Nu stiu exact cum sa descriu in cuvinte ce am trait in Mongolia. A fost o calatorie care te schimba, dar o face in liniste, fara sa-ti dai seama. E genul de loc unde te opresti, respiri adanc si simti ca esti acolo cu adevarat. Cu tine, cu natura, cu lumea din jur.
Am inceput in Ulan Bator, unde am vizitat Manastirea Ganda, un loc plin de liniste, cu o statuie imensa a lui Buddha care te lasa fara cuvinte. Apoi, prin centrul orasului si Muzeul Chinggis Khaan, am prins putin din istoria si cultura acestui popor. Prima seara s-a incheiat cu un spectacol traditional si o cina mongoleza, o introducere perfecta.
Am plecat apoi spre Parcul National Khustai, unde am vazut caii salbatici Takhi. Imaginea lor alergand liberi pe campia mongola ramane lipita in minte. Am dormit in iurta, o experienta in sine - focul trosnind in soba, mirosul de lemn, stelele deasupra, totul simplu, dar incredibil de autentic.
![]() | ![]() | ![]() |
Am ajuns apoi in Rezervatia Khognokhan, am vizitat templul Uvgun Khiid si ne-am plimbat cu camilele printre dealuri aride. La Khushuut Tsaidam, printre pietre vechi cu inscriptii runice, am simtit pentru prima data greutatea istoriei locului, tacuta, dar prezenta. Sunt locuri pe care nu le vezi la televizor, dar pe care le simti cu tot corpul cand esti acolo.
Am explorat vechea capitala Karakorum, Muzeul Karakorum si Manastirea Erdene Zuu, prima manastire budista a Mongoliei, cu cele 108 stupe ale sale. E impresionant cum, in mijlocul stepelor, se pastreaza atat de multa spiritualitate si istorie.
La Centrul Cultural Nomadic, am petrecut o zi printre nomazi. Am vazut cum traiesc, am gustat branza facuta de ei, am ascultat cantece traditionale si am vazut cum conduc turmele de boi sau camile. Totul fara graba, fara scenarii, doar viata autentica. Aici am inteles cat de mult poti invata de la simplitate.
![]() | ![]() | ![]() |
Pe drum spre Parcul National Terelj, am oprit la statuia uriasa a lui Ginghis Han, un monument imens, din otel stralucitor, care domina orizontul. Iar in Terelj am descoperit un peisaj de poveste: Turtle Rock, Templul Ariyabal, formatiuni stancoase spectaculoase si o liniste care te invaluie.
Ultimele doua zile au fost dedicate Festivalului Naadam, poate cea mai intensa si frumoasa parte a calatoriei. Am prins ceremonia de deschidere, luptele traditionale, trasul cu arcul si cursele de cai. Mi-a placut sa vad cum se pastreaza vie o traditie care nu e doar spectacol, ci mandrie nationala. Jocheii sunt copii, caii sunt antrenati cu grija, iar totul se desfasoara cu respect si bucurie.
Am plecat din Mongolia cu ochii plini de imagini, dar mai ales cu inima plina de trairi. A fost o calatorie altfel, fara agitatie, fara zgomot, doar cu natura, oameni faini si simplitate.