Cuba - salsa, istorie si palmieri regali Alexandra

Credeam ca, daca lucrez intr-o agentie de turism, imi va fi foarte greu sa imi aleg destinatia in care imi voi petrece cea mai frumoasa vacanta din viata mea: luna de miere. 

Calatoresc zilnic cu gandul in zeci de destinatii si imi inchipui cum ar fi sa ajung si eu acolo, insa decizia nu s-a lasat deloc greu de luat. Istoria de care sunt atrasa inca din copilarie, muzica pe care o ascult aproape non-stop, oamenii veseli si fericiti de care imi place sa ma inconjor, natura de la care ma incarc cu energie, nisipul fin si apa turcoaz in care imi place sa ma relaxez, au dus toate catre Cuba.

O destinatie destul de excentrica pentru o luna de miere ar spune unii, insa, pentru mine, cu siguranta va ramane cea mai frumoasa de pe planeta. Si ca sa te conving, te invit sa citesti mai jos o experienta traita prin ochii unui turist indragostit.

Am plecat din Romania intr-o marti, plina de entuziasm. Imi place foarte mult sa zbor cu avionul si stiam ca ma va astepta un zbor lung in care voi putea sa privesc de dupa nori lumea dupa bunul plac pana ma satur.

In dupa-amiaza aceleiasi zile de marti, am ajuns in Varadero. La resort, ne-a asteptat o camera imensa, racoroasa si o masa plina cu fructe exotice din care am gustat pofticioasa inainte de a despacheta. Butlerul, foarte atent cu noi, ne-a facut rezervare pentru fiecare din cele patru seri pe care aveam sa le petrecem aici la restaurantele a la carte ale resortului.

Paradisus Varadero, resortul la care am stat, este impartit in doua zone: main lobby si royal services, transferul intre ele facandu-se cu masinute la care am renuntat chiar din prima zi (noi fiind cazati la royal services), fiind o placere sa ne plimbam prin gradinile cu flori exotice si palmieri regali ingrijite de personalul resortului de la care primeam zilnic o floare de Hibiscus pe care sa mi-o pun in par. Cele patru zile petrecute aici au fost mai mult decat perfecte. Apa incredibil de calda si limpede a Marii Caraibilor din care nu mai ieseam cu orele, umbra palmierilor la care ma relaxam pe sezlong cu un Mojito racoritor in mana, mancarea gustoasa de care profitam la maxim la fiecare masa si salsa care imi incanta auzul in surdina, alaturi de zgomotul marii si frunzele palmierilor in vant.

In penultima zi in Varadero, am ales sa traim o experienta aparte; am plecat intr-o croaziera cu catamaranul pana la renumitul Cayo Blanco (Golful Alb). In aceasta excursie, am avut ocazia sa o cunosc pe Nina care este foarte jucausa, vesela si galagioasa. Nina este un pui de delfin pe care l-am strans cu mult drag si grija in brate si de la care, drept recunostinta, am primit un pupic pe obraz. Aventura a continuat cu o ora de snorkeling. Spun „aventura” pentru ca m-am aruncat increzatoare, desi nu stiu aproape deloc sa inot, in apa adanca de patru metri. Si asa am descoperit o lume pe care nu aveam sa o cunosc daca nu imi invingeam frica de apa. O lume colorata in verde, alb si albastru prin care circula tot felul de vietati marine care iti incanta privirile. Intr-un final, am ajuns in...paradis. O plaja cu un nisip atat de alb incat nu puteai tine ochii deschisi mai mult de trei secunde, palmieri de un verde crud si o apa calda si limpede. Am servit la masa de pranz homar proaspat si ne-am racorit cu o nuca de cocos. Am surprins in zeci de fotografii acest paradis din dorinta de a duce acasa la cei dragi macar o parte din ce ne-a fost dat sa vedem. Dupa-amiaza, am plecat spre Varadero in atmosfera de petrecere de pe catamaran, dansand si cantand cu totii de parca am fi fost vechi prieteni.

In cea de-a doua parte a vacantei, aveam sa descoperim oamenii, muzica si istoria ce definesc atat de bine Cuba. Am plecat spre Havana, unde am ajuns dupa aproximativ douaore. Autocarul ne-a lasat in fata impozantului Hotel Nacional. Si aici ne-a intampinat o camera rupta parca din anii ‘50, foarte spatioasa, cu un pat imens si o fereastra intredeschisa prin care intra briza racoroasa a marii. Nacional este un adevarat muzeu care te poarta inapoi in timp in fiecare moment pe care il petreci acolo. Am luat la pas fiecare etaj al hotelului, trecand pe langa camere unde candva au stat Frank Sinatra, Walt Disney, Nat King Cole si multe alte personalitati.

A doua zi, am plecat intr-un tur al Havanei, profitand la maximum de informatiile oferite de ghid despre fiecare loc in parte care avea propria lui istorie. Am plecat singuri apoi sa exploram Havana asa cum ne place noua: pe jos, cu harta in mana, pe stradute pe care doar localnicii le stiu. Am descoperit adevarata fata a Havanei alaturi de oamenii atat de minunati si de prietenosi. Ne-am oprit la faimosul bar Floridita, unde am servit probabil cel mai bun Daiquiri din lume, in acordurile atat de placute de salsa cantate cu pricepere de o frumoasa cubaneza. Si, daca tot ne-a convins Hemingway cu gusturile sale culinare, am plecat spre Bodeguita del Medio pentru a servi cina. Aici am facut cunostinta cu solistul formatiei, care ne-a povestit cu drag si dor clipele frumoase petrecute in Romania in anii `70, cand formatia lui avea un mare succes. Am plecat pe jos spre hotel pe faimosul Malecon. Ne-am asezat pe marginea de beton a falezei si am stat acolo doua ore alaturi de localnici, admirand un apus rosiatic si o Havana care, odata cu venirea noptii, prinde viata. Era duminica seara cand aproape tot tineretul obisnuieste sa se intalneasca pe faleza, unde isi petrece timpul povestind, razand, cantand si dansand.

Si ca sa profitam la maxim de aproape tot ce are Cuba de oferit, am plecat dis-de-dimineata intr-o excursie la Vinales. Am petrecut o zi relaxanta cu foarte multa natura in jurul nostru. In partea rurala a Cubei, oamenii o duc mult mai bine. Pamantul fiind unul foarte fertil, productia agricola este bogata. Am strabatut livezi de mango si bananieri, campuri cu trestie de zahar, ca sa ajungem in final sa admiram Valea Vinales cu ale sale „mogotes” inverzite. Am vizitat apoi o ferma de tutun si am facut o incursiune cu barca in Cueva del Indio, unde candva se ascundeau sclavii de pe plantatiile de tutun. Pranzul l-am servit intr-un cadru special, langa Mural de la Prehistoria.

Intorsi in Havana, ne-am petrecut seara pe terasa Hotelului Nacional. As putea spune ca a fost unul din cele mai romantice momente traite. In departare, se vedeau vapoarele pe mare, in stanga noastra - cerul era colorat intr-un rosu aprins de apusul soarelui, in dreapta - se intindea faleza cu zeci de luminite sclipind, iar in departare - se auzeau salvele de tun de la Fortareata El Moro. As fi putut sta aici la infinit fara sa ma plictisesc o clipa de frumusetea care ma inconjura si de placerea sentimentului parca regasit.