Despre Brazilia

Bineinteles ca la vremea respectiva nu intelegeam ce inseamna Patagonia, dar ne-a starnit curiozitatea si am inteles curand ca e un loc foarte indepartat. Cred ca am fost destul de neastamparata ca sa si ajung in Patagona dupa vreo douazeci – douzeci si ceva de ani.

Pe la sfarsitul lunii octombrie traversez iar Oceanul Atlantic, de aceasta data cu un avion Air France si aterizez in Rio de Janeiro, de dimineata. Dupa cateva ore de odihna, pornesc singura pe strazile din apropiere si ajung pe vestita Copacabana, ce atrage ca un magnet deopotriva localnici si turisti. Imi place sa privesc valurile, sa simt briza, sa merg desculta prin nisip incercand sa iau o particica din loc in sufletul meu.
Rio e un oras modern, plin de contraste, ce vibreaza datorita caldurii si voiosiei localnicilor – carioca. Nu ai cum sa nu te indragostesti de un oras scaldat pe de-o parte de apele oceanului si pe de alta parte strajuit de munti imbracati in paduri luxuriante.

Din Rio de Janeiro am zburat catre Cascadele Iguazu, impartite intre cele doua tari: Argentina si Brazilia. Ziua urmatoare am inceput foarte de dimineata cu un tur complex, vizitand ambele parti ale cascadelor. Incursiunea incepe pe partea argentiniana, iar momentul in care am ajuns la Devil Throat, principala si cea mai spectaculoasa dintre cascade, am ramas efectiv inmarmurita pentru cateva secunde. Acolo realizezi cat de mari sunt forta si energia naturii. Exista doua circuite de vizitare, circuitul superior care duce deasupra cascadelor si cel inferior care duce sub cascade. Dupa-amiaza am facut si turul cascadelor braziliene, unele pasarele fiind construite foarte aproape de cascade, mai ales in ultima parte, iar caderea de apa este atat de mare si puternica, incat nu ai cum sa scapi neudat, chiar daca din intamplare ai luat cu tine si o pelerina de ploaie.

A urmat apoi Buenos Aires, locul de nastere a tango-ului, cu cladiri cu arhitectura impresionata si avand si cel mai lat bulevard din lume: aproximativ 800 m latime dintr-un trotuar in altul – Bulevardul 9 Julio.
Pot sa spun ca Buenos Aires mi-a fost si mi-a ramas drag pentru tango si pentru Evita Peron. Am petrecut cateva ore pe El Caminito, incercand sa intru in atmosfera locului printre cladirile viu colorate si localnicii ce inca mai danseaza tango in mijlocul strazii. Nu puteam rata o cina cu tango show la unul dintre restaurantele renumite pentru acest spectacol – La Ventana. Mancarea traditionala, vinul de renume si dansul fac tabloul unei seri argentiniene perfecte.

Dupa capitala argentiniana, drumul continua spre sud, poposind in El Calafate – un mic orasel de stepa ce s-a dezvoltat recent datorita turismului, fiind punctul de plecare pentru principalele trasee de trekking  sau excursii in zona muntoasa si in jurul lacurilor glaciare din Patagonia. Nicio vizita in El Calafate nu poate sa nu includa un tur la Ghetarul Perito Moreno, unul dintre cei mai renumiti ghetari din lumea intreaga. Pentru a vedea ghetarul din mai multe unghiuri, am optat si pentru o croaziera la bordul unei mici ambarcatiuni. Pe potecile amenajate din padurea Magellanic, am admirat maretia ghetarului, iar intalnirea dintre gheata si padure creaza peisaje ireale. Toate aceste frumuseti sunt motive intemeiate pentru a indura frigul si vantul napraznic.

Cine se trezeste de dimineata departe ajunge… asa ca a doua zi m-am trezit cu noaptea in cap pentru a traversa stepa patagonica si a pasi pe pamant chilian. Dupa un drum cu masina de aproximativ 5 ore traversam granita si intram curand in renumitul Parc Natural Torres del Paine. Natura este surprinzatoare: lacuri de un albastru electric, munti cu varfuri acoperite de zapada si gheata, cascade repezi, vegetatie arida de stepa, turme de alpaca si flamingo roz, sub un cer capricios. Vremea in Patagonia este imprevizibila si asta am simtit-o pe propria piele: in aceeazi zi am experimentat temperaturi de 17 - 20 grade Celsius cu cer senin si soare puternic, ploie puternica si chiar ninsoare, pentru ca apoi sa iasa iar soarele. Chiar si acestea contribuie la unicitatea acestui taram indepartat.

Ca sa simti energia acestor locuri, sa te poti bucura pe indelete de aceste peisajele rupte din cartile postale ai nevoie de inca cateva zile in parc. Am avut norocul sa mai raman 2 nopti in inima parcului la Hosteria Las Torres, un hotel ce pune la dispozitia turistilor o multime de activitati in natura si tururi complexe, adaptate unor categorii diferite de varsta si conditie fizica.

Rio, o destinatie pe care initial am vrut sa o ocolesc din cauza propagandei negative de pe diferite canale informatice, s-a dovedit a fi cireasa de pe tort.
Va sfatuiesc sa dati "delete" la tot ce ati auzit si sa nu ratati o astfel de experienta, recomand min 3 zile.
Cascadele Iguazu, granita Brazilia-Argentina: fabulos, nu ratati zborul cu elicopterul care se face pe partea Braziliana.
El Calafate, Patagonia, Ghetarul Perito Moreno- impresionant. Va recomand sa luati in serios recomandarile si sa va pregatiti pentru un trecking de 8 ore in conditii de frig si ploaie, dar va garantez ca la final nu veti regreta.
Ushuaia, Tara de Foc, Patagonia- sau Capatul Pamantului - pe urmele "Sperantei" din "Toate panzele sus" - once in a lifetime
Buenos Aires- un oras frumos, organizat perfect in strazi paralele si perpendiculare de ~100m cu multe parcuri si spatii verzi, multe locuri de vizitat si activitati. Va recomand suplimentar o activitate mai putin cunoscuta numita Gaucho Party (o zi petrecuta la o ferma) si o vizita la Muzeul de Arte Frumoase unde veti putea admira picturi de Van Gogh, Manet, Monet, etc.
Programul a fost foarte incarcat din cauza timpului limitat dar organizarea din partea Eturia si agentia partenera locala au fost de exceptie, astfel incat a fost un sejur de exceptie.
Recomand cu caldura toate locatiile prezentate.

De la renumita plaja Copacabana si zborul cu elicopterul ce ofera o panorama de neuitat a cascadei Iguazu, pana la cataratul pe ghetarul Perito Moreno sau plimbarea cu catamaranul printre leii de mare si pinguinii din Tara de Foc, aceasta excursie le-a imbinat pe toate.

Lima a fost prima locatie, unde am prins o vreme superba si, pe langa turul de oras, am putut hoinari pe cont propriu prin oras. Am zabovit mai mult in Plaza Mayor unde am admirat capodoperele arhitecturale, precum si in zona mall-ului Larcomar, unde am si avut un pranz delicios cu fructe de mare.

Din Lima am zburat catre Puno unde am vazut o croaziera pe lacul Titicaca. Era prima data cand vizitam Insula Uros, unde cea mai veche civilizatie din lume isi pastreaza nealterate traditiile. Civilizatia Uros se regaseste pe un numar de 42 de insule plutitoare de stuf. Am fost pe o insula care adapostea 4 familii si ne-a fost prezentat modul prin care ancoreaza insulele in apa si modul lor de a trai. Durata de viata a unei insule este de aprox. 30 de ani.

Drumul Puno – Cusco este cu un bus turistic si a fost ocazia de a descoperi o mica parte din tara, deoarece restul transferurilor erau cu zbor si nu reusesti sa descoperi locurile autentice. Cusco e orasul preferat din Peru si toti din grup au fost in acelasi sentiment cu mine. E genul de orasel spaniol, linistit (desi e aglomerat), cu strazi pavate, biserici, catedrale, munti de jur imprejur si restaurante diverse. Cusco e punctul de legatura catre cetatea Machu Picchu. Pana la cetate se calatoreste numai cu trenul Orient Expres. In prima seara am innoptat in Aguaa Calientes, un orasel in dezvoltare, aflat la baza muntelui. A doua zi am plecat sa exploram cetatea pierduta a incasilor.

Vizita la Machu Picchu a fost cea mai asteptata din intreg itinerariul si poate e de inteles, fiind si unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume. Machu Picchu se afla pe un munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Complexul cuprinde 32.000 de hectare, cu 172 de locuinte, si totul este organizat pe un platou de 530 m in lungime si 200 m latime, in jur fiind si terase destinate agriculturii. Se spune ca aproximativ 1.000 de oameni stau aici.

Mi-as dori ca data viitoare cand ajung in Peru sa fac si Inca Trail - vechiul drum al incasilor spre Machu Picchu. Timp de 4 zile, trekking moderat cu vizita siturilor incase, iar la final, vizitarea citadelei. Traseul parcurge 43 km cu variatii de altitudine - 3000 m, apoi 4.200 m, 3.200 m si 2.400 m (Machu Picchu), iar pentru asta, fiecare turist are nevoie de o forma fizica buna si o sanatate pe masura. Un ghid experimentat si o echipa de carausi te insotesc obligatoriu si se asigura ca ai parte de o experienta inedita in Anzi.

Din cauza anularii zborului Cusco – Lima, am fost nevoiti sa mai ramanem o noapte in Lima si astfel ne-am redus sejurul in Buenos Aires. Astfel, ce trebuia sa facem in 3 zile pline, am facut in doar 2. Turul orasului ne-a familiarizat cu acest amestec de vechi si nou, de arhitectura si eleganta. Cladirile albe cu balcoane, parcuri inverzite si pline de flori divers colorate, precum si strazile care te duc cu gandul la stilul european, toate acestea te incanta de la primul pas pe care-l faci in Buenos Aires.

Am inceput explorarea Cimitirului La Recoleta, infiintat in 1822. Cimitirul pare mai degraba un oras unde se odihnesc bogatii orasului, deoarece gasesti doar monumente impresionante, stradute inguste, liniste si pace. Am zabovit mai mult la mormantul din marmura neagra al Evitei Peron, deoarece a fost ocazia ideala sa aflam detaliile vietii ei, direct de la ghid.

In drumul spre La Boca am oprit si in cartierul Palermo, zona verde a orasului. Locul plin de viata din oras ramane La Boca sau Italia mica a Buenos Aires-ului. “Boca” inseamna “gura” si numele vine de la faptul ca zona era situata exact la gura raului El Riachuelo. Majoritatea cladirilor sunt viu colorate si in fiecare se gaseste cate un restaurant unde rasuna ritmuri de tango Argentinian. Nu poti rata nici un dans si nici o poza cu dansatorii de tango care asalteaza turistii (contra unei sume modice, bineinteles).

Seara am avut un spectacol de tango cu cina. Show-ul a durat 2 ore insa nu stiu cand a trecut timpul: mi s-a parut ca sunt intr-o alta epoca, plina de viata si nostalgii in acelasi timp.

A doua zi a fost de explorare pe cont propriu si nu am putut rata Teatrul Colon. Nu degeaba se pune ca este printre cele mai frumoase cladiri de opera din lume si in primele cinci in ce priveste acustica. Se poate face turul teatrului cu un ghid, insa sunt ore fixe de intrare (cel mai sigur e sa va progranati cu o zi inainte).
Din Buenos Aires am zburat spre Cascadele Iguazu, motivul principal pentru care am vrut sa vizitez America de Sud. Am stat in partea braziliana, in oraselul turistic Foz do Iguazu. Cascadele au fost prima data descoperite de catre Juan Alvar Nunez in 1541. Una dintre cascadele din partea argentiniana ii poarta numele.

Cascadele sunt una din minunile naturii. Cred ca tot timpul cat le-am vizitat am avut un zambet larg de fericire si nu ma puteam satura sa privesc cat sunt de impresionante. Acelasi sentiment l-am avut cand am descoperit prima data Machu Picchu, acum cativa ani. Ne-am plimbat cateva ore pe diferite carari si am fost insotiti si de diferite specii de pasari si fluturi. Totul e de vis.

Am vizitat ambele parti: atat cea braziliana, cat si cea argentiniana. Daca treci dintr-o parte in cealalata, e nevoie de pasaport si se completeaza un formular necesar obtinerii vizei (nu exista nici un cost, dar e posibil sa dureze ceva timp). Am experimentat atat plimbarea cu barca pe sub cascade, precum si turul panoramic cu elicopterul. Ambele merita si sunt experiente deosebite. Pentru plimbarea cu barca e de mentionat ca veti fi udati pana la piele, insa soarele va ajuta sa va uscati rapid.

Ultima locatie a fost Rio de Janeiro, unde atmosfera locului m-a impresionat inca de pe drumul de la aeroport la hotel. Brazilia este o tara a contrastelor in care saracii traiesc aproape de miliardari, o tara unde aceste diferente se observa destul de mult. Turul de oras l-am facut pe o vreme putin ploioasa, insa de multe ori cand ajungeam la un obiectiv principal, ploaia se potolea si ne lasa sa admiram locurile in liniste.

Una din atractiile importante a fost Statuia lui Iisus Hristos de pe muntele Corcovado. Statuia – una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne – se afla in varful muntelui Corcovada, un munte cu o inaltime de 710 metri. Ajunsi in varf am trait prima data dezamagirea de a fi ceata si a nu avea posibilitatea sa vedem statuia, insa dupa aprox 15 minute de asteptat, ni s-a dezvaluit si am putut face zeci de fotografii. Ghidul ne-a recomandat o locatie de unde am facut o poza prin care parea ca atingem mainile lui Iisus.

Ultimul obiectiv de retinut din turul de oras a fost vizita la Sugar Loaf unde am urcat cu telecabina. Sugar Loaf sau Pao de Azucar (cum este denumit de localnici) inseamna capatana de zahar si este de fapt numele unei stanci cu inaltimea de 396 metri. Stanca are forma unui recipient conic, recipient folosit in trecut pentru a transporta zaharul. Plimbarea cu telefericul ne-a oferit privelisti impresionante si o data ajunsi sus am avut o imagine de ansamblu catre plajele Copacabana si Ipanema, catre munti si favele.

Evident ca in momentele libere nu am ratat o plimbare pe celebrele plaje Copacabana și Ipanema. Copacabana e mai turistica, iar Ipanema te incanta cu relief muntos si pare mai autentica. Vazand zilnic localnicii atat de veseli, in forma (alearga pe plaja, au diferite locuri special amenajate pentru a face sport) si locurile atat de frumoase (pare ca ai fi mereu in vacanta), iti starneste dorinta de a te muta in Rio.

Circuitul fiind destul de lung ca durata, ma gandeam la sfarsit ca totusi au trecut foarte repede aceste saptamani si ca ma bucur ca am avut ocazia sa vizitez locuri la care poate nici nu visam.

Puncte forte ale vacantei: Croaziera pe lacul Titicaca; Machu Picchu; cascadele Iguazu;
 
Iti doresc, sa-ti doresti sa participi la acest spectacol grandios al naturii !
Persida