Japonia, un exemplu de viata Alexandra

Credeam ca voi pleca in aventura vietii mele atunci cand m-am hotarat sa merg in vacanta in Japonia. Era pentru prima oara cand mergeam intr-o tara asiatica fara un tur prestabilit. 

Cand lucrezi intr-o agentie de turism, simti nevoia sa nu ai niciun program atunci cand mergi in vacanta. Avantajul e ca stii ce poti face in mai toate destinatiile lumii fara sa pierzi prea mult timp cautand pe internet unde si cum sa mergi, sa vizitezi. Bineinteles ca avantajul acesta vine in mod special din faptul ca lucrez la Eturia. Desi am fost avertizata ca va fi complicat sa ma descurc cu limba japoneza, ca trebuie sa fiu la ore fixe daca vreau sa merg undeva, ei bine ca de fiecare daca cand ajung la fata locului, totul este diferit. Asa mi-am dat seama ca fiecare turist are propriul stil de a calatori. 

Iar al meu este unul foarte relaxat. Asadar am ajuns in Tokyo cu KLM. Primul task a fost sa gasesc biroul de bilete pentru trenul care avea sa ne duca in oras. A durat fix cateva secunde sa il gasesc. Ce a durat mai mult (doua minute) a fost sa gasesc un bancomat de unde sa scot cash pentru ca nu acceptau plata cu cardul. Urcam in tren si cel de-al doilea mit este spulberat: in Japonia trenurile nu intarzie niciodata. Ei bine, al nostru s-a stricat si am stat intre statii vreo 20 minute. In difuzoare s-a auzit un anunt in japoneza si toata lumea a coborat la prima statie. Bineinteles ca am mers dupa val presupunand ca toti merg in oras. Am schimbat vreo doua trenuri, tot luandu-ne dupa val fara sa stim daca ceea ce facem e bine si in final am ajuns in Tokyo. Ne-am dezmeticit cu greu pana am ajuns la suprafata. Am lasat bagajele la hotel si am pornit in explorarea orasului la pas. Am traversat Ginza, parcul Hibiya si am ajuns la Palatul Imperial. Pentru ca eram foarte obositi dupa mai bine de 24 ore nedormite, ne-am intors la hotel. 

Seara, am iesit sa vedem orasul luminat. Ne-am oprit la un restaurant pe Ginza, unde ne-am gatit dupa bunul plac vita Kobe la plita. Apoi am luat-o la pas spre Tokyo Tower. Am mers foarte mult pe jos pe strazile si bulevardele orasului in miez de noapte fara sa simtim nici o secunda ca am putea pati ceva. A doua zi, ne-am trezit cu greu din cauza fusului orar si a oboselii acumulate. Am ratat piata de peste, dar am plecat imediat spre Nikko. Am mers cu trenul pana la Nikko. Am facut o ora jumatate si am schimbat trenul la iesirea din oras unde o doamna draguta ne-a ajutat sa cumparam biletele si sa ajungem la peronul care trebuie. Pentru ca am ajuns tarziu, masa de pranz nu se mai servea decat intr-un restaurant foarte traditional, amenajat la interior cu lemn de bambus, cu meniu in japoneza, in care nimeni nu vorbea limba engleza. Am comandat dupa poze si am avut aici ocazia sa degustam mancarea japoneza adevarata. Sosul de peste, sosul de soia, wassabi, tempura, noodles, fructele de mare aveau o cu totul alta aroma fata de ce eram noi obisnuiti, pentru unii interesanta, pentru altii prea intensa. 

Am strabatut la pas toate templele gasite in cale. Templul Tosho-gu este atractia principala si pe buna dreptate, cea mai frumoasa. Daca iti mai ramane timp, te poti plimba si la celelalte temple din jur. Aerul proaspat, cedrii inalti, linistea sunt tot ce ai nevoie ca sa iti revii si sa iti intri in ritm. Intr-un templu shintoist, am participat chiar la slujba. In alt templu am intrat din greseala, dar si din curiozitate, in camerele unde locuiesc calugarii. 

Am evitat initial, dar nu m-am putut abtine, mi-am lasat tenisii la intrare si mi-am satisfacut curiozitatea. Usile glisante din foaie de bambus, parchetul lucios din lemn, camerele joase, designul minimalis, linistea suprema, m-au facut sa ma simt pentru cateva secunde pe platourile de filmare a filmelor japoneze. Seara, ne-am oprit in Asakusa, un cartier din Tokyo unde tinerii turisti (aici cazarea este mai ieftina) petrec alaturi de tinerii localnici. Barurile, magazinele, restaurantele se inchid mai tarziu fata de cele din centrul orasului, strazile sunt aglomerate pana in mijlocul noptii si atmosfera este una de petrecere. 

Dimineata, am lasat bagajele la receptie pentru a fi transferate la Kyoto si am plecat intr-o excursie la muntele Fuji. Ghida, foarte glumeata, dar si perfectionista, ne-a invatat pe drum alfabetul, sa numaram pana la 10 in japoneza, sa facem origami si ne-a cantat cantecul muntelui. Muntele Fuji este in proportie de 80% din timp acoperit de nori. Trebuie sa fii extrem de norocos sa il prinzi pe cer senin. Am urcat cu autocarul pana la Fuji Visitor Center unde sunt multe magazinase de suvenire, restaurante, dar si un muzeu. Am avut ocazia sa vedem pentru cateva minute varful muntelui neacoperit de nori. 

Seara, am ajuns in Odawara, unde autocarul ne-a lasat in gara centrala de unde am luat trenul spre Hakone. A urmat o experienta autentica de cinci stele. O experienta pe care trebuie obligatoriu sa o traiti daca ajungeti in Japonia. In Hakone, cazarea se face la Ryokan. Un fel de hotel/pensiune care in Perioada Edo servea drept cazare si relaxare drumetilor care strabateau tara. Hakone este o zona geotermala renumita pentru Onsen (bai publice cu piscine cu apa termala). Ryokanul la care am stat noi se numeste Tenseien si este foarte traditional, asa cum am si solicitat partenerilor nostri din Japonia. In momentul in care am intrat, am fost nevoiti sa lasam incaltamintea la usa. 

La receptie, se vorbea cu greu limba engleza. Ne-am inteles mai mult prin semne si mai tarziu mi-am si dat seama de ce, pentru ca toti turistii lor erau japonezi. Noi eram „exoticii” hotelului. Multi se uitau cu ochii mari dupa noi. Ne-am ales kimonoul preferat si am plecat spre camera. Noi am avut o camera traditionala cu doua incaperi. In una puteai sa servesti ceaiul, apoi sa dormi pe jos si in cealalta puteai sa dormi in pat normal. La check-in am facut rezervare la onsen. Ryokanul dispune atat de onsen public, cat si privat. Tariful celui privat merita si vi-l recomand. Majoritatea ryokanurilor ofera mic dejun si cina. Inchipuiti-va un bufet cu o diversitate demna de all inclusive in Turcia, dar cu preparate traditionale. Am gustat tot ce nu indraznisem sa gust pana atunci si a fost foarte apetisant. 

A doua zi, cu greu ne-am facut bagajul sa plecam spre tren. Am mai fi stat o noapte sa ne bucuram de spa-ul japonez, de cascadele din jur, de aerul proaspat de munte, dar ne astepta alta experienta. Am plecat spre Kyoto cu trenul de mare viteza Shinkansen care a atins viteza maxima 350 km/ora. In Kyoto, am facut un tur de oras de jumatate de zi. Fiind putine persoane (6), ghida ne-a dus cu autobuzul pana in centru de unde am pornit la pas pe stradutele inguste pana in varful dealului la templul Kiyomizu-dera, unul din cele mai cunoscute si celebrate temple din Japonia, renumit pentru scena din lemn inalta de 13 metri, la constructia caruia nu a fost folosit nici macar un cui. Aici ghida ne-a povestit istoria templului, dar si a orasului care se vedea in departare. 

Langa templu, se afla Cascada Otawa, de unde localnicii si turistii beau apa pentru a trai mai mult, a avea succes la scoala sau noroc in dragoste. Desi este foarte aglomerat, la templu vin si localnicii imbracati in kimonouri colorate. La baza dealului, sunt foarte multe magazine care inchiriaza kinonouri si poti sa strabati stradutele orasului imbracat in kimono pentru cateva ore, insa pretul este unul destul de piperat. Un alt templu care mi-a placut in mod deosebit este Kodaiji - construit de sotie in memoria samuraiului Toyotomi Hideyoshi. 

Gradini Zen, arhitectura traditionala, casute de servire a ceaiului, padurea de bambus alaturi de povestile cu samurai ale ghidului te fac sa uiti de forfota orasului si te poarta inapoi in timp. Turul de oras s-a terminat la ora 17:00 in cartierul Gion, la scoala de gheise: momentul perfect cand adevaratele geiko ies la lumina zilei si se indreapta sa restaurantele exclusiviste, unde isi pun in practica abilitatile artistice. Acum vei avea ocazia sa vezi o adevarata geiko, imbracata si machiata traditional. Deci tineti minte sa fiti la ora 17:00 pe Strada Hanami-koji din Gion. In urmatoarea zi, am fost intr-un tur ghidat la Nara, un orasel din apropiere unde am ajuns cu trenul. Nara a fost prima capitala a Japoniei in anul 710. Aici s-au dezvoltat temple si manastiri budiste impresionante, dar pana sa ajungi la ele de la gara, ai ocazia sa te joci, sa hranesti si sa faci selfie cu dragalasele caprioare ce se plimba agale libere pe trotuare si strazi. In medie, zilnic, in Nara sunt 1200 de caprioare libere. 

Am ajuns la templul Todaiji, cel mai faimos si semnificativ templu dpdv istoric al Japoniei. Sala principala a templului, Sala Marelui Buddha, este cea mai mare sala din lemn din lume, chiar daca dupa refacere a fost redusa la doar doua treimi din sala originala. La intoarcerea in oras am ales sa ne oprim sa vizitam Fushimi Inari, un templu shintoist renumit pentru miile de porti tori care incadreaza aleile ce duc la altare. Plimbarea este foarte placuta, dar poate deveni neplacuta daca nu esti in forma fizica sau putin stresanta pentru ca ai impresia ca nu se mai termina. 

Noi ne-am ambitionat sa facem tot traseul, adica sa urcam pana in varf si sa coboram pe partea cealalta. In varf, eram singuri, dar plimbarea a meritat. La baza templului sunt multe magazinase de suvenire la acelasi pret cu cele din oras, dar si multe tarabe cu street food. Desi nu sunt adepta mancarii de pe strada, aici nu m-am putut abtine si m-am infruptat din tot ce am vazut cu ochii: pui, caracatita, carnaciori, coaste si tot felul de fructe de mare. Seara, in Kyoto, am iesit la cumparaturi in mallurile imense si in galerii. 

Kyoto este o buna destinatie de shopping, pentru ca diversitatea este mai mare decat in Tokyo si preturile mai bune. Traseul urmatoarei zile a fost format din Golden Temple, una dintre atractiile principale ale Kyoto, unde si numarul de turisti este foarte mare si cu greu ajungi sa faci o fotografie, Ryoanji Temple - cu gradini superbe si Arashiyama - unde am facut o plimbare prin padurea de bambusi. Sunt foarte multe atractii in Kyoto si oricat ai sta, nu apuci sa le vezi pe toate. 

Combinatia de traditional cu modern este foarte atractiva pentru turisti. Mie, in Kyoto, mi-a placut cel mai mult si m-as intoarce in Japonia doar sa ma mai plimb putin pe stradutele sale. In ultima zi, am luat trenul spre Osaka. Ne-am cazat si am iesit in oras pentru ca aveam doar o jumatate de zi la dispozitie sa il exploram. Sunt multe de vizitat si aici, insa noi ne-am limitat la Minami, renumit pentru agitatia, restaurantele si magazinele, dar si pentru culoarea pe care o prinde odata cu lasarea noptii. 

Dupa ce calatoresti in Japonia, cu siguranta, ceva in viata ta se schimba. Incepi sa vezi lumea altfel, vezi un exemplu demn de urmat in oamenii de acolo, ramai cu un sentiment aparte si cu amintiri ce te vor face sa tresari. Japonia este un exemplu de viata, un exemplu de respect pentru ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi.