Peru, Argentina, Brazilia - Experienta autentica latino-americana Eturia

Cristina Moisei
Peru, Argentina, Brazilia - Experienta autentica latino-americana

„In wisdom gathered over the years I have found every experience is a form of exploration" - Ansel Adams 

In aceste cuvinte ma regasesc acum, dupa ce am parcurs acest circuit impresionant, care m-a facut sa apreciez frumusetea locurilor vizitate si insemnatatea lor in cultura universala. Mai mult, am inteles ca in fiecare zi trebuie sa apreciem lucrurile pe care le avem si sa descoperim cat mai mult din aceasta lume fascinanta.

Am ales sa prezint mai jos cele mai importante obiective din circuit, tururile de oras, respectiv cetatea incasa – Macchu Picchu, pentru a oferi cat mai multe informatii de la fata locului despre o experienta autentica latino-americana.

Avand in vedere ca hotelul era situat in districtul Miraflores, am inceput turul Limei moderne, vizitand San Isidro, centrul financiar, terenurile de golf si parcul cu maslini. Am vazut Huaca Pucllana, o piramida incasa care a supravietuit civilizatiei moderne si am facut o pauza de poze. Ulterior, de la inaltimea stancilor, ne-am bucurat de privelistile oferite de coasta Pacificului, in special Parcul Indragostitilor, cu celebrele sale statui asemanatoare celor create de Gaudi din Parcul Guell din Barcelona. Turul a continuat cu partea coloniala a Limei, reprezentata de centrul istoric, patrimoniu UNESCO din anul 1991. Am fost placut impresionati de balcoanele coloniale in stil maur, dar si de fantana de bronz, unde am facut nenumarate poze. Am vizitat Catedrala din Lima, unde se afla mormantul lui Pizzaro, dar si Manastirea San Francisco, cu faimoasele catacombe. Am vrut sa ne bucuram de vremea frumoasa si, cum inca nu eram pe deplin familiarizati unii cu ceilalati, am decis sa servim o cafea in curtea interioara a catedralei, unde se afla o cocheta teresa in culorile lavandei. Ultima oprire a fost la Muzeul Arheologic Larco Herrera, care adaposteste cele mai renumite colectii din tara, provenite in special din regiunile nordice. Vizita a fost spectaculoasa, atat datorita exponatelor culturii preincase, cat si a amplasarii pe o veche hacienda decorata cu flori care de care mai spectaculoase, frumusetea locului ramanandu-ne intiparita in memorie.

La ora 09:00, am pornit in turul magnificului Cusco si a imprejurimilor sale. Am fost impresionati de fortareata Sacsayhuaman, ale carei ziduri masive, in zig zag, au ramas nemiscate de secole. Mariaelena Amanca a fost mai mult decat un ghid perfect, ea ne-a facut sa iubim Cusco si cultura incasa, explicandu-ne cu mult patos cat de insemnata a fost aceasta civilizatie si, in acelasi timp, cu regret, cum a fost exploatata de catre colonisti. Totusi, exemplul edificator de simbioza intre culturile spaniola si peruana/incasa/quechua este reprezentat de catedrala din Cusco, ce gazduieste inclusiv o adaptare peruana a Cinei cea de Taina a lui Da Vinci. Artistul Marcos Zapata a asezat pe masa din fata lui Isus si a discipolilor sai un cuy (porcusor de guineea) si cupe incase cu chica (bere de porumb), iar pentru Iuda a preluat chipul lui Pizarro.

Reprezentativa pentru stilul colonial artistic al scolii de Cusco, Catedrala nu are cum sa nu te impresioneze, mai ales ca fiecare reprezentare catolica era dublata de o interpretare autohtona. Sincer, apreciez acest stil original de exprimare a credintei, dar unele dintre ele pareau fortate (de exemplu, Fecioara Maria insarcinata, plus vestmintele statuetelor - niste carpe cu mult sclipici). La fel de impresionant a fost si Koricancha, templul soarelui, centrul politic si religios al orasului Cusco in era incasa. Interesant a fost sa vedem cum au incercat spaniolii sa acopere cu picturi zidurile impunatoare incase, dar care, prin opera restauratorilor, au fost aduse la starea lor initiala.

Nici nu stiu cum sa incep sa descriu aceasta zi perfecta cu toate imperfectiunile ei. Incep totusi cu trezitul la ora 5:00, cu emotiile inerente pentru ceea ce urma sa fie. Transferul catre gara Poroy, de unde urma sa luam trenul Vistadome catre Aguas Calientes, nu a ajuns - pana in ziua de astazi ramane un mister motivul. Am luat o decizie foarte inspirata (dupa telefoane repetate catre partener, care nu reusea sa ia legatura cu soferul) de a chema cinci taxiuri pentru ca altfel puteam rata cea mai importanta atractie a circuitului. Am ajuns la limita imbarcarii in trenul catre „Orasul Pierdut”, in niste masinute care faceau ca un Tico sa para un gigant, cu aglomeratie si putini cai putere! Odata asezati pe scaunele confortabile din tren, am rasuflat usurati, mai ales eu, si am pornit intr-o calatorie spectaculoasa prin defileul Raului Urubamba. Drumul a fost spectaculos si avea sa ne introduca intr-o lume magica, cu natura luxurianta si peisaje spectaculoase.

Am luat un mic dejun delicios, compus din placinta cu spanac, fructe proaspete – capsuni si banane – pancakes si cafea/ceai/sucuri. Dupa trei ore si jumatate, am ajuns in Aguas Calientes, unde ne astepta Pascual Borda, impreuna cu care ne-am urcat in autobuzul ce ne-a lasat la cetatea incasa dupa 20 de minute.

Acest exemplu de perfectiune arhitecturala nu poate sa nu te emotioneze si, in acelasi timp, sa te faca sa te intrebi cum a fost posibila edificarea sa. Construita intre varfurile Anzilor, cetatea iti ofera privelisti unice, dar sentimentul pe care ti-l da este de nedescris. Probabil ca acelasi sentiment l-a trait si arheologul american Hiram Binghamcand a descoperit aceasta comoara, negasita de catre conchistadori. Invizibil de dedesubt si complet limitat natural, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populatia si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare sa fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. Vremea a tinut cu noi, cu exceptia unei mici ploi, si am putut sa ne bucuram de frumusetea locului si sa facem multe poze. Totusi, trebuie sa va atrag atentia la alunecat sau la mersul catre marginea teraselor pentru o panorama cuprinzatoare in fotografii; aveti grija si cu lamele care se plimba nestingherite printre turisti - pot fi imprevizibile si pot cauza evenimente nefericite!

A fost o zi pe care nu o vom uita niciodata, o zi perfecta, care s-a incheiat cu o cina pe masura la restaurantul hotelului El Mapi, declarat de catre toti membrii grupului cel mai frumos hotel in care am stat. Am baut sampanie si am sarbatorit o zi importanta in care am vazut una dintre cele sapte noi minuni ale lumii.

Turul in Buenos Aires a fost marcat, din pacate, de ploaia care nu mai contenea, iar momentul maxim a fost la mormantul Evitei Peron, unde literalmente ne-am udat pana la piele. In Caminito, am avut cateva momente de plimbare printre cladirile frumos colorate, dar, din cauza vremii, era pustiu, atmosfera caracteristica lipsind. Totusi, ne-am facut o prima impresie asupra orasului - mai mult panoramica si din microbuz, marcand obiectivele principale la care aveam sa ne intoarcem zilele urmatoare, cand am avut parte de vreme frumoasa. Personal, mi-au placut foarte mult cartierele Palermo (pentru cladirile frumoase in stil European) si La Boca (pentru atmosfera de neegalat, fapt pe care l-am descoperit in ultima zi din Buenos Aires). Dar mirosul copacilor infloriti si coloritul acestora a fost farmecul orasului. Ne-am intors la hotel pentru ca trebuia sa ne schimbam si am pornit catre zona de cumparaturi din apropiere. Am experimentat boutique-urile locale, dar sincer am fost putin dezamagiti de oferta si calitatea produselor. Eu si cu inca trei persoane din grup am hotarat sa vizitam Teatrul Colon, amplasat la 10 minute de hotel. Am reusit sa ne dam seama de ce este renumit pentru acustica sa deoarece, in timpul vizitei, am avut acces si in sala principala de spectacole, unde se tineau repetitii pentru Madame Buterfly. Cladirea este impresionanta si este un obiectiv care nu trebuie ratat! Ziua destul de mohorata de pana atunci a fost recompensata de seara extraordinara pe care am avut-o la Esquina Carlos Gardel, cu cina si tango show. Au fost momente intense, dansatorii ne-au tinut cu respiratia taiata prin spectacolul oferit. Mancarea si vinul au fost bune, dar toata lumea a trait cu intensitate fiecare dans si, sincer, consider ca a fost unul dintre cele mai emotionante momente din circuit.

In Rio de Janeiro, am inceput turul de oras cu plimbarea cu telecabina pe celebrul munte Sugarloaf sau Pao de Azucar (Muntele de Zahar), cum ii spun localnicii. Panaroma de pe munte a fost spectaculoasa, am admirat golful Guanabara, plaja Copacabana si muntele Corcovado. De la acesta inaltime, ne-am putut da seama de relieful deosebit in care este amplasat orasul, ceea ce-i confera o unicitate aparte. Turul a continuat cu emblematica statuie a Mantuitorului Iisus Hristos, situata pe muntele Corcovado. Locul era plin de lume si era foarte greu sa faci poze, iar pentru a avea o panorama completa a statuii, trebuia sa te intinzi complet pe pamant. Ghidul a fost mereu la dispozitia noastra si ne-a facut poze, dar, daca stau sa ma gandesc, nu ne-a oferit multe explicatii.

Ne-am bucurat iarasi de natura in parcul national Tijuca, cea mai mare padure urbana din lume, plantata de om. Am vizitat si o cascada mica, dar care palea in comparatie cu grandioasa Iguazu. Parcul adapostete multe specii de plante aflate pe cale de disparitie, dar si o favela fondata de cei care au participat, in anii ‘30, la plantarea sa. Downtown Rio este un mix de cladiri istorice si zgaraie-nori. Tuturor ne-a placut cea mai veche cafenea din oras, Colombo, o reprezentare a Belle Epoque in Rio, dar care inca pastreaza stilul Art Nouveau de la inceputul secolului al XX-lea. In saloanele sale, s-au pastrat oglinzile din cristal Belgian – in care ne-am pozat cu totii, cuferele din lemn de trandafir, mesele din marmura italiana si candelabrele impresionante. Bineinteles, cafeaua si prajiturile au constituit adevarate delicii.

Impresionanta in Rio a fost si Catedrala Metropolitana Saint Sebastian, datorita arhitecturii neconventionale, moderne, asemanatoare unei piramide. Spatiul interior, poate gazdui peste 20.000 de persoane. De asemenea, Apeductul Carioca este un exemplu impresionant de arhitectura si inginerie coloniala, iar acum este folosit drept pod pentru un tramvai care uneste centrul orasului de Santa Teresa, cel mai frumos cartier din Rio.

Newsletter Eturia

Fii la curent cu ofertele noastre si lasa-te inspirat de experientele Eturia!