Nevada, dincolo de Las Vegas Sorin Stoica

Dupa o pauza de 2 ani, iata-ma din nou in SUA. Inca in pandemie, cu o multime de ingrijorari si intrebari, dar mai nerabdator ca niciodata sa ma aventurez pe American roads. Cea mai dificila decizie a fost sa imi aleg itinerariul, avand in vedere ca IPW a fost in acest an in Las Vegas. Mai intai am vrut sa ma duc in Texas, apoi in Arizona dar pana la urma am devenit curios sa aflu: ce inseamna Nevada, dincolo de Las Vegas? S-a dovedit o alegere inspirata sa raman in Nevada caci, asa cum aveam sa aflu, the Silver State are foarte multe de oferit.

Dupa un zbor lung dar confortabil cu Turkish Airlines am ajuns in Los Angeles exact in ziua si ora in care nu iti doresti sa ajungi: vineri la 17:00. Dupa ce am ridicat masina, am plecat aproximativ 200 de mile catre Barstow unde, din cauza traficului, am ajuns seara tarziu. Am ales Barstow pentru prima noapte pentru ca am vrut sa revizitez Death Valley dupa 15 ani. Am dormit la un motel foarte cozy insa destul de lipit de autostrada (cum sunt mai toate motelurile din orasele mici). Asa ca m-am bucurat  de dopurile de urechi puse pe noptiera de cei de la hotel. 

A doua zi, foarte de dimineata, am parasit hotelul si am condus pana in Calico pentru a vizita celebrul Calico Ghost Town. Avantajul sa ajungi devreme este ca ai o lumina fabuloasa pentru poze si nu e nimeni care sa te incurce. Dezavantajul este ca oraselul se deschide la 09:00 si eu am ajuns la 07:00. Asa ca toate micile magazine si tarabe erau inchise. Oraselul insa ramane foarte frumos si cred ca este o buna alegere daca ai drum prin zona.

Am continuat apoi catre Death Valley, care nu s-a schimbat prea mult in ultimii 15 ani. Doar ceva mai putina lume din cauza pandemiei si ceva imbunatatiri in infrastructura. M-am bucurat din nou de Zabriskie Point, de Artist Drive si de Badwater si am descoperit Dante’s View - o panorama superba asupra vaii. Caldura ramane in continuare o provocare, asa ca, daca se poate, incercati sa ajungeti cat mai dimineata aici. Daca nu puteti, mare atentie la soare si ramaneti hidratati. 

Am petrecut aproximativ 4 ore in vale si, desi a fost cam pe repede inainte avand in vedere caldura, cred ca a fost suficient. Am ajuns in Vegas inainte de ora 17:00 ceea ce m-a scutit de aglomeratie. Am regasit cu placere infrastructura generoasa din SUA si m-am bucurat de parcarile mari si gratuite (cea de la Caesars Palace unde am stat a fost chiar o surpriza foarte placuta). Caesars Palace ramane un hotel foarte frumos, mai ales daca stai intr-unul din turnurile renovate. Foarte multe restaurante, shopping generos, piscina foarte mare, insa si foarte aglomerat, asa cum este tot Vegas-ul mai ales in week-end. 

Cat priveste Las Vegas, acesta pare mai infloritor ca oricand. Toate spectacolele se joaca cu casa inchisa (cel putin cele la care am fost eu: O by Cirque de Soleil si David Copperfield), hotelurile sunt pline, cazinourile la fel, restaurantele bune, de asemenea.

Preturile sunt mult mai mari decat în 2019, nu doar aici, ci in intreaga America. Si peste tot se fac angajari. Las Vegas ramane un spectacol in sine, care trebuie vazut macar o data in viata, din punctul meu de vedere. Este obositor, este scump, este aglomerat si galagios, este controversat insa are o stralucire aparte care nu cred ca se mai gaseste in alta parte. Dincolo de fatadele de carton si de neoane sunt spectacole de calitate, concerte, restaurante foarte bune, shopping de calitate si multe atractii de vizitat in Nevada, accesibile intr-un day trip.

Dupa 5 zile in Vegas am plecat catre prima atractie din Nevada. Valley of Fire este un parc national aflat la aproximativ doua ore distanta de Vegas. In special in lumina diminetii, spectacolul stancilor rosiatice pe cerul albastru creeaza aceasta senzatie de flacara vie de unde ii vine si numele. Sunt multe atractii de vazut si multe circuite de trekking. Parcul poate fi o atractie de o zi pentru cei ce stau in Vegas. Eu am stat 4 ore, fiind in drum spre Vegas, insa m-am bucurat din plin de spectacolul naturii. 

Mi-am continuat apoi drumul catre Utah pentru a vizita Zion Canyon. Alegerea s-a dovedit inspirata pentru ca Zion este minunat, as spune chiar suprinzator de frumos. 

Pentru cei ce ajung in Vegas recomand early morning departure prin Valley Of Fire State Park si apoi catre Zion. Drumul dureaza 5 ore cu tot cu vizita in Valley of Fire. 

La sosire in Zion recomand mai intai un stop la visitor centre, apoi scenic drive-ul cu bus-urile parcului. Cu tot cu opriri si cateva drumetii scurte, ar trebui sa va incadrati in 3 ore. Bus-urile merg din 5 in 5 minute, sunt pe sistem hop on-hop off, sunt 6 opriri din care eu am prins doar 4 active. Fiecare are farmecul ei si la fiecare sunt mai multe alternative de trasee de trekking. Bineinteles, pentru cei care aveti mai mult timp la dispozitie, Zion poate oferi activitati pentru 2-3 zile, plus ca poti adauga Bryce Canyon, Kolob Canyons si, daca stai mai mult in zona, chiar Arches si Monument Valley. 

Partea de est se poate vizita cu masina pe Mount Carmel Highway pana la intrarea din est. Acesta este un drum panoramic, de asemenea cu un peisaj fabulos. M-am bucurat de un self-drive cu adevarat minunat si de un apus de soare de neuitat peste acest peisaj. Overall, in 4 ore - 4 ore și jumatate puteti vizita aceasta minunatie de parc, daca nu aveti mai mult timp. Daca aveti timp, merita sa ii alocati macar o zi intreaga. 

Seara recomand cazare în Springdale la Cliffrose Hotel by Hilton, un hotel cochet foarte bine pozitionat si cu servicii foarte bune. Singurul regret este ca am stat mult prea putin aici. Hotelul este chiar deosebit, pe malul raului, cu o pajiste pe care vin caprioare, cu camere mari, cu terasa, cu fire place. Pentru cina, eu am ales Bit & Spur Restaurant & Saloon, un resturant cu specific mexican foarte bun. 

A doua zi puteti sa va intoarceti in Vegas vizitand Kolob Canyons si Cedar City pe traseu. Eu din Cedar City am continuat catre nord-vest spre Baker si Ely in aventura mea pe US50. Kolob Canyons este in drum spre Cedar City si este foarte accesibil pentru vizitare. Mie mi-a luat 2 ore cu tot cu un trekking de 30 de minute. Peisajul este diferit de Zion, dar este mai putin aglomerat si poti sa gasesti ceva mai multa conectare cu natura. 

Cedar City este un mic orasel fara foarte multe de vazut si facut. Un stop pentru refresh in drum spre Ely, Nevada, mai ales ca urma sa conduc cam 4 ore fara sa am alta sansa pentru refresh. 

Am ales sa strabat Nevada de la est la vest pe US50, Loneliest Road in USA, dar la fel de bine puteam sa o fac si pe la nord prin US80 sau Cowboy Corridor. Nu am ajuns de data asta in Grand Canyon si nici la Lake Meadow. Nu am mers nici la nord de Reno pe Burning Highway sa vad locul unde se tine Burning Man si Flying Gheizer. Si nici in sud catre Phoenix, Arizona. Insa, pana la urma, am avut o alegere inspirata pentru ca experientele au fost memorabile. 

Drumul catre Baker a durat aproape 5 ore si am avut zeci de minute in care nu am intalnit nici o masina. Asta chiar m-a pus pe ganduri mai ales ca dupa 2 zile urma sa intru pe US50, cel mai pustiu drum din America unde aveam chiar un ghid de supravietuire.  

A fost frumos si placut, iar Great Basin National Park aflat in apropiere de Baker a fost chiar o surpriza. Parcul si intreaga regiune sunt celebre pentru cerul intunecat care creeaza oportunitatea de observare a constelatiilor si a altor formatiuni astronomice. Am reusit sa vad si eu cate ceva din Ely si, desi aveam in plan sa vin seara in parc, am renuntat pentru ca, fiind singur, mi s-a parut destul de riscant. M-am bucurat in schimb sa ajung la 4.000 m altitudine si sa vad pentru prima oara in acest an culorile toamnei. Padurile de mesteceni cu albul lor peste stancile negre, frunzele in simfonii de rosu si cerul albastru creeaza un peisaj greu de redat in cuvinte. 

Am ajuns in Ely pe seara. Un orasel care are nici 5.000 de locuitori mi-a fost gazda pentru 2 zile in care m-am simtit ca un localnic. Am mancat unul dintre cei mai buni burgeri la Racks Bar and Grill, am cautat pietre semipretioase pe Garnet Hill, am vizitat mici orasele din zona si am stat de vorba cu oameni care mi-au povestit despre America de acum 50 de ani. 

Dupa 2 nopti la Holiday Inn Express am pornit marea Aventura pe US50 sau Loneliest Road in America. US50 intre Baker si Carson City este considerat cel mai singuratic drum din America si a fost multa vreme trecut pe lista „de evitat". Chiar si acum exista un ghid de supravietuire pentru aceasta autostrada, desi lucrurile s-au mai schimbat iar autostrada nu mai este chiar atat de pustie.

Am condus peste 600 km pe aceasta autostrada, plecat dis de dimineata din Ely pana in Fallon, dupa ce cu o zi inainte condusesem pe portiunea Baker Ely. Experienta este una greu de povestit pentru ca in primul rand peisajul este greu de descris: stepa, preerie, foarte multe lanturi muntoase, temperaturi intre 3 si 30 de grade, altitudini intre 1.500 si 3.000 m si zeci de km de singuratate fara niciun sat sau oras, fara nicio masina. 

Apoi, autostrada Baker este presarata cu orasele cu cateva sute de locuitori, precum Ely unde am si stat 2 nopti, Eureka cu celebra ei Opera House, Austin cu cel putin ciudatul Castel Stoke si Fallon, oarecum capatul de drum al portiunii Loneliest al US50.

Apoi vin experientele: cina in Ely la Racks cu poate cel mai bun burger mancat vreodata, povestea spusa de un batran de 80 de ani in McGill Drugstore Museum, un fost magazin generalist infloritor inchis brusc in anii '80 si lasat asa cu toata marfa de la acea vreme, barul din MiddleGate, poarta catre nicaieri cu 17 locuitori si o atmosfera de western, cautarea de granate pe Garnet Hill in Ely, micul dejun western in Eureka si povestea Pony Express, un business care parea ca va da lovitura, fiind singura cale de comunicare rapida intre est si vest. A durat 18 luni pana cand a aparut telegraful. Si nu a facut niciodata bani. A, si sa nu uit de mustangi pe care am reusit sa ii vad de 2 ori in preerie. 

Mi-a fost greu sa ma decid daca sa trec de la est la vest pe US50 sau pe US80. Ma bucur ca am ales US50. A fost cu adevarat o experienta once in a lifetime.

Dupa o zi intreaga de emotii si experiente am ajuns in Reno, oraselul aflat la poalele muntilor Sierra Nevada in care se intamplau atat de multe in cartile citite si filmele vazute in copilarie. Reno este inca panoramic, un fel de Las Vegas mai retro si cred ca merita la randul lui mai multa atentie din partea turistilor, mai ales ca de aici se pot face multe itinerarii self-drive atractive. Eu am ales Lake Tahoe Loop, o zi care o sa imi ramana in memorie datorita spectacolului oferit de natura. Am petrecut o zi intreaga conducand pe ruta din jurul lacului Tahoe, ajungand la inaltimi de aproape 4.000 m pentru a cobori mai apoi pe tarm si a ma bucura de sunetul valurilor si de aerul curat. 

Ultima mea escala inainte de a ma intoarce in tara a fost in San Francisco. Am avut o dimineata minunata din Reno spre Sacramento prin Tahoe Forest pe US80. Recomand cu caldura acest traseu pentru ca peisajul este minunat. In Sacramento am ajuns in Old Sacramento care pastreaza patina timpurilor de alta data. 

Probabil este animat si plin de viata. Eu am ajuns prea devreme si totul era inchis, asa ca nu am putut gusta si viata din spatele scenei. Recomand celor care ajung in zona sa aloce o noapte pentru Sacramento, asa cum recomand pentru shopping Vacaville Premium Outlet. Magazine de calitate, diversitate si preturi foarte bune. 

In San Francisco am intrat prin nord si m-am oprit in Sausalito cu intentia clara sa ma bucur de view-ul orasului cu Golden Gate, mai ales ca am prins 2 zile calde si senine, ceea ce e destul de rar pentru acest oras. 

A doua zi m-am bucurat de ultima mea zi cu Fordul Expedition si am facut 49 Miles Drive. Este un scenic drive care va poarta prin toate punctele importante din San Francisco si merita sa alocati macar 6 ore pentru acest circuit. Gasiti aici harta in caz ca ajungeti prin zona.

Altfel San Francisco e la fel cum il stiam: scump, destul de strict (de exemplu nu primesc in restaurante decat vaccinati) boem si spectaculos. Este in continuare plin de homeless, dar cred ca si asta face parte din farmecul lui. 

Pentru cazare cred ca in continuare Fishermans Wharf este optiunea cea mai buna. Eu am stat la Zoe care este cochet si cu servicii mult peste asteptari. Un pic scump, dar totul e scump in perioada asta in SUA.

Cam asta a fost experienta mea din SUA in 2021. In 2022 sper sa fie fara masca :)