Am mers in calatoria care a pus 2 orase ale lumii pe primele locuri pe lista mea scurta de orase preferate: Rio de Janeiro si Buenos Aires. Desi, sincera sa fiu, nici Montevideo nu e de lepadat. Iar minunea de cascada Iguazu e in topul meu personal de minuni ale naturii. Al meu si al lumii intregi.
Sa o iau cu inceputul:
In Rio de Janeiro, am surprins primele impresii in cateva fotografii:
- bucurie de viata sustinuta intens de capirinha.
- statuia in stil art-deco a lui Isus Mantuitorul impresionanta, aflata la 710 m pe muntele Corcovado, avand 30 m inaltime si 28 m deschidere a bratelor. Sculptata de Paul Landowski, iar fata de sculptorul roman Gheorghe Leonida.
- varful Sugar Loaf de 396 m care are forma matritei in care se pregateau capatanele de zahar care luau drumul Portugaliei pe vremea cand Brazilia era colonie. Se ajunge aici cu telecabina si sus esti rasplatit: ai o vedere superba asupra golfului Guanabara.
- Piata Floriano cu al sau Teatro Municipal, copie a Operei Garnier din Paris, plus alte cladiri superbe care fac ca locul sa semene cu Paris si New York impreuna.
- Catedrala Metropolitana construita modern, in forma de piramida, cu vitralii impresionante si care poate adaposti 20.000 de oameni.
- plaja Copacabana, zona in care am stat - fara sa fie in perioada de sezon, de plaja, e plina de oameni care alearga, fac sport, se bucura si se distreaza.
Suntem la inceputul calatoriei, urmeaza sa vedem mai mult din Rio, asteptam cu nerabdare. Ne-am dat seama insa, de pe acum, de ce acest oras este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.
![]() | ![]() | ![]() |
Am mers in Rocinha, cea mai mare favela din Rio, care adaposteste 200.000 de oameni. Favela ca forma de organizare, dar cu alt nume, a existat inca din timpul sclavilor africani. Acestia fugeau si se adaposteau in munti unde isi faceau impreuna adaposturi precare. Cei mai multi locuitori de azi ai favelelor provin din zona de interior a regiunii de nord-est a Braziliei, cu sol si vegetatie uscate, de unde au fugit de saracie. Rio e scump, nu isi permit sa stea altundeva decat in favele. Caracteristica favelelor din Rio - adica a zonei sarace care exista in multe dintre orasele mari ale lumii, sub alte denumiri - este ca ele nu se gasesc la periferii, ci sunt amestecate printre alte cartiere, unele foarte bogate. Cateva dintre aceste favele au pozitii chiar privilegiate, pe colinele muntilor, cu vedere la ocean. Favelele sunt intr-o buna masura abandonate de autoritati. Ei se mobilizeaza singuri sa isi faca curat, si-au construit biblioteca publica unde aduna copiii pentru activitati diverse - teatru, sport. Cei care au plecat din favela si au devenit mari sportivi investesc aici bani si timp pentru a-i ajuta pe copii mai ales sa iasa din cercul drogurilor si violentei.
Am vazut zona plajei Copacabana cand echipa Braziliei avea meci la Campionatul Mondial - vie, zgomotoasa, colorata, implicata pana la ultimul om, majoritatea imbracati cu tricouri in culorile Braziliei. Ecrane unde se urmarea meciul peste tot, in toate barurile de pe Copacabana, pe plaja, politie la fel, peste tot. Nu va spun ce explozie de bucurie s-a produs in momentul in care Brazilia a marcat golul din meciul cu Marocul. Fotbalul este una dintre marile bucurii ale vietii brazilienilor. Echipa lor a castigat 5 titluri la Campionatul Mondial de Fotbal, devenind cea mai de succes echipa din toate timpurile. Rio, brazilieni, sunteti o lectie vie de bucurie de viata! Obrigada!
Apoi Gradina Botanica, mici restaurante locale care se numesc churrascaria si unde se serveste carne de tot felul, Gloria - piata de duminica unde se vinde orice si, in plus, oamenii danseaza samba in parcul de alaturi, futuristul Muzeu al Viitorului, oameni veseli, plaje fara egal, oameni care merg pe strada cum mergem noi la plaja, desi in Rio e iarna si 23 de grade pe care le resimti ca 27… Toate ne fac sa intelegem de ce locuitorii spun cu mandrie: avem noroc, traim in Rio!
![]() | ![]() | ![]() |
Am fost apoi la Cascada Iguazu.
Din elicopter, de pe barca, din mers, de pe partea argentiniana, de pe partea braziliana, am fotografiat acest complex de cascade cunoscute generic ca si Cascada Iguazu. Sunt 270 de caderi de apa intinse pe 2,7 km, care culmineaza cu Gatlejul Diavolului, cea mai spectaculoasa dintre toate, un flux de apa care cade abrupt 90 de metri. 80% din cascade sunt pe partea argentiniana si 20% sunt pe partea braziliana. Modul in care este organizat circuitul de vizitare, dar mai ales frumusetea cascadelor si a parcului national, patrimoniu UNESCO, ne-au incantat.
Au fost 2 zile superbe in natura. Si ce natura!
![]() | ![]() | ![]() |
A urmat apoi Uruguay. Este o tara mica, are 3,5 milioane de locuitori dintre care mai mult de jumatate (1,8 milioane) traiesc in capitala Montevideo si imprejurimi. Uruguay este a doua tara ca marime dintre cele mai mici tari din America de Sud, dupa Surinam.
Am descoperit cele mai frumoase locuri din Uruguay:
- Montevideo, care este un oras tare frumos, cu o mostenire coloniala bogata care se reflecta in arhitectura, dar si in bucatarie; 95% din uruguayeni isi revendica originea europeana din imigrantii spanioli si italieni din a doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX.
- Colonia del Sacramento, un oras cu un centru istoric in patrimoniul UNESCO, cu strazi pavate cu piatra cubica si cladiri coloniale spaniole si portugheze - o mica bijuterie de oras, la o ora de mers cu feribotul de Buenos Aires pe estuarul Rio de la Plata.
- Punta del Este, statiune de lux cu investitii straine masive atat in zona rezidentiala, cat si in cea de hoteluri - se afla aici si un turn Trump. Cea mai impresionanta este Casapueblo, o minunatie de casa ce a apartinut artistului uruguayan Carlos Paez Vilaro si a fost construita de acesta in 13 trepte, cu o arhitectura ce aminteste de Dali si Picasso (cu acesta din urma a fost prieten). Lui Vilaro i se datoreaza faptul ca Punta del Este a devenit cunoscuta in lumea intreaga.
Uruguay este o tara mica, dar neasteptat de frumoasa.
![]() | ![]() | ![]() |
Ce frumusete de oras, Buenos Aires in Argentina!
Piata Mayo, Obeliscul, Casa Rosada, Catedrala Metropolitana, Teatrul Colon, cafe Tortoni, cofetaria Ideal, Palatul Barolo, Muzeul de Arte Frumoase, muzeul de arta latino-americana Malba, cartierele Recoleta si Palermo, portul Madero… Toate la un loc si fiecare in parte, aspectul general, arhitectura in stil european care aminteste de istoria locuitorilor acestui oras, mai toti cu descendenta europeana, italiana si spaniola in principal - fac din Buenos Aires un loc pe care il iubesti instantaneu. Simti ca nu ai vazut totul, ca ti-au mai ramas frumuseti neexplorate si iti doresti sa revii, sa retraiesti starea de bine si de frumos pe care acest oras o emana.
Buenos Aires, sper sa ne revedem!
![]() | ![]() | ![]() |
Am petrecut apoi o zi in pampas, in Argentina.
Am fost la San Antonio de Areco, un orasel de vreo 23.000 de locuitori, la 113 km de Buenos Aires, in provincia Buenos Aires, considerat capitala gaucho. Am fost apoi la o estancia, o ferma unde se face agricultura, dar este si deschisa publicului pentru a vedea traditiile gaucho. Asa ca am cantat cu cantaretii populari, am dansat, am mers cu caruta, am calarit, am mancat empanadas si asado - feluri nesfarsite de carne preparate pe gratar. Am vazut felul tandru si protector de a te purta cu caii, pentru ca acestia sunt tovarasii de toata ziua ai gaucho-ului. Gaucho - azi muncitorul de la ferma dar dintotdeauna parte a culturii populare argentiniene, un soi de cowboy local dotat cu vitejie si aura de erou in mentalul colectiv - este parte integranta din personalitatea Argentinei.
A fost o zi minunata.
![]() | ![]() | ![]() |
Aceasta excursie, aceste destinatii, cum ziceam la inceput, sunt in topul preferintelor mele. Sper ca v-am convins macar putin de ce. Mergeti sa le vedeti, va vor incanta.

















