Ndutu - un lodge uitat de timp Daniela Shah

Daniela Shah
Ndutu - un lodge uitat de timp

In mijlocul campiei nesfarsite dintre Ngorongoro si Serengeti, Omi (ghidul nostru, care este cel mai bun din Tanzania) a parasit drumul principal si a luat-o la stanga, pe camp, fara nici un indicator, fara a observa nici o alta denivelare, semn sau orice care sa indice ca eram pe un drum sau pe langa. Puteam fi oriunde. 

Eram pretutindeni si nicaieri. Am intrebat, din instinct, de unde stie pe unde sa mearga. A spus ca are un GPS in capul lui. Am ras cu totii, iar eu si Sorin ne-am privit unul pe altul cu neincredere.

Mergeam in continuare pe campia nesfarsita, pe un drum care nu era acolo, lasand un nor de praf in urma, parca pentru a sterge complet urmele pe care le lasam. In timp ce minutele treceau, campia a inceput sa faca loc unei paduri de acacia, a aparut si un drum dupa mai bine de o ora de mers in pustiu, iar, dupa vreo doua ore, am ajuns intr-un loc parca desprins complet de civilizatie, ca o trecere intr-un alt secol: ajunsesem la un lodge dintr-un tinut uitat de timp, Ndutu Safari Lodge.

Si totusi, amenajarile moderne din camere si restaurant, curatenia care se vede pretutindeni, politetea personalului, precum si curtoazia managerului general care a venit sa ne cunoasca personal spun foarte multe despre confortul si starea de bine care te cuprinde aici. Savana si viata salbatica incep la cativa metri de camere si de cladirea principala. De fapt, oriunde mergi in cadrul lodge-ului, esti in savana si te poti intalni oricand cu prietenii tai salbatici.

Am plecat intr-un game drive de dupa-amiaza si ne gandeam: Oare ce vom vedea in padurile de acacia ce pareau pustii? Dupa cateva ore de mers (e unul dintre putinele locuri din savana unde poti merge off-road fara un permis special), perioada in care am vazut doar ceva pasari, Omi a spus: „guys, cheetahs!”, iar noi: „unde, unde”? si am mai mers o bucata pana sa vedem cei trei gheparzi de la radacina copacului. I-am admirat jucandu-se si lenevind in iarba si credeam ca am avut o zi norocoasa sa-i vedem. Pe drumul de intoarcere spre lodge, cand credeam ca nu mai e nimic de vazut, deodata, ghidul a oprit masina si am vazut cu greu printre firele inalte de iarba, aurite de lumina apusului, o coama frumoasa de leu si, mai departe, inca una si inca una... mai incolo, o leoaica a ridicat un cap superb si a cascat lenes spre noi... apoi, o alta leoaica a trecut tacticos chiar pe langa masina noastra... in total, am admirat un grup de trei lei si trei leoaice intinsi prin iarba inserarii, cu raze de soare impletite prin coamele regesti... Am stat cu leii care isi mai schimbau, din cand in cand, pozitiile si ne-am desfatat cu soarele apusului, un apus de soare cu lei, un apus regesc, desprins din povesti... pana au coborat umbrele inserarii...

Seara, la lodge, stand pe terasa camerei, am primit vizita unei genet (o pisica salbatica foarte intalnita in Ndutu, aproape ca un animal domestic), chiar in copacul de la mai putin de jumatate de metru distanta. Am vrut sa-i fac repede o poza, dar m-am gandit sa nu o sperie flash-ul, caci este totusi o pisica salbatica. Am avut o cina interesanta cu mancare foarte buna, cu foc de tabara, cu soparle gecko, lilieci, dik-dik si iepurasi atrasi de lumina si o discutie interesanta cu ghidul nostru despre vrajitori care calaresc de-a-ndoaselea pe hiene si alte magii africane.

Lumina se stinge aici foarte devreme, dar in aceasta prima seara s-a stins la 12 noaptea. Eram inca treaza si ma pregateam de culcare, caci ma astepta o trezire matinala si un early morning safari in momentul in care s-a stins lumina. In clipa urmatoare, un strigat straniu ca un ras infundat si batjocoritor a rupt tacerea noptii si parea ca vine chiar din pragul usii noastre. Primul gand a fost ca vreunul dintre angajatii de la lodge isi rade de oaspetii mai slabi de inger si am vrut sa ies sa-i spun vreo doua. Apoi, mi-am zis ca e mai bine sa ma uit totusi pe geam (care geam era, de fapt, doar o plasa de tantari), iar lumina lanternei a ajuns chiar in ochii hienei care statea in fata camerei noastre si mi-am dat seama ca tocmai facusem cunostinta cu rasul, inconfundabil de altfel, al hienei. Ma gandeam daca are vreo legatura cu discutia despre vrajitori din acea seara, dar cum nu parea a fie nimeni calare pe hiena, iar ea a si tacut in clipa in care lumina i s-a reflectat in ochi, mi-am spus ca acum e liniste si pot merge la culcare.

In ziua urmatoare, am plecat dis-de-dimineata in safari si am vazut vulpi, pisica salbatica (serval cat), vulturi si ne-am reintalnit cu gheparzii plecati la vanatoare. M-am bucurat cand antilopa pe care au vizat-o le-a scapat ca prin urechile acului, dar, cand credeam ca vor ramane flamanzi, au prins un iepuras dragut dupa care mi-a parut tare rau, dar stiam ca asta e legea naturii si ca macar unul dintre elegantii gheparzi a mancat ceva, deci va mai supravietui o saptamana.

Am luat un mic dejun chiar in tufisuri, dupa care, chiar cand am plecat, Omi a vazut de departe grupul de lei din ziua precedenta, plecati la plimbare sau mai bine spus, la vanatoare. Cu putin noroc (sau nu), puteau ajunge langa noi chiar la micul dejun si nu s-ar fi stiut cine servea atunci micul dejun: noi sau ei. Mergeau in formatie de vanatoare, un leu conducea coloana, un altul o incheia, iar doua leoaice mergeau pe flancuri. Un alt leu si o leoaica erau in mijlocul formatiei. Aveau o tinuta impunatoare, regala si, bineinteles, pareau a nu sti de prezenta noastra acolo si chiar ne ignorau complet, dar cand una dintre leoaice s-a uitat in trecere in ochii mei, am stiut: nu as fi vrut sa fiu pe jos in acel moment. Ne-am plimbat cu ei cateva ore si am asteptat sa vedem daca vor vana frumoasele gazele Thomson care au aparut la un moment dat, dar ei pareau satui sau ele erau prea mici ca sa fie pe gustul lor sau doar vantul nu era din directia potrivita.

A doua zi, am luat un mic dejun intr-un decor de poveste cu sute de love birds, grauri, pupeze si alte pasari foarte vorbarete, venite la cismeaua din fata restaurantului, dar si cu gazele si impala aflate in trecere pe acolo. Am plecat spre Serengeti cu inima plina de sentimente si de trairi.

Ndutu este de departe un loc minunat si fascinant unde ma voi intoarce intotdeauna cu o mare bucurie in suflet: bucuria de a trai.

Newsletter Eturia

Aboneaza-te la newsletter si castiga automat un voucher in valoare de 50 euro!

Poti folosi voucher-ul la urmatoarea achizitie de peste 1.500 euro/pachet/persoana, efectuata in perioada 04.09.2023 - 31.03.2024, ora 17:00.

Prin apasarea butonului „Aboneaza-te”, sunteti de acord sa permiteti companiei ETURIA sa stocheze si sa proceseze adresa de mail pentru a va furniza continutul solicitat. Pentru mai multe informatii despre modul in care va prelucram datele, in scop de marketing si promovare va rugam sa consultati Termeni si Conditii de campanie.

Promotii si Oferte speciale
Plata online servicii Eturia

Alege sa platesti online, rapid si simplu, factura ta Eturia