si usurinta cu care japonezi le imbina. O usurinta innascuta, ceva ce se intampla atat de firesc incat alegerea uneia dintre ele ar distruge armonia in care japonezii traiesc si Japonia se dezvolta. Ma intorc aici de fiecare data cu mult drag si acelasi entuziasm. 

Pana data viitoare, arigatou gozaimasu!