Japonia, visul oriental Roxana

Cand oamenii se gandesc la Japonia, de cele mai multe ori o considera o tara cumva intangibila, o lume atat de diferita, incat este practic separata de restul tarilor globului. 

Iar acest fapt in sine este absolut fascinant, ceva care te face sa visezi departe, departe... La samurai, geishe misterioase, caligrafii impecabile si ciresi cu crengile grele de flori rozalii si parfum fermecator. Am avut onoarea de a „face cunostinta” cu Tara Soarelui Rasare in luna decembrie, in cadrul unui itinerar pe cat de simplu, pe atat de frumos. Incursiunea a inceput cu Tokyo, capitala, marea metropola a japonezilor, un adevarat model de tehnologie de varf, zgarie-nori si curatenie stralucitoare. Asta este practic Tokyo; desi traditionalismul japonez, nu este graitor in acest oras, nu se poate sa nu simti rigurozitatea si disciplina, regulile respectate la sange, dar si dragostea pentru armonie in toate aspectele vietii cotidiene, care chiar si aici poate deveni un adevarat stres.

In Tokyo, exista numeroase posibilitati: se pot vizita altare shintoiste, cum este Meiji, sau temple budiste, precum Asakusa, se poate face shopping de inalta clasa in zona Ginza, cu magazinele sale de lux. Se poate alege fie o masa traditionala japoneza, servita la un restaurant local amenajat si el traditional, sau se poate opta pentru mancare mai aproape de gusturile din vest, aici gasindu-se o varietate de lanturi celebre de fast food. Spun asta pentru ca mancarea traditionala japoneza este o experienta cu totul inedita (si implicit nu pe placul tuturor), ceva ce nu ai cum sa gusti sau sa incerci nicaieri in alta parte. Dupa cum spunea cineva inaintea mea, gastronomia japoneza este o experienta turistica in sine! Acum confirm si eu aceasta fraza, cu mentiunea ca este greu sa te obisnuiesti cu gusturile si combinatiile atat de diferite de ale noastre. Pentru noi este greu sa consideram mancarea japoneza ca fiind „gustoasa”, insa ei definesc altfel conceptul. Aparent, mai important decat gustul mancarii este aspectul acesteia. Intotdeauna vei fi servit cu un platou plin cu castronele de diverse forme si culori, de mici dimensiuni cele mai multe, ce contin de obicei foarte putine preparate. Si astfel servirea mesei poate fi transformata intr-o adevarata arta!

Mergand insa mai departe spre nord, la doua ore si jumatate de Tokyo, se afla Hakone. O statiune montana frumoasa, relaxanta si – foarte important – apropiata de capitala, Hakone are ca principal punct forte celebrul Munte Fuji. Vulcanul aproape perfect conic ce a devenit simbolul tarii este cel mai bine privit din aceasta regiune. Tot in aceasta mica statiune montana se gasesc numeroase izvoare termale, care contribuie si ele la relaxarea fizica si psihica a japonezilor obositi dupa munca si agitatia permanenta a capitalei. Marea majoritate a unitatilor de cazare ofera oaspetilor si acces la bai cu ape fierbinti, denumite onsen. Ele pot fi in aer liber sau acoperite, in functie de cum alege fiecare proprietar sa isi amenajeze piscinele. Aceste unitati de cazare sunt in general amenajate in stil traditional japonez, cu rogojine tatami pe podele, scaune fara picioare si mese joase, paravane din hartie de orez si inscriptii japoneze pe pereti. Acestea sunt ryokan-urile, o experienta pe care trebuie sa o incerci macar o noapte in cadrul unei vacante in Japonia. Vei primi o camera amenajata in stil traditional si vei dormi pe saltele joase, asezate direct pe tatami (nici o grija, in camera este foarte cald, iar saltelele sunt chiar confortabile).

Am avut si experienta de a parcurge distanta Hakone – Kyoto cu trenul de mare viteza, Shinkansen. Un tren similar cu un avion (atinge aproape 300 km/h), extrem de curat si ingrijit in cele mai mici detalii (au inclusiv spatiu special pentru fumatori), este un model de punctualitate intotdeauna. Ce trebuie retinut aici este ca sunt interzise bagajele de mari dimensiuni in tren, ceea ce ii face pe turisti sa isi contracteze un transfer privat separat al bagajelor la destinatia urmatoare (de avut in vedere bagajul necesar pentru o noapte, de exemplu pentru sederea in Hakone, cum a fost cazul de fata).

De la gara din Kyoto, unde ne-am intalnit cu noua ghida, am facut legatura spre Nara, un mic oras din apropiere. Drumul cu trenul a durat aproximativ 40 de minute, fara viteze neobisnuite de aceasta data. Nara este un orasel deosebit, traditionalist si evident curat. As putea spune ca sta sub semnul caprioarei, asta datorita faptului ca peste tot sunt inscriptii, sculpturi si desene cu caprioare si cerbi, acestia fiind practic simbolul orasului. Exista aici un parc anume al acestor animale, unde turistii au ocazia sa le hraneasca si sa le atinga fara probleme (sunt extrem de blande, dar atentie ca masculii pot fi destul de violenti daca nu isi primesc hrana la timp). Dar trecand totusi peste partea faunistica, Nara are si ea templele sale frumoase si totodata misterioase, cu care se poate mandri din plin. Partea budista este perfect redata de Templul Todaiji, unde din nou vei intalni cerbi si caprioare blande si prietenoase. Exista si o statuie uriasa a lui Buddha, alaturi de care se afla locurile speciale pentru betisoarele parfumate (se spune ca este de bun augur sa inhalezi fumul betisoarelor, acesta fiind purificator). O adevarata nota de mister o da templul shintoist Kasuga, celebru pentru multitudinea de felinare din piatra si din bronz, atat din incinta sa, cat si din parcul ce il inconjoara. Nu este nevoie sa mai spun ca si aici se gasesc din plin caprioare, numai ca acestea traind intr-un habitat apropiat de al lor, nu mai sunt atat de apropiate de vizitatori. Ele sunt considerate animale sacre in religia shintoista si toate animalele din cadrul parcului sunt foarte bine ingrijite. Locul este oricum unul foarte special, cu o aura aparte...

Revenind apoi in Kyoto, dupa o jumatate de zi frumoasa la Nara, ne-am confruntat cu un trafic absolut imposibil (de vina erau si ora la care sosisem, dar si ploaia). Orasul este superb, cred ca il pot pune pe locul I in topul preferintelor fara a sta pe ganduri. Este ceea ce te astepti sa gasesti in Japonia, totul are cumva o nota de traditionalism, care se imbina perfect cu modernul, intr-un mod cumplit de irezistibil!
Desigur, cand spui Kyoto, automat gandul zboara la geishe; cartierul celebru cu case de geishe este Gion, locul unde se desfasoara de obicei serile speciale la care participa geishele (in general in incinta caselor de ceai). Desi era seara si nu am avut norocul sa vad o geisha autentica pe strazile Gionului, cartierul era spectaculos, iar dupa parerea mea, merita sa i se dedice macar putin timp pentru plimbare, atat in timpul zilei, cat si in timpul serii.

Kyoto ofera turistilor si Pavilionul de Aur, o cladire superba intr-un cadru natural desprins din povestile japoneze, Castelul Nijo, vechea resedinta a shogunului, marea putere militara ce ajunsese sa domine Japonia peste autoritatea imparatului, dar si Templul Kiyomizu. Sunt obiective turistice demne de o cultura impresionanta si merita explorate, precum si intelese (acesta este si farmecul). Pot spune ca, dintre toate orasele, Kyoto a fost cel mai impresionant!

Neavand aeroport in Kyoto, pentru intoarcerea acasa ne-am deplasat la o distanta de aproximativ doua ore, spre Osaka. Fiind insa intuneric deja (era vorba de un zbor de noapte), nu am putut sa admir peisajul asa cum as fi dorit. Aeroportul international Kansai este amenajat pe o insula artificiala, in Golful Osaka, extrem de bine pus la punct. Problemele pot aparea atunci cand trebuie sa schimbi bani, mai ales ca din cauza orei tarzii nu mai erau deschise case de schimb valutar. De mentionat este si faptul ca in magazinele din cadrul aeroportului nu se accepta decat yeni, cu exceptia unor duty-free-uri care primesc si euro si dolari.

Si astfel se scurse o frumoasa saptamana in Japonia, tara disciplinei si a curateniei, a oamenilor care tanjesc constant dupa tot ce este popular, trendy, dar care sunt rigurosi in respectarea normelor si regulilor si care tin tot timpul la binele comunitatii. Experienta este unica, sunt sigura de asta!