Vacante in China Beijing

China exista intre comunism si capitalism, discrepanta dintre bogati si saraci fiind foarte evidenta.
Limba chineza constituie “Marele Zid al Civilizatiei Chineze”, iar filozofia lor de viata se bazeaza in intregime pe cele doua elementele fundamentale, Yin si Yang, in timp ce echilibrul armonios dintre oameni si natura este unul din reperele acestei civilizatii.
Bucataria locala, este un must try a experientei chinezesti, in timp ce cozile lungi si aglomeratia fac parte din viata de zi cu zi.
Vizita noastra in China a inceput in Beijing, unde am descoperit Marele Zid (sectiunea Mutianyu), cea mai mare constructie din piatra, Orasul Interzis, capodopera a arhitecturii imperial chineze care inglobeaza si demonstreaza principiile filozofice si religioase ale acestui popor; Palatul de Vara, un vechi refugiu imperial, fosta resedinta de vara; Templul Paradisului – construit dupa principiile cosmologiei chinezesti.
In Xian, fosta capitala pentru 11 dinastii si punct de plecare pentru vechiul Drum al Matasii, am vizitat cu nerabdare Mausoleul lui Qhi Shi Huang, cu Armata sa de teracota, vechi de 2000 de ani, cel mai impresionant monument funerar din China. Primul imparat al Chinei, Qhi Shi Huang, si-a construit palatul subteran, cu Mausoleul si Armata soldatilor de teracota, cu rolul de eterna garda imperiala. 
Shanghai, Perla Orientului, este poarta Chinei spre lume, un megaoras cu peste 25 de milioane de locuitori, un mare centru economic, financiar, cultural, orasul cu cel mai rapid ritm de dezvoltare din lume. Chinezii viseaza ca intreaga tara sa arate ca Shanghai. Am admirat aici un mozaic arhitectonic de neegalat - dominat partial de zgarie nori, combinat cu arhitectura occidentala (reprezentata prin fostele concesiuni franceze, britanice, americane, etc) si traditionala. Pentru o experienta de neegalat, o croaziera seara pe Huangpu sau o plimbare cu trenul Maglev, cel mai rapid tren din lume, pe perna magnetica (ce atinge viteza de 431 km/h, 30 km in 7 min) sunt de neratat.
Va invit sa decoperiti minunile vechi si noi ale Chinei si cu siguranta veti fi surprinsi.

Calatoria cu KLM la Beijing a fost una confortabila, chiar dupa sosire am inceput vizita noastra in China, la Palatul de Vara. Caldura (in jur de 30 grade Celsius) ne surprinde dupa cele 17-18 grade de acasa.

Michael – ghidul nostru local vazand ca suntem obositi dupa calatoria lunga si molesiti de caldura ne invita la o cafea foarte bine venita. Datorita oboselii nu reusim sa ne bucuram pe deplin de frumusetile vazute, toate lumea se grabeste sa ajunga la autocar, iar ulterior la hotel sa-si preia camera. Avem nevoie de odihna pentru a putea continua vizitele din zilele ce urmeaza.

Valea Sacra ne intampina cu vreme frumoasa, putem savura povestile lui Michael despre incercarile dragonului divin in a-si gasi perechea muritoare si infatisarile uneori haioase ale fiilor de dragon-porc sau diverse alte vietati lumesti.

Vizita la Marele Zid este foarte emotionant pentru mine, caldura la fel de istovitoare, dar totusi nimeni din grup nu renunta sa urce pe ZID si sa faca o plimbare mai lunga sau mai scurta pe aceasta “minune a lumii”.
Mu Tian Yu e o portiune mai nou deschisa pentru vizitatori, poate si din acest motiv suntem norocosi sa ne putem bucura de Zid in toata splendoare lui, fara sa fim nevoiti sa dam coate printre alti turisti. E loc si timp pentru poze, selfie-uri, discutii la umbra turnurilor de paza si chiar sa observam un photo shooting de nunta a doi tineri chinezi .

Berea rece Yanjing de dupa coborare e rasplata efortului  si incheierea cu succes a vizitei la Zid.
Seara Michael ne propune un spectacol de Kung Fu, iar impreuna cu cei care am decis sa mergem ne-am bucurat de acest show frumos, la sfarsit doritorii au putut face poze cu actorii. O zi lunga, foarte plina si emotionanta.

Pornim dimineata devreme spre Piata Tiananmen, este imensa, dar toate constructiile sunt imense in China, atat cele antice cat si cele moderne. Piata se umple de dimineata cu turisti majoritar autohtoni: cifrele arata ca turismul intern depaseste de cca 3 - 4 ori numarul de turisti veniti din alte tari. Elevii si pensionari chinezi sunt adusi in mod organizat sa vada frumusetile patriei si realizarile PCC.

Tara a avut mult de suferit in perioada Revolutiei culturale, portretul lui Mao domina intrarea in Orasul Interzis - altadata resedinta a familiei imperiale. China comunista abia in ultimii ani incepe sa-si regaseasca istoria si cultura din perioada imperiala. Ce nu a fost distrus in perioada 1966-1976 incepe sa fie repus “in drepturi” si valorificat din punct de vedere turistic.

Chiar si in anul 2017 ghidul local se fereste sa vorbeasca in Piata Tiananmen despre represaliile care au urmat dupa protestele din iunie 1989 (a fost si el arestat) si ne spune ca nu e “safe” sa discutam despre asta in piata.
Orasul Interzis, Templul Paradisului, ulterior Armata de Teracota din Xi’an - toate stau marturie unei istorii si culturi extrem de bogate si glorioase.

Drumul parcurs intre Beijing-Xi’an-Shainghai cu trenul rapid CRH, garile tranzitate, orasele necunoscute, dar uriase si in plina dezvoltare, terenurile agricole intens cultivate, autostrazile care rasar peste tot sunt imaginea Chinei moderne, in plin avant economic.

Trenul rapid este impresionant, la fel si garile care nu de putine ori au peste 30 de linii (treizeci!). Viteza maxima atinsa este 305km/h, se merge constant la aceasta viteza, insa nu se simte viteza deloc, e foarte confortabil. Personalul din trenuri seamana mult cu cel din avioane, servesc contracost mancare, bauturi, fructe. Ar fi grozav sa avem si acasa asemenea minunatii, poate nu ar dura 10 ore de la Cluj la Bucuresti.
Xi’an este un oras provincial, cu ai sai 8 milioane de locuitori, fosta capitala a Imperiul Chinez si este mai putin agitat decat Beijing sau Shanghai. Recomand o plimbare de seara in zona Zidului Vechi al orasului, parcurile sunt pline de tineri si varstnici deopotriva care fac sport, danseaza, sau se joaca.

Armata de Teracota – pentru mine un simbol al grandomaniei Impartului Qin Shi Huang, cel care a unificat China. Se spune ca reconstructia totala a artefactelor gasite aici va mai dura cateva vieti de om pana sa fie terminate. 

Shanghaiul e foarte diferit de celelalte orase vizitate, mult mai cosmopolit si mai modern. In afara centrului vechi, aici ce e vechi este doar de secol XIX, cu importante influente europene. Pentru mine o reintoarcere dupa 10 ani e foarte interesanta, cladirile inalte care erau in topul mondial in 2007 (turnul TV) acum nu mai prind nici topul local. Noi am urcat in cladirea Jinmao din zona Pudong de 88 de etaje si cca 420m inaltime, aici din nou am dat de puhoaie de turisti chinezi, multi din zona Asiei Centrale, erau diferiti chiar si la trasaturi de localnici, multi ne-au rugat sa facem poze cu ei, ne-am simtit ca starurile de cinema - ei probabil acum au vazut pentru prima data pe viu om alb-european. Au fost prietenosi si ne-au multumit ca am fost de acord cu pozele.

De parca nu ne era de ajuns trenul rapid de 305km/h am decis sa experimentam si trenul Maglev (levitatie magnetica) din Shanghai, merita facuta o calatorie din centrul orasului pana la aeroport (70km in 10minute), viteza maxima ce se atinge e de 431km/h, la aceasta viteza circula doar intr-un anumit interval orar, dar excelentul nostru ghid din Shanghai, Cristina a avut grija sa ajungem la ora potrivita.
Croaziera Shanghai by Night a fost finalul potrivit pentru aceasta excursie frumoasa in China.

*************************************************************************************
Zborul din Shanghai la Tokyo cu Delta Airlines ne reaminteste ca SUA este intr-o competitie continua cu toate aceste state din Asia, competitie care de multe ori are si aspecte de conflicte politice si chiar militare. Dupa sosirea in Tokyo urmaresc la stiri ca au fost cateva ciocniri intre Paza de Coasta japoneza si cateva ambarcatiuni militare chineze, insulele din Marea Chinei de Est fiind revendicate de ambele state datorita bogatiei resurselor din platoul continental de care apartin. China a ajuns chiar sa construiasca insule artificiale in zona pentru a-si legitima prezenta in zona.

Seara spunem o scurta rugaciune pentru linistirea spiritelor, cel putin cat suntem noi in zona.
In Tokyo, din camera de hotel avem vedere la Tokyo Tower - copie al Turnului Eiffel, foarte frumos luminat seara.

Vizitele din Tokyo decurg intr-un ritm ametitor, la fel cum e si intersectia Shibuya - cea mai aglomerata intersectie din lume, trebuie vazuta cum pornesc sute-mii de oameni in toate directiile posibile si cum se “curata” intersectia la culoarea rosie. Vita Kobe la grill e un “must” in zona pietonala, poza la catelul Hachi de asemenea. Pastaile sarate primite la barul unde ne oprim la o bere nu sunt un “must”, dar nu avem incotro trebuie sa le achitam daca am vrut la separeu fumator.

Vizita pe strada Takeshita este interesanta, magazine de toate felurile, baruri si restaurant si mult tineret. Uneori e socant sa vezi cate o figura locala si sa nu reusesti sa deosebesti daca e baiat su fata, dar clar sunt inspirati din desenele animate autohtone.

Sanctuarul de la Nikko, cascada Kegon, lacul Chuzenji sunt foarte frumoase, toate ingrediente de calitate a unei expeditii cu punct de pornire din Tokyo. Chiar daca procesiunea celor 1000 de luptatori este anulata din cauza ploii, vedem macar momentul cand sunt readuse sanctuarele mobile ale celor 3 shoguni renumiti, in frunte cu cel al lui Tokugawa Ieyasu.

Vizita pe Muntele Hakone, degustare de oua negre si inghetata neagra totul pe fundalul olfactiv al eruptiilor sulfuroase si cu o panorama superba spre lacul Ashi si spre Zeita Focului si a Soarelui - Muntele Fuji. Maretia sa a fost mai rusinoasa, fiind invalurita in nori, din cand in cand puteam zari varful de 3776m tresarind printre nori. Am fost mai norocosi in dupa amiaza zilei, cand ni s-a dezvaluit mai mult dinspre Motohakone si indeosebi din punctul panoramic din Parcul Hakone.

Dupa calatoriile cu trenurile rapide din China acum am avut posibilitatea sa experimentam si cele din Japonia, intre localitatile Mishima si Kyoto. Viteza maxima de 276 km/h, totul organizat la milimetru in Japonia, trenurile de mare viteza trec pe langa peron la diferente de 4-6 minute, trenul nostru soseste la precizie de secunda si opreste cu usa exact la locurile indicate pe peron pentru fiecare vagon, nu e nevoie sa alergi, sa strigi, sa te stresezi, totul e organizat la perfectie, in decurs de 1 minut se termina debarcarea-imbarcarea pasagerilor! As aduce din Japonia un ministru al transporturilor la noi, cu puteri depline pentru 5 ani, daca ma gandesc mai bine as aduce un guvern complet, pe viata.
Vizitele la Golden Pavilion, Gradina Ryoan Ji, Castelul Nijo, Templul Kiyomizu, cartierul Gion ne arata imaginea istorica a fostei capitale nipone (timp de cca 1000 de ani). Zona Teramachi, piata Nishiki, zona Garii Centrale (monument al arhitecturii) reprezinta fata moderna a orasului. Pentru cei pasionati de produse electronice recomand magazinul Yodobashi de langa gara, Pe 3 nivele ale magazinului sunt doar produse electronice, variatate imensa.

Ziua libera din Kyoto decidem sa o petrecem cu o parte a grupului in oraselul Arashiyama, vizitam renumita padure de bambus si parcul de macaci salbatici Iwatayama. Merita urcarea de cca 20 - 30minute pe o carare abrupta de padure, maimutele traiesc liber in padure si vin in locurile amenajate pentru vizitatori pentru hrana, sunt absolut libere si neingradite in vreun fel, este o experienta frumoasa.
Ziua urmatoare, dupa maimute, continuam vizita noastra in parcul Nara, ne bucuram de prezenta masiva a caprioarelor din parc.

Templul Todaiji este impresionant, cea mai mare constructie religioasa din lemn din lume. Este haios sa urmarim un grup de copii de gradinita cum sa tarasc prin gaura de la piciorul unui stalp din templu, ghida ne spune ca toti copii din zona sunt adusi la varste fragede sa treaca prin acest ritual (cat incap prin gaura) fiind considerat ca o masura protectoare impotriva bolilor, aducatoare de noroc si fericire. Eu din pacate nu mai aveam nicio sansa sa incerc, cred ca trebuia chemata descarcerarea daca totusi ma aventuram.

Ultima noastra locatie din Japonia este in Osaka, incepem in zona pietonala Dotonbori si continuam cu urcarea in Umeda Sky Building, aici ne intilnim cu un alt grup de romani, incep discutiile intre turisti si ma bucur ca nu sunt nevoit sa ma implic deloc, turistii-prietenii mei sar in apararea agentiei de parca ar fi a lor, semn ca s-au simtit bine pe parcursul acestor zile si am reusit sa aplanez micile neplaceri aparute inevitabil pe parcursul unei excursii lungi, dar foarte frumoase.

Seara iesim din nou in Dotonbori, hotelul fiind la distanta pietonala, gasim un restaurant pentru luptatori Sumo, cu portii uriase de mancare la tarife ieftine, am demontat astfel si mitul Japoniei foarte scumpe. Ne oprim la o bere pe colt de strada, ascultand muzicienii stradali (mai mult fete) si ne facem deja planuri pentru excursii viitoare cu ETURIA.

China si Japonia, sper sa va revad cat mai curand si sa vizitez si alte zone din frumusetile voastre nelimitate. SAYONARA!

Desi ne-am intors din China de o luna, destinatia ramane in continuare in sufletele si mintile noastre drept unica si exceptionala. Recomandam celorlalti pasionati de calatorii sa nu se lase influentati de faptul ca este o destinatie indepartata sau poate chiar “ciudata” in unele opinii. Ne-am dorit-o atat de mult si am savurat-o pe masura, incat China trebuie mai degraba privita drept genul de experienta unica in viata, un "must-do" pentru suflet si minte.

Atunci cand prietenii ne roaga sa le povestim despre aceasta experienta, ni se spune mereu ca avem un zambet care ne lumineaza chipurile. Asta doar fiindca avem atatea patanii de impartasit, toate amuzante (sau in esenta carora am incercat noi sa privim mereu partea pozitiva, acele trasaturi care ne diferentiaza si totusi ne apropie, care fac lumea asta sa fie atat de frumoasa).

De inceput doar cu viza pentru Qatar, care a fost o aventura in sine si care, in final, mi-a fost refuzata mie si acordata doar lui Alin. Am pus acest refuz pe temeiuri culturale si am incercat sa nu punem la suflet. Zgarie-norii lor tot am reusit sa-i vedem, din avion, la aterizarea pe aeroport, sub un apus de soare rosiatic, asa cum ii sta bine unei capitale in desert. Pe timpul escalei de 9 ore, ne-am tinut companie unul altuia, ne-am dat cu trenuletul care leaga cele doua terminale, insa in final, nu mai aveau ei net in aeroport cat puteam duce noi de plictiseala.

China este o tara imensa, insa nesperat de frumoasa. Beijingul ne-a lasat cu sentimente contradictorii. Blocurile lor seamana izbitor de mult cu cele de la noi, incat atunci cand le vedeam, aveam nu de putine ori acel sentiment de "acasa". Ghidul ne consilia legat de cum sa recunoastem cladirile pentru locuit si cele administrative : cele de locuit au cate o unitate de aer conditionat sub un geam din fiecare locuinta, in timp ce claririle administrative au totul centralizat. Traficul impresioneaza, incat prin contrast, Bucurestiul pare cuminte. Distantele se masoara in minute si ore, iar sanatatea oamenilor in calitatea aerului - astfel ca guvernul a sistat achizitiile de autoturisme ; daca doresti sa poti avea masina in Beijing, trebuie sa participi la o loterie pentru a castiga o placuta de inmatriculare. Sistem asemanator celui din Singapore, care se lasa cu liste de asteptare lungi de pana la cativa ani uneori.

Prima cina in Beijing – Rata Peking – a avut un gust de mai vrem. A fost interesant sa aflam ca traditia prepararii ratei difera de la o regiune la alta, dar si ca este o traditie atat de inradacinata in cultura lor, incat este o parte centrala, o delicatesa, in sarbatorirea zilelor de nastere.

Cel mai emotionant moment al acestei calatorii a fost, pentru noi, vizita la Marele Zid Chinezesc. Mao Zedong avea o vorba : "Nu esti erou adevarat pana cand nu ai urcat pe Marele Zid Chinezesc". Desi aveam doua optiuni – hiking pe panta muntelui timp de 40-45 minute si telegondola – am trisat folosind-o pe cea din urma. Cred ca in topul eroilor suntem undeva la “semi-eroi”, probabil. Am urcat partea cunoscuta localnicilor, Mutianyu si am apreciat aceasta intentie a ghidului, fiindca experienta a fost mai aproape de autentic si nici nu a fost prea aglomerat. Ca dovada ca lumea asta este prea mica, ne-am intalnit pe zid cu niste romani care locuiesc intr-un orasel la 30 de minute de al nostru si care atarnasera pe zid steagul romanesc. Inca o data, steagul apropie sufletele.

Xian, a doua oprire din itinerariu, pare un oras mai nou, mai prietenos si mai organizat, un fel de Cluj al Romaniei. Desi termometrele aratau chiar si 14-15 grade, era rece totusi. Armata de teracota a fost al doilea moment culminant al calatoriei, insa mai putin impresionant, poate si din cauza aglomeratiei. Daca doriti sa va lasati pacaliti de povestea conform careia s-ar putea sa dati peste unul dintre fermierii care a descoperit soldatii si ca puteti sa va fotografiati alaturi de el si chiar sa obtineti un autograf, este bine sa stiti ca aceasta pacaleala va poate costa aproximativ 150 de yuani. Ce ne-a placut cel mai mult in acest oras au fost cetatea si cartierul musulman. Aici am vazut cele mai bizare preparate culinare, dar si cea mai frumoasa moschee, o adevarata bijuterie in inima Xianului.

Shanghai, Parisul Orientului, epateaza si impresioneaza cu al sau The Bund, parada unei colectii high-end de zgarie-nori. Atractia principala a fost panorama oferita, la ceas de seara, de Shanghai Tower. Detine mai multe superlative : cea mai inalta cladire din lume cu etaje locuibile, la ai sai 632 de metri dar si cel mai rapid lift, cu 20 m/s. Al doilea moment mult asteptat a fost Oriental Pearl Tower cu a sa platforma de sticla, pe care am reusit sa pasesc doar cu ochii inchisi si cu picioarele moi ; acel moment in care iti dai seama ca viteazul din propria imaginatie devine un fel de Scooby-Doo.

Tot aici, am experimentat calatoria cu Maglevul – o distanta de 30 de km parcursa in 7 minute si 20 de secunde, la 400-418 km/h. Daca si noi am avea un neastamparat ca acesta pe diverse rute, viata ar deveni brusc mai frumoasa in tara noastra.

Despre toate cele de mai sus citisem pe internet si in carti si stiam la ce sa ne asteptam. Socul cultural a intervenit mai degraba la nivel uman. Mai calatorisem prin Asia si stiam ca oamenii pot fi umili, deschisi si primitori, chiar si atunci cand nu vorbesc engleza de exemplu. Era mereu ceva in atitudinea lor care le conferea frumusete. Chinezii, in schimb, par sa fie la polul opus. Nu am crezut-o pe Stefania, consutantul nostru din partea Eturia, care ne sfatuia prieteneste despre cum sa nu punem la suflet felul lor de a fi. Pana cand am ajuns sa ne confruntam cu persoane care lucreaza in ospitalitate si care nu vorbesc deloc engleza, insa nici nu au o atitudine moderata fata de celalalt ; care iti intorc spatele in refuzul de a te ajuta in rezolvarea problemei. Mi-am luat genti in cap in magazine, fara urma de scuze sau macar o atitudine care sa aduca a parere de rau ; am fost imbulziti in metrou si pe strada, iar intreg conceptul de a sta la coada si de a astepta sa-ti vina randul nu prea exista. Ajunsi inapoi in tara, pe Otopeni, ni se parea ciudat sa nu fim impinsi si dati la o parte de alte persoane ; ni se parea ciudat ca ai nostri pot fi atat de calmi si de linistiti si chiar am avut, la un moment dat, porniri in a fi precum chinezii. Ne intrase in comportament si atitudine, dupa doar 10 zile, ca pentru a supravietui in societatea lor, trebuie sa fii ca ei. Acum ni se par amuzante toate aceste amintiri, fiindca in atat de putin timp petrecut printre ei, am ajuns sa-i intelegem atat de bine. Am ajuns sa intelegem ca, dat fiind numarul lor (1.3 mld), cu bun-simt si rabdare ajungi la coada propriei societati. Ritmul lor este mult prea alert pentru a fi catusi de putin ca noi, europenii ; turistii lor sunt tot de-ai lor, de unde lipsa de nevoie in a invata alte limbi straine. Insa, dincolo de toate aceste "minusuri", este un adevarat deliciu sa-i observi in fiecare dimineata practicand taichi in parcuri ; cum fiecare parc abunda de muzica de dans seara de seara, iar in cele patru colturi, cupluri danseaza in aer liber, sub privirile trecatorilor ; cum, pe marginea parcurilor sau pietelor, cei in etate se aduna pentru a se intrece in campionate de mahjong, in ciuda temperaturilor scazute si, cum alti cativa, ii surprind in contururi de creion in superbe caricaturi. Batranetea arata si suna frumos la ei si parca ai zice ca au gasit secretul tineretii fara batranete si al vietii lungi. O anume spiritualitate planeaza pretutindeni, in preajma lor.

Pentru prima oara in calatoriile noastre, oricat de impresionati am fost de frumusetea Chinei, ne-a lipsit Romania si Europa, tanjeam dupa acel sentiment de "acasa", de "printre ai nostri". Fara indoiala, avem inca foarte multe de invatat de la chinezi, insa China este pentru minte si suflet, iar aceasta aventura ne-a determinat sa ne apreciem mai mult tara si sa ne dam seama ca, 7000 de km mai in vest, romanii nostri sunt chiar oameni faini.

Cu mult drag,
Carmen si Alin

Declarat din 1963 pasarea nationala a Indiei, paunul are multiple semnificatii religioase si istorice in cultura si traditiile indiene, este considerat intruchiparea curcubeului si un simbol al elegantei, bucuriei, dragostei si frumusetii. Vanatoarea de pauni este interzisa, de aceea aceste pasari superbe pot fi observate in libertate; noi i-am intalnit la Templul Maimutelor, un loc mai retras de langa Jaipur, sau reprezentati in diferite decoratiuni ornamentale (Poarta Paunilor de la Muzeul Palatului din Jaipur este o adevarata oda inchinata lor). Exact ca si frumusetea Indiei, paunii nu pot fi observati oriunde si, daca vrei cu adevarat sa ii vezi, va trebui sa ii cauti cu atentie.

Tara a contrastelor, in India vei vedea de toate: bogatie si saracie, nou si vechi, aglomeratie si pustietate, curatenie si mizerie, toate la un loc si deodata, incat sa nu ai posibilitatea sa alegi. India este tara in care m-am simtit sufleteste libera, unde ai senzatia ca nu exista secrete, ca totul este in fata ta si ai nevoie doar de timp sa observi si sa deosebesti. Indienii sunt foarte ospitalieri, curiosi sa afle de unde vii, timizi sa faca o poza cu o figura europeana, dornici si aproape agresivi in incercarea de a-si vinde produsele. Si foarte saraci marea majoritate, incat bacsisul la ei este o necesitate, nu doar o atentie politicoasa. India mi-a placut si prima data, incat am zis ca daca voi avea ocazia, ma voi reintoarce cu placere (desi nu mi-am imaginat ca se va intampla atat de repede). Cand vii a doua oara in India, te gandesti ca esti pregatit, ca nu mai ai cum sa fii prins in vartejul de imagini si ca nu mai poti fi luat prin surprindere. Am fost surprinsa sa fiu din nou luata prin surprindere, sa ma intreb unde erau toate florile de la Templul Lotus cand am venit aici in septembrie si de ce mintea mea le-a sters din amintire, sa imi dau seama ca am uitat cat este de distractiv traficul din India, ca Taj Mahal-ul este, de fapt, mult mai impresionant decat imaginea din mintea mea, iar preferatul meu, Templul Akshardham, m-a intampinat cu un spectacol de fantani, lumini, lasere si flacari unic in lume. Cred ca orice ai face, India te vrajeste de fiecare data!

Am traversat apoi toata China, in cautarea dragonilor, tocmai pana in Shanghai. Simbol al imparatului, dragonul descrie aura mistica sub care au condus dinastiile imperiale China: un singur conducator cu putere absoluta, cu descendenta divina si cu realizari despre care s-a crezut ca sunt doar legende, pana in momentul in care au fost descoperite, cum a fost si in cazul Armatei de teracota si mormantului primului imparat al Chinei, Qin. Cum bine ne spunea un ghid “cine cauta 100 de ani de istorie, vine in Shanghai; cine cauta 500 de ani de istorie, vine in Beijing; iar cine cauta 2000 de ani de istorie, vine in Xian.” Shanghai este un oras ultra-modern, cu zgarie nori si spectacole de lumini noaptea, care m-a cucerit cu aerul sau londonez. Aici am intalnit dragonii in Gradina Yu, pazind zidurile care despart frumosul palat in cele 3 sectiuni, dar si pe strada, impodobind case si magazine. Vederea panoramica din Shanghai Tower te lasa fara suflare, este cu adevarat impresionant sa vezi orasul si raul Huangpu de la 632 m inaltime, iar croaziera pe rau seara ramane unul dintre momentele mele preferate.

Cu imaginea vie a Shanghai-ului in suflet, am zburat spre Xian, sa vedem faimoasa Armata de Teracota; senzatia e total diferita cand vezi soldatii de aproape si aura de vizionar a imparatului Qin prinde contur. Pentru a realiza idei ce pareau imposibile, imparatii Chinei si-au asociat imaginea cu dragonul, creatura mitica cu descendenta divina, simbol al puterii; astfel, intelepciunea si puterea divina garantau o buna guvernare. In contrast cu seriozitatea Armatei de Teracota este Cartierul Musulman, un loc foarte colorat si efervescent, un mare bazar cu suveniruri si street food, care gazduieste Marea Moschee, construita cu influente arhitecturale chinezesti. Pentru o exprienta completa, participarea la spectacolul dinastiei Tang este un must: dansurile specifice, muzica traditionala, costumele autentice si coregrafia deosebita te transpun pentru cateva momente intr-o alta lume.

Cu trenul de mare viteza, ne-am indreptat apoi spre Beijing, un oras incarcat de istorie. In Beijing vii ca sa afli despre cultura si istoria Chinei. In afara zonelor turistice orasul nu prea te surpride cu nimic. Orasul Interzis, Templul Paradisului si Palatul de Vara sunt bogate surse de cultura antica chineza. Alaturi de dragoni reprezentati in diferite forme, exista coduri de culoare si elemente de feng-shui dupa care imparatii s-au ghidat, astfel ca nimic nu a fost construit sau pictat intamplator. Culorile folosite au o simbolistica profunda: albastrul este folosit pentru a simboliza cerul, verdele este un simbol pentru elementul lemn si lumea terestra (inclusiv pentru popor), rosu este un simbol pentru elementul foc, galben este un simbol pentru elementul pamant si ambele sunt asociate imparatului, ca fiind legatura dintre cer si pamant. Alb si negru sunt simboluri pentru elementele metal si apa, astfel incat toate elementele de feng-shui sunt prezente atat fizic, prin diferitele elemente decorative, cat si in plan ideologic. Combinatia de culori poate fi studiata in detaliu in timpul plimbarii prin Coridorul Lung (de 750 m) de la Palatul de Vara. Tot aici intalnim si Pasarea Phoenix, echivalentul feminin al dragonului, pentru a spune si posteritatii povestea Imparatesei Cixi, care a reusit sa obtina puterea si sa conduca “din spatele cortinei” China timp de 45 de ani.

O vizita mai atipica o constituite plimbarea cu ricsa in Hutong, cartier labirintic cu stradute inguste in care obisnuiau sa traiasca inaltii functionari de la curtea imperiala. Casele sunt de fapt niste gradini cu 4 camere, proiectate astfel incat sa poata gazdui trei generatii (parinti, copii si nepoti); astazi, unele case gazduiesc mai multe familii, iar toaletele sunt publice, ceea ce nu face zona prea atractiva pentru generatia tanara. De departe, cea mai impresionanta constructie a Chinei este Marele Zid. Primele portiuni de zid au fost ridicate acum mai bine de 2000 de ani, cand regatele rivale si-au construit ziduri de aparare, iar Marele Zid a aparut o data cu prima unificare a teritoriului chinez, in 221 i.Hr. De-a lungul timpului, Marele Zid Chinezesc a suferit distrugeri si degradari, a fost interupt si reconsolidat. Urcarea si coborarea cu telegondola prin sectiunea Mutianyu te ajuta sa-ti pastrezi energia pentru plimbarea pe zid. Peisajul montan este frumos si da un plus de grandoare constructiei. Se spune ca toamna este cel mai bun moment de vizitare, pentru ca natura pune in scena un adevarat spectacol de nuante si culori, dar emotia pe care o ai atunci cand pasesti pentru prima data pe zid va fi la fel de intensa indiferent de anotimp.

Exceptand faptul ca fac parte din Asia, ca sunt cele mai populate tari in acest moment si ca sunt printre cele mai vechi civilizatii ale lumii, India si China nu au prea multe in comun. Cultura difera mult, incat as putea spune ca sunt la poli opusi: indienii sunt foarte sociabili si amabili, in timp ce chinezii sunt de-a dreptul rigizi, reci si distanti. Exista si puternice bariere de comunicare: daca in India gasesti la tot pasul vorbitori de engleza, in China nu doar ca nu stiu limba engleza, dar nici nu par dornici sa-ti vorbeasca (astfel ca poti ajunge in situatia de a comanda la restaurant indicand o poza din meniu si sa nu stii sigur in final ce anume ai mancat). Negocierea este o practica destul de comuna, cu diferenta ca in India poti obtine discounturi de pana la 50%, in timp ce in China preturile de pornire sunt si de 10 ori mai mari. Fie ca te distrezi mancand cu betisoare in China sau hranind maimutele in India, ca te antrenezi negociind in India ca apoi sa te specializezi in China, ca esti socat de traficul ametitor din Delhi sau de inaltimea zgarie-norilor din Shanghai, ca esti impresionat de spectacolul de fantani, lumini si lasere de la Templul Akshardham sau ca simti ca te intorci in timp urmarind spectacolului dinastiei Tang, cert este ca ambele destinatii ofera o multime de experiente inedite pentru care este nevoie doar sa ai mintea si inima deschise.