Argentina & Brazilia, cheia unei vacante reusite Georgiana

Buenos Aires: Caminito, Tango si Empanadas, acestea sunt primele cuvinte care imi vin in minte ori de cate ori ma gandesc la acest oras despre frumusetea caruia am tot auzit inainte sa plec, insa, sincer, nu mi-am imaginat ca poate fi atat de frumos! 

Am aterizat la Buenos Aires dupa un zbor de noapte foarte agitat care venea din Peru si in care nu am reusit sa adorm nici macar 10 minute. Insa, cu toata oboseala, orasul mi s-a lipit de suflet inca din primele momente de dupa ce am iesit din aeroport.

In aceeasi zi, dupa un pic de odihna, am inceput turul orasului cu Plaza del Mayo, unde am vazut balconul de unde Eva Peron s-a adresat multimii, Catedrala ce adaposteste mormantul lui Jose San Martin, declarat eroul national al Argentinei, si am facut o plimbare pe Caminito, faimoasa strada din cartierul La Boca. Caminito este o experienta in sine, total diferita de ceea ce ofera orasul in partea moderna, deoarece aici se intalnesc artisti de toate felurile, iar picturile si sculpturile acestora, alaturi de dansatorii profesionisti de tango, imprima in mintea vizitatorilor o mare de culori si sunete care nu pot fi uitate usor.

O alta imagine aproape fantastica este oferita de Rio de la Plata sau Fluviul de Argint, mai exact gura de vărsare a fluviilor Parana și Uruguay in Oceanul Atlantic. Acesta, in anumite locuri, are o latime de pana la 220 de kilometri. Apele acestui fluviu sunt tulburi si pline de mal, ceea ce creaza o imagine uluitoare. Ideea ce mi s-a blocat in minte ori de cate ori ma gandesc la acest peisaj este o mare tulbure de culoare maro.

De altfel, soselele largi, cladirile in stilul colonial si oamenii veseli sunt doar cateva motive pentru care toti vizitatorii isi doresc, odata ajunsi aici, sa nu mai plece. In Buenos Aires, exista multe locuri in care se poate vedea un spectacol de tango, insa cel mai renumit este spectacolul Esquina Carlos Gardelcare, pe buna dreptate, si-a castigat faima. Pe langa decorul colonial al cladirii, dansatorii ofera un spectacol de exceptie. Adaugand la toate acestea o cina la care am gustat renumita friptura de vaca argentiniana, pot spune ca singurul regret pe care l-am avut a fost timpul foarte scurt petrecut in acest oras pe care il declar cel mai frumos pe care l-am vazut pana acum!

In urmatoarea zi, am plecat de la Buenos Aires la aproximativ 80 de kilometri distanta pentru a petrece ziua la Estancia Cina Cina, un loc parca scos din filmele western cu cowboys, doar ca aici sunt numiti Gaucho. Am asistat la spectacole de dans, muzica si cateva demonstratii ale talentelor acestor gaucho. Din activitatile din aceasta zi, cel mai mult mi-a placut mancarea, ce mi-a imbatat simturile.

Am parasit orasul Buenos Aires pentru a ma indrepta spre Iguazu, loc in care am pasit intr-o alta lume. Intr-adevar, padurea tropicala ne-a coplesit pe toti din grup. Totul este diferit de ceea ce stiam eu: animale, plante, clima, insecte! Am fost intampinati de un ghid naturist, care ne-a insotit in urmatoarele doua zile cu sfaturi si informatii despre Parcul National Iguazu. Cascadele in sine sunt, asa cum speram, un spectacol de apa, sunet si culoare, culoarea fiind data de prezenta a doua, trei, chiar patru curcubeie paralele sau perpendiculare cu cascadele.

Am incercat si renumitul Macuco Safari, adica o plimbare cu barca pana sub cascade. Sistemul este unul simpatic, adica dupa ce esti stropit cu cateva sute de litri de apa, urmeaza o plimbare de mare viteza cu barca… pentru a te usca. Mai tarziu, am debarcat, ne-am recuperat hainele pe care le-am depozitat in niste saci impemeabili oferiti la urcarea in barca si am pornit intr-un minisafari prin padurea tropicala. O recomandare pentru cei care isi doresc aceasta experienta este sa nu plece fara costumele de baie in aceasta excursie!

Nu am numarat cate cascade am vazut in cele doua zile petrecute atat in partea argentiniana, cat si in cea braziliana, insa toate au fost frumoase. Dintre toate, bineinteles ca renumita Devil’s Throat, cascada care separa Argentina de Brazilia, este atractia principala a parcului, loc in care inclusiv ghizii fac popas pentru a lasa grupurile sa se bucure de peisaj.

De la Iguazu, am plecat catre destinatia finala a acestui circuit, Rio de Janeiro. Intr-un mod placut, cea mai frumoasa parte a turului a fost la sfarsit. In realitate, mi-am dorit sa ajung la Rio de cand ma stiu, iar orasul nu mi-a dezamagit asteptarile pe care le aveam.

In cateva cuvinte, orasul are un peisaj atipic: cu munti intr-o parte, un parc national in centru si oceanul in cealalta parte. Aceasta combinatie de verdeata, cladiri inalte, plaje late cu nisip fin si albastrul oceanului este unica fara dar si poate.

In prima zi la Rio, am facut un tur de orientare, am vazut renumitele plaje Copacabana si Ipanema si am urcat cu telecabina pe muntii Corcovado si Sugarloaf. Urmatoarele doua zile le-am petrecut la plaja si in lungi plimbari in oras si, desi am fost avertizata sa nu ma aventurez singura, pot sa spun ca nu am resimtit nici cea mai mica teama.

Desi apa a fost destul de rece, a merge la plaja in Rio nu se rezuma doar la a face baie, ci mai mult la a observa stilul de viata si veselia oamenilor. Despre plaja din Rio se spune ca este cea mai activa din lume si ca locuitorii orasului nu isi fac program din a merge la plaja, ci merg la plaja, unde isi fac programul pentru restul zilei!

Cred ca oricare dintre cele trei destinatii merita vizitate cel putin o data in viata, insa sunt sigura ca vizitate impreuna sunt cheia unei vacante reusite.