Vacante in Africa

Calatoria mea in Africa de Sud a inceput dupa multe ore in avion, cu Johannesburg. Jo‘burg este cel mai mare oras care, cu aerul european de pe bulevarde, dar si saracia impresionanta de pe strazile intunecate parca si ziua, mi-a starnit curiozitatea si apetitul pentru aventura. Mai intai am patruns in istoria si evolutia fulminanta a acestei tari. Am vizitat monumentul Voortrekker, Muzeul Paul Kruger, dar la Curtea Constitutionala am primit o lectie de toleranta. Constitution Hill este un muzeu viu, care spune povestea calatoriei Africii de Sud spre democrație, un loc al contrastelor: nedreptate și justitie, opresiune și eliberare. Aici a fost inchisoare si este fortareata militara unde Nelson Mandela si Mahatma Gandhi au fost intemnitati.

Africa de Sud are multe fete si parca nu au nimic in comun. La o ora de Johannesburg se afla satul Lesedi. Aici traiesc reprezentanti ai triburilor Zulu, Xhosa, Pedi, Ndebele si Basotho. Te plimbi printr-o padure umbroasa si descoperi, rand pe rand, taberele triburilor, locuri unde le poti observa stilul de viata, vestimentatia, limba si dansurile traditionale. Acolo treci intr-o alta lume si chiar mi-a placut aceasta experienta. Am incercat sa invat macar un cuvant in xhosa, dar nu am reusit decat sa provoc rasul celor din jur. Puteti asculta pe internet, nu cred ca veti reusi sa reproduceti acele sunete, dar sigur veti rade copios.

Dupa Johannesburg a urmat drumul pe Panorama Route, spre Hoedspruit. Pe Panorama Route m-am indragostit de Africa de Sud. Nu pot sa traduc in cuvinte emotiile pe care le-am simtit privind peisajele impresionante din Canionul Raului Blyde.

Au urmat doua zile pe malul Raului Klaserie, unde dis-de-dimineata alergam cu jeep-urile dupa animale, apoi ne relaxam la piscina cateva ore, ca spre seara sa pornim iar in game drive. Dupa aceste zile intense, o zi de relaxare in Knysna a fost exact ceea ce aveam nevoie. In Oudtshoorn am patruns in pesterile Cango, unde mi s-a facut pielea de gaina in timp ce ascultam Ave Maria, cantata de ghida noastra, intr-o grota imensa cu o acustica formidabila. Dupa ce la ferma Cango Wildlife am simtit cum toarce un ghepard la mangaierile mele, am hranit strutii si am facut echilibristica pe un ou, dar nu l-am spart pentru ca rezista pana la 200 kg.

Ultimele zile le-am petrecut in Cape Town, care a urcat pe podium in topul oraselor vizitate pana in prezent, mai ales ca l-am admirat de pe Table Mountain, una dintre noile minuni naturale ale lumii, distinctie pe care o merita din plin. Am simtit o relaxare intensa, bucurandu-ma de acele peisaje spectaculoase. Cu doar cateva minute inainte de plecare, am mancat foarte bine si rapid la restaurantul de acolo, unde am vazut si ultimele pregatiri pentru o nunta in aer liber, un vis.

Atat de multe lucruri minunate am vazut in cele cateva zile petrecute in Cape Town, incat nu as sti sa fac un clasament, cel putin nu asa devreme. Mi-au placut pinguinii de pe plaja Boulders. A fost o bucurie sa ii pot admira in libertate si atat de aproape, pentru ca treceau relaxati pe langa gardul mai mult simbolic ce ne despartea. Am vazut parinti care aveau grija de oul lor si parinti cu cate un puiut pufos. La intoarcere am mancat o inghetata racoritoare care mergea perfect la temperatura de afara. Pe drumul spre parcare sunt magazine si comercianti de suveniruri simpatice, de unde am cumparat un pinguin frumos de plus.

Am facut si o croaziera superba in False Bay, pentru a poposi in apropierea Insulei Seal unde, pe niste pietre, sute de foci stateau la soare. Pe uscat focile pareau greoaie si stangace, dar in apa deveneau foarte agere si se miscau foarte rapid, un spectacol minunat.

Am ajuns la Capul Bunei Sperante. Cu totii ne-am cam dorit asta, de copii. Vremea a fost cam posomorata, dar nu mi-a rapit din bucurie, oricum pana am urcat spre Cape Point a aparut soarele si am prins si cateva fotografii frumoase cu ceata printre stanci. In scurt timp s-a eliberat cerul si am admirat la Cape Point, cred ca printre cele mai frumoase privelisti din lume, intr-o lumina perfecta. Am urcat pana la far si am admirat de sus cum ceata formase un perete in jurul muntelui. As fi uitat sa mai cobor de acolo daca eram pregatita cu un repelent pe haine macar, pentru ca erau foarte multi tantari.

Cape Town incununeaza frumusetea intregii Africi de Sud. Am vazut atat de multe lucruri speciale si cred ca aceasta este o destinatie recomandata oricarui iubitor de natura si frumos.

Africa de Sud are si o latura mai mult decat impresionanta, care invata toleranta, atribut pe care l-am exersat seara, in incursiunile mele pe strazile intunecate din Cape Town. In aceste plimbari am avut ocazia sa asist la scene tulburatoare, unele m-au indurerat, altele m-au indignat. Mi-am dorit sa cunosc si aceasta parte a Africii de Sud, dar o astfel de experienta nu este recomandata, mai ales dupa lasarea serii.

Istoria recenta a acestei tari si personalitatile ca Nelson Mandela reprezinta o lectie pe care ar fi trebuit sa o invatam cu totii. Situatia politica si sociala este intr-adevar tensionata, dar mai mult la nivel decizional. Am ascultat pareri total diferite, albi, negri, colorati, fiecare cu istoria lui, iar concluzia mea este ca acesti oameni au capacitatea sa gaseasca in final cea mai potrivita solutie pentru a convietui in liniste, in continuare. Africa de Sud traverseaza o perioada dificila din punct de vedere ideologic, in care trebuie sa gaseasca, inca o data, echilibrul intre a face dreptate celor care au suferit pentru ca sunt de alta culoare si a face compromisul de a nu mai rascoli trecutul, cu scopul de a construi o tara solida generatiilor viitoare.

Toate m-au fermecat in tara aurului si a diamantelor, dar ce mi-a placut cel mai mult sunt oamenii, care au valori putenice, in care cred. Oameni de rand care nu considera ca parerea si vointa lor nu inseamna nimic si stiu ca fiecare trebuie sa contribuie pentru o schimbare.

"Daca vrei sa mergi repede, mergi singur. Daca vrei sa ajungi departe, mergeti impreuna." (proverb african)

Aveam așteptări "exotice" dar am fost surprinși din toate punctele de vedere, începând cu infrastructura, cu peisajul, așezările omenești, mâncarea. Este o țară fabuloasă, cu un trecut aspru și cu oameni prietenoși și primitori. Vizitând Africa putem învăța multe lucruri, cum ar fi să prețuim natura înconjurătoare și locurile în care ne naștem, să prețuim libertatea și pe cei care au luptat pentru ea, să ținem cont de semenii noștri și de faptul că toți suntem egali și avem aceleași drepturi. Am avut surpriza să întâlnim oameni care lucrau în cele mai inedite locuri... și cântau, nu oricum, cântau răscolitor, cu voci de staruri! Așa că vocea Africii merită ascultată la ea acasa iar țara merită văzută pentru că peisajele îți taie respirația, mâncarea este atât de diversă și foarte gustoasă. Circuitul în Africa de Sud: Nota 20!!!!

Africa a starnit mereu in mine un soi de fascinatie, o atractie pe care imi era greu sa o descriu. Ani la randul am stiut ca vreau sa ajung acolo, iar acum, dupa ce m-am intors, cred ca o parte din mine va dori mereu sa vada, sau sa revada Africa. M-au frapat de la inceput fetele oamenilor, zambetele. Vezi mult mai putine chipuri incrancenate decat in Europa. Europeanul din tine, mereu pe fuga, mereu contra timp, are senzatia ca lucrurile se desfasoara “in reluare”, insa ele se misca incet, dar sigur. Oamenii stiu ce au de facut, sunt amabili si disponibili si, mai ales, zambesc.

Dupa prima noapte petrecuta in Nairobi ne-am trezit devreme, in triluri de pasarele, si ne-am inceput aventura kenyana indreptandu-ne spre Maasai Mara: trafic, saracie, pamantul sterp din Valea Riftului African si copii - copiii Kenyei - salutand de pe marginea drumului sau din curtile scolilor si zambind cu gura pana la urechi in lumina soarelui arzator. Intr-adevar, soarele african este foarte puternic, astfel ca folosirea cremelor cu factor ridicat de protectie este esentiala. A urmat momentul mult asteptat, intrarea in Rezervatia Nationala Maasai Mara. Au aparut primele zebre, apoi girafele Mara, impala, gazelele Thomson si… primul elefant. Un colos cu colti de o lungime impresionanta ne privea linistit de la doar cativa metri distanta. Aproape nu-mi venea sa cred ca ceea ce traiesc se petrece aievea. Au urmat memorabilele intalniri cu ghepardul, leii care devorau un hipopotam, mamele leu cu puii lor odihnindu-se cuminti in iarba, leopadul care isi facea imperturbat siesta, neparand impresionat de multitudinea de masini adunate in jurul lui si, bineinteles, sutele de zebre, antilope, gazele, bivoli si girafe ce impanzisera platoul Maasai Mara inainte de apus. Nu degeaba se spune ca este rezervatia cu cea mai mare concentratie a vietii salbatice din lume (alaturi de Parcul National Serengeti cu care se continua pe teritoriul Tanzaniei). Inainte de intoarcerea la lodge, un curcubeu a brazdat cerul, incununand o zi perfecta. Am petrecut doua nopti autentic africane, cu cazare la “tented lodge”, pe malul Raului Mara - o experienta de neratat, chiar daca sunetele naturii pot parea infricosatoare. Trilurilor exotice de pasari matinale li s-au alaturat fornaiturile hipopotamilor, pe care ziua ii vedeam scaldandu-se in rau, si ragetele unor lei pe care i-am si intalnit dis de dimineata nu departe de lodge. Drumurile nu sunt cele mai comode, transferurile intre parcuri sunt destul de solicitante, cu multe ore de petrecut in masina, dar la finalul zilei ai satisfactia unor amintiri de neuitat.

Au urmat Parcul National Lacul Nakuru, cu peisajele sale spectaculoase, cu mamele rinocer si puii lor, cu numeroasele familii de hiene si turmele gratioaselor girafe Rothschild; un safari cu barca printre hipopotami, pe Lacul Naivasha si incursiunea in Canionul Hell’s Gate, un loc foarte interesant din punct de vedere geografic, dar solicitant deopotriva. Am urmarit fascinati vulturii pescari africani planand dupa prada pe Lacul Naivasha, hipopotamii scufundati pentru a se proteja de soare aruncand jeturi de apa pe nari, familiile de babuini si grupurile de facoceri alergand tinandu-si cozile in sus ca niste antene. In gradina lodge-ului ne-am putut plimba printre zebre, girafe si maimute de tot felul, insa ni s-a spus ca dupa caderea intunericului sa nu circulam fara escorta, intrucat hipopotamii pot fi foarte periculosi.

Odata ajunsi in Parcul National Amboseli, Maria Sa Kilimanjaro ne-a oferit o priveliste impresionanta dezvaluindu-si silueta inzapezita in toata splendoarea sa. Am putut admira turmele de elefanti, cei mai mari din Kenya si vedetele parcului, numeroase specii de pasari mici si mari, cu penaj multicolor, lei tineri plimbandu-se alene printre tufisuri, antilope gnu, hipopotami si bivoli. Spectacolul naturii este intotdeauna surprinzator si captivant, nu te mai saturi sa privesti si sa descoperi viata salbatica in libertate. Se pune foarte mult accentul pe respectul fata de tot ceea ce ofera natura, exista numeroase organizatii care studiaza si supravegheaza animalele din parcuri, iar rangerii duc o lupta continua impotriva braconajului.

Cred ca cel mai emotionant moment din intreaga calatorie a fost intalnirea cu copiii maasai. Dupa ce am fost primiti cu dansuri si cantece traditionale, ni s-a permis accesul in manyatta (colibele maasai) si am putut vedea cu ochii nostri conditiile extrem de precare in care traiesc, am fost condusi la scoala din sat, unde 30-40 de copii ne-au intampinat cu ochisorii lor mari si curiosi. Le-am impartit rechizite si bomboane si am inteles in doar cateva clipe cat de mult poti face din foarte putin, mi-a trecut atunci prin minte ca fericirea poate insemna uneori o manuta de bomboane gumate. Mi-as fi dorit sa fi venit cu un camion de dulciuri, doar pentru a prelungi momentul acela de incantare de pe chipurile lor.

Dupa saptamana de neuitat petrecuta in safari au urmat cateva zile de relaxare pe plajele de pe coasta nordica a Mombasei, in Bamburi. Nisipul este incredibil de fin, plajele scaldate de apele linistite si limpezi ale Oceanului Indian pastrand un aer salbatic, exotic.

Kenya a insemnat o experienta complexa, diferita de tot ce am trait cu prilejul altor calatorii, pe care o recomand cu drag oricarui iubitor de natura, de animale, de autentic… si de oameni.

Maroc este o tara minunata, insa cel mai frumos lucru din aceasta excursie a fost ghidul Mohammed, un om exceptional si un ghid cum rar intalnim in zilele de astazi.

In Maroc am parcus 2200 km si am cunoscut bogata paleta de peisaje in doar 10 zile. Am aterizat la Casablanca cu intentia de a vizita locurile programate, insa vremea nu a fost de partea noastra si am vazut doar jumatate, restul a ramas pentru ultima zi, cand ne intoarceam din nou in acest oras. Sincer, pot sa spun ca vremea de fapt ne-a ajutat sa ne bucuram de viata locala pentru ca singurul loc ce se putea vizita in ploaie era supermarketul de langa hotel. In drum spre supermaket am fost uimiti de agitatia marocana, de nebunia de pe strazi si de adrenalina care te copleseste atunci cand vrei sa traversezi strada.

A doua zi ne asteptau noi destinatii: Rabat, Meknes, Volubilis si Fes. A fost o zi extraordinar de frumoasa si da! am avut timp sa le vizitam pe toate. Prima oprire a fost la Palatul Regal din Rabat, localizat in zona imperiala a orasului, unde nebunia de pe strazi se transforma intr-o liniste frumoasa si singurul zgomot este cantecul pasarilor. Asa cum ne-a fost explicat, palatele regale nu pot fi vizitate in interior si este de inteles acest lucru, insa merita sa ajungi in aceste zone pentru ca doar fatada palatului este o adevarata opera de arta.

Urmatoarea oprire a fost la Volubilis, situl arheologic roman care ne-a intampinat cu un apus de soare de nedescris si unde am descoperit amprenta romanilor pe aceste meleaguri. Daca ajungeti in Maroc, nu puteti rata Volubilis; chiar si aceste ruine romane ne arata diversitatea marocana si ne ajuta sa intelegem mai bine radacinile acestui popor.

Ultima oprire din ziua a doua a fost la Fes, unde zona moderna a orasului este mult mai eleganta decat cea din Casablanca si unde medina (orasul vechi) este o adevarata aventura care merita traita din plin. Cuvintele nu pot explica ce veti gasi acolo, dar va recomand sa o vizitati si sa nu ratati faimoasa pielarie. Ca sfat pentru aceasta vizita, va recomand sa aveti gel de maini cu voi pentru ca mirosul pieilor procesate este foarte puternic si poate fi chiar neplacut. Pe noi ne-a ajutat foarte mult gelul de maini, mai mult decat menta oferita la intrare.

De la Fes am plecat spre Erfoud, zona desertica a Marocului, traversand Atlasul Mijlociu. A fost o zi superba care ne-a incantat cu diversitea peisajului. De la zona fertila cu un verde ca in povesti am ajuns la zona desertica unde culoarea predominanta era portocaliul nisipos. Programul nostru era gandit sa petrecem Revelionul in aceasta zona si a fost o alegere reusita. In aceasta zi am facut o excursie care m-a uns pe suflet. Excursia in desert cu camile ne-a permis sa vedem apusul si pot sa spun ca a fost cel mai frumos moment din programul nostru. Am ajuns in Sahara cu tot ce ne trebuia: cu turbane in stil marocan si cu dorinta de a fi surprinsi de frumusetea zonei. La ceea ce nu ne asteptam era sa avem o luna plina, insa acest lucru a facut ca aceasta experienta sa fie una memorabila. Eu nu imi amintesc sa fi vazut o luna mai stralucitoare decat cea din desert. Chiar daca era seara si trebuia sa fie intuneric, dunele de nisip straluceau in lumina lunii si ne parea rau ca trebuia sa plecam.

De Revelion am fost cazati la hotelul Cergui din Erfoud, un hotel extraordinar de frumos care seamana cu un castel de nisip. Daca sunteti genul de persoane carora va plac hotelurile rustice, acesta este cea mai buna optiune pentru a petrece o noapte in desertul din Sahara.

Sincer, eu credeam ca Revelionul va fi unul plictisitor, avand in vedere ca in Maroc nu se sarbatoreste la fel ca in Europa sau ca in Cuba, dar m-am inselat. Hotelul avea o mega petrecere pregatita pentru turistii europeni si chiar au reusit sa ne faca sa ne simtim ca acasa. Am avut o trupa live care a cantat pana tarziu, am avut focuri de artificii, sampanie si chiar o hora romaneasca. Noi am facut hora si imediat s-au alaturat cativa marocani incantati de muzica noastra. In concluzie, a fost un Revelion reusit.

De la Erfoud am plecat spre Tinghir, in drumul nostru descoperind lumea covoarelor marocane si ritualul ceaiului de menta, doua elemente reprezentative pentru Maroc. Daca imi placea ceaiul inainte, acum pot sa spun ca imi place si mai mult. Dupa prezentarea ritualului, am devenit o adepta a ceaiului de menta si, nu glumesc, chiar acum scriu aceste linii avand ceainicul cumparat din Maroc langa mine si beau un ceai de menta foarte aromat.

De la Tinghir am plecat spre Marrakech. In drumul nostru am vizitat Studiourile Atlas si Ait Benhadou. Am fost mult mai impresionata de Ait Benhadou pentru ca frumusetea acestei zone este naturala si impunatoare. Studiourile Atlas nu au fost foarte bine intretinute si, chiar daca sunt renumite, nu m-au impresionat la fel ca Ait Benhadou, locatia unde s-a filmat Gladiatorul.

Marrakech va ramane pentru mult timp in inima mea, si nu pentru piata sa faimoasa Jema Efna ci pentru Gradinile Majorelle. In Gradinile Majorelle este usor sa uiti de toate problemele si sa te bucuri de frumusetea naturii. Verdele combinat cu cladirile si fantanile albastre fac din acest loc un adevarat refugiu pentru imaginatia noastra. Nu ma mir ca Yves Saint Laurent s-a indragostit de ele. Sincer, a fost greu sa plec din acest loc. Chiar daca am stat 45 de minute aici, pentru mine nu a fost suficient. Cred ca puteam sa raman o saptamana intreaga.

Dintre toate orasele vizitate, preferatul meu va ramane Marrakech, un oras modern cu o piata colorata si agitata care te face sa folosesti tehnici de negociere pe care nu stiai ca le ai.

Am ajuns inapoi acasa si, desi nu au trecut inca 72 de ore, deja imi este dor de Maroc. Ii multumesc lui Mohammed pentru oportunitatea de a descoperi Marocul prin ochii si experianta lui.

Ii multumesc domnului Lazarescu pentru minunatele fotografii ce insotesc acest testimonial.

Dear Morocco, I miss you already…