Africa de Sud – destinatia care m-a ales pe mine Ionela Istrate

Nu a fost niciodata pe lista mea scurta. Nici macar pe cea lunga. Cand am plecat in Africa de Sud cu Eturia, am facut-o fara asteptari, cu gandul ca ma voi lasa surprinsa de ce va fi - daca va fi ceva. Ce nu stiam atunci era ca aceasta calatorie avea sa imi rastoarne complet perceptiile si sa-mi atinga sufletul intr-un mod profund, total neasteptat.

Am inceput aventura in Johannesburg, un oras cu o istorie care doare. A fost o zi in care am simtit apasarea trecutului, am inteles mai bine suferintele oamenilor de culoare, din perioada apartheidului, si am plecat cu inima grea, dar recunoscatoare pentru lectiile invatate.

Apoi, totul s-a transformat. Am pornit catre Hazyview via Panorama Route, iar acolo natura a preluat conducerea. Three Rondavels, God's Window, Bourke’s Luck Potholes - o desfasurare de forte vizuale care mi-au taiat respiratia. Peisaje dramatice, abisuri verzi si o liniste care te obliga sa te opresti si sa simti. Am interactionat cu localnicii, i-am ascultat cantand, dansand, am cumparat suveniruri lucrate de mainile lor si am incheiat ziua cu clatite calde cu nuci pecan, banane si caramel, in timp ce ploaia racoroasa imbraca peisajul in mister.

Pe seara, am ajuns la Anew Resort Hazyview, un loc fermecator, cu sunete de natura, miros de pamant ud si promisiunea unei zile magice care urma. 

Si magia a urmat - Kruger National Park. Prima mea experienta de safari. Se spune ca experienta unui safari te face sa privesti viata cu alti ochi. Poate pentru ca te invata sa te opresti si sa simti, sa intelegi ca exista o frumusete imensa in fiecare colt al naturii, o frumusete pe care de multe ori ne e greu sa o cuprindem cu ochiul liber.

In Parcul Kruger, mirosul de pamant ud, caldura blanda a soarelui si intalnirile cu animalele – girafe, zebre, antilope, elefanti, hipopotami, crocodili si pasari cu penaj ca de curcubeu - au ramas adanc inradacinate in sufletul meu.

Am simtit din nou fiorul acelei stari de uimire si curiozitate, ca un copil care vede pentru prima data Lumea. Mi-am bucurat copilul interior, lasandu-l sa se piarda in magia acestei lumi desprinse din desenele animate.

Prima experienta a unui safari pentru mine a fost o lectie despre rabdare, despre a fi mai bland si mai intelegator cu tot ce ma inconjoara, dar mai ales despre a invata sa apreciez mai mult maretia si puterea naturii. Sa fii martor la viata salbatica in libertate e ceva greu de pus in cuvinte. Am iubit fiecare clipa petrecuta aici, iar Kruger Gate Hotel a fost ca o extensie a visului african: poduri suspendate din lemn care leaga cladirile ca intr-un sat magic, o piscina cu vedere directa spre savana, focul de tabara din mijlocul restaurantului care alunga racoarea serilor, si zeci de maimute jucause care se plimbau nestingherite printre oaspeti, ca niste localnici in miniatura.

Pe drumul spre urmatoarea aventura, am ajuns la Skukuza Airport - un loc care m-a surprins complet. E poate cel mai fermecator aeroport pe care l-am vazut vreodata: mic, cochet, in mijlocul naturii, cu o atmosfera relaxata, ca o veranda tropicala mai degraba decat un terminal de zbor. Parca toata lumea era deja in vacanta, zambind larg, fara graba tipica aeroporturilor mari. A fost un loc de plecare, dar s-a simtit ca o destinatie in sine.

Cape Town, capitala Africii de Sud m-a cucerit pe nepregatite. Un oras intre munte si ocean, unde natura si energia urbana se impletesc firesc. Table Mountain se ridica spectaculos din albastrul apei, invaluit uneori in ceata care aluneca domol peste vai, dupa o ploaie scurta. Un curcubeu taie cerul in culori aprinse, iar apusurile au o claritate care iti taie respiratia. Aerul e dens, plin de viata - te tine prezent, treaz, viu.

Am urcat pe Table Mountain, iar de sus, orasul se intindea ca o pictura linistita la poalele muntelui - cu strazi care se pierdeau spre faleza, valurile care spargeau linistit tarmul si oceanul care stralucea in zare, cat vedeai cu ochii. Aerul era limpede, privelistea nesfarsita, iar vantul aducea cu el sentimentul ca, pentru o clipa, eram deasupra lumii. M-am simtit libera, coplesita de frumusete si, in acelasi timp, mai prezenta ca niciodata.

Nu puteam rata Gradina Botanica Nationala Kirstenbosch, unde am redescoperit bucuria simpla de a fi prezenta. Am lasat adidasii deoparte si am pasit desculta pe iarba proaspata, inconjurata de verdele intens al naturii, de cantecul neintrerupt al pasarilor si de muntii care vegheau in tacere in fundal. Cerul senin parea mai aproape ca niciodata, iar timpul parea ca incetineste - parca universul intreg imi facea loc sa ma opresc si sa simt. A fost un moment de liniste pura, din acelea rare, care raman cu tine mult dupa ce ai plecat.

Am pornit apoi pe Chapman’s Peak Drive, un drum de coasta ce pare croit intre cer si mare, unde fiecare curba iti taie respiratia si te obliga sa incetinesti - nu de teama, ci de uimire. Intr-o parte, oceanul se izbeste de stanci cu o forta greu de pus in cuvinte, in cealalta, muntii par sa se aplece spre tine, parca soptindu-ti povesti vechi.

De acolo, am pornit intr-o croaziera spre Seal Island, unde valurile domoale ne leganau bland, iar focile curioase ieseau la suprafata, cu ochii mari, parca intreband cine le viziteaza insula. Briza sarata imi ravasea parul si gandurile, iar clipa aceea mi s-a intiparit ca o fotografie vie in minte.

Drumul ne-a dus, in cele din urma, pana la capatul lumii - sau cel putin asa se simte cand ajungi la Cape of Good Hope, cel mai sud-vestic punct al Africii. Am urcat cu Flying Dutchman pana in varf, pentru o priveliste care iti taie respiratia, locul unde vantul, valurile si cerul se amestecau intr-un spectacol pur, ca intr-un dans al libertatii. Acolo nu mai esti turist. Esti doar un om mic, fata in fata cu maretia naturii.

La Boulders Beach, am trait unul dintre cele mai asteptate si fericite momente din calatoria mea: intalnirea cu pinguinii africani. Ii vedeam plimbandu-se nestingheriti pe nisipul alb, printre stanci, cu mersul lor simpatic si privirea curioasa, iar inima mea s-a umplut de bucurie pura. Ma simteam ca un copil ajuns intr-un vis cu animale dragalase - si, sincer, nici nu am realizat cand a trecut timpul in compania lor. Pentru mine, pinguinii sunt animale-suflet, iar o parte din mine a ramas acolo, pe acea plaja, cu ei. 

Ultima zi in Africa de Sud a fost mai „moody”, cu ploaie si vreme innorata - perfect pentru o degustare de vinuri! Am avut ocazia sa vizitez regiunea Winelands, un loc cu peisaje incredibile – dealuri acoperite cu vii ce se intind pe kilometri intregi, inconjurate de munti si vai verzi. Aici am ajuns la Neethlingshof si Boschendal Wines, doua crame celebre din zona, unde am descoperit arome care mi-au schimbat complet parerea despre vin. Pana atunci, nu eram deloc o fana a vinului, dar a trebuit sa merg pana in Africa de Sud ca sa descopar ca imi place vinul. A fost o experienta pentru toate simturile. 

Printre momentele de neuitat ale acestei calatorii se numara cu siguranta cele doua cine traditionale din Cape Town. La GOLD Restaurant, am invatat sa cant la tobele africane, am primit un machiaj simbolic pe fata si am fost purtata intr-un spectacol vibrant de dansuri si muzica autentica. Iar la SPYCED - Cape Malay Celebration, am gustat mancare locala delicioasa si am simtit toata energia si spiritul locului. Culoare, cultura, emotie.

Africa de Sud a fost, pentru mine, ca o carte necitita pe care o deschizi fara sa stii ce e in ea, doar ca sa descoperi ca devine una dintre preferatele tale. O lectie despre curajul de a merge fara asteptari si despre bogatia pe care o gasesti atunci cand inima iti e deschisa!