Ecuador Despre destinatie

Am debarcat pe insula printre leii de mare care stateau lenesi la soare, iguane marine si iguane terestre, printre crabi si pasari, pe care daca nu erai atent puteai sa calci din greseala. Aici ar fi trebuit sa vedem si cea mai mare colonie de albatrosi din Galapagos, peste 15.000 de exemplare, dar fiind sezonul ploios, acestia erau plecati spre zone mai uscate, lasand in urma doar cateva gazde pentru vizitatorii temerari. Pana sa ajungem in Galapagos nici nu auzisem de Blue-footed Booby, una dintre cele mai renumite atractii ale insulelor.

Excursia pe vulcanul Antisana a fost pentru mine una din amintirile memorabile din aceasta tara. Trecand de 4000 m altitudine am intalnit un peisaj desprins parca din povestile cu exploratori. Campii de un verde crud presarat cu flori de culori vii si creasta carunta a vulcanului strajuite de un cer de un albastru pur formau un tablou de pus in suflet.

Apoi totul devine Amazon, pornesti pe cararaile jungle vezi primele maimute, vegetatia pare ca se urca pe tine, flori si plante ciudate te imbie cu culori si arome noi, podete lasa dedesubt canale de apa in care te uiti spre a zari un caiman sau o anaconda. Si peste toate acel zumzet continuu ca in musica ambientala care o asculti in avion pentru relaxare.

Iti recomand Hacienda Pisnaqui, locul unde simti ca te intorci in timp in secolul 18…piata Otavalo, locul unde intreaga arta populara si culoare ecuadoriana se releva pe tarabele celor cateva sute de localnici care se aduna aici in fiecare zi, linistea unei plimbari cu barca pe Laguna Cuicocha…

Am avut de doua ori sansa sa innoptez in Imbabura la Hacienda Pinsaqui. O hacienda cu istorie inca de pe vremea lui Simon Bolivar, parte integranta in acest peisaj de vis din regiunea muntoasa Nordica. Piata Otavalo este poate unul din simbolurile Ecuadorului si cu siguranta cea mai frumoasa piata traditionala din America de Sud. Dincolo de ea salba de centre mestesugaresti din regiune, Laguna Cuicocha, Condor park toate vegheate de vulcanii care strajuiesc regiunea fac din Imbabura un loc in care m-as intoarce de fiecare data cand pasii ma vor purta in Ecuador.

Pe malurile stancoase erau intinsi la soare ca de obicei lei de mare si nici nu am observat cand au inceput sa apara in jurul nostru, mai intai cativa apoi tot mai multi, pana ce o intreaga colonie de lei de mare se invarteau si inotau in jurul nostru in timp ce am inconjurat aproape toata insula inot. Privindu-i pe ceilalti si pe mine sub apa, paream niste pesti mari, care inotau caraghios si probabil ca asa si eram pentru leii de mare, care faceau adevarate programe artistice in incercarea de a ne arata ca sunt cu mult mai buni decat noi. Spre deosebire de alte animale salbatice, care se feresc de privirea oamenilor, leii de mare veneau atat de aproape si se uitau in ochii mei cu o privire atat de inteligenta incat pot spune cu siguranta ca nu era doar o intamplare, doar ca nu vorbeau cu cuvinte.

Nu stiu ce sa recomand, asa ca am sa le amintesc pe toate incepand cu ferma de fluturi, plimbarea noaptea in jungla cu lanternele in cautare de tarantule si alte vietati ciudate, explorarea junglei alaturi de indianul Quichua care te invata medicina jungle, vizita in parcul Yasuni la adapatorile papagalilor, puiul de caiman de la debarcader care a stat acolo cumintel la poze o zi intreaga, sau cele 4-5 specii de maimute, sau poate zecile de specii de pasari sau podurile suspendate construite ingenios la inaltimea coroanelor copacilor.

Cand am ajuns la lodge am fost mai mult decat surprins vazand ospitalitatea acestor oameni: platouri cu gustari frumos ornamentate si delicioase, cocktail-uri de bun venit in culori vii si frumos prezentate, o curatenie impecabila si peste toate acel zambet lipsit de cea mai mica falsitate. Iar cand am parasit cladirea principala unde se afla restaurantul, barul si receptia nu mi-am putut ascunde un Uau vazand sistemul de podete construit ca o retea ingenioasa intre cladire si bungalow-uri. Cat despre bungalow-uri nu stiu la ce te poti astepta mai mult: spatioase, curate, chiar elegante tinand cont de locatia unde se afla, terasa cu hamac unde te poti contopi cu jungla, bineinteles fara sticla la ferestre ci doar cu plase de insecte, si cu un ingenios loc de depozitare din lemn incalzit cu raze ultraviolete unde sa iti pui aparatele electronice ca sa le feresti de umezeala. Si apropos de umezeala senzatia cea mai puternica pe care am avut-o in cele 4 zile in Amazon a fost ca voi putrezi :-), hainele erau tot timpul umede, parul ud etc.

Apoi am in fata una din cele mai frumoase imagini pe care le-am vazut in viata: canalul ne duce intr-o laguna strajuita de vegetatia abundenta de un verde atat de viu cum n-am mai vazut, totul se reflecta in apa lina ca intr-o oglinda magica si undeva in fata pentru a complete acest tablou se afla Sacha Lodge. Este o imagine pe care nu o vei uita niciodata pentru ca este perfecta.