Indonezia, o armonie perfecta Raluca

Imi doream sa ajung, din nou, in Indonezia. Cand ma intreba cineva in ce tara m-as intoarce, raspundeam fara sa clipesc: Cuba si Indonezia. In Cuba, fusesem deja de doua ori, mai voiam si in Bali, macar inca o data. 

Asa mi se intampla: descopar cate o tara care imi place atat de mult, incat simt ca trebuie sa revin ca sa o inteleg mai bine si sa ii simt vibratia mai mult. Cand am aflat ca voi pleca a doua oara in Indonezia, nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred nici cand m-am urcat in avion sau cand am aterizat in Jakarta initial, apoi in Yogyakarta. Mai fusesem aici, dar ce conta? Parca simteam ca imi salta sufletul de bucurie ca ma aflu iar acolo. Se spune ca acasa e acolo unde iti este sufletul. Iar eu simteam ca ma intorceam acasa, pentru ca sigur o parte din mine ramasese in Indonezia. 

Mirosul de lemongrass, modul de a saluta, zambetele oamenilor, sunetul gamelan-ului... toate se imbina intr-o armonie perfecta. Am revazut templele Borobudur si Prambanan. Si acum, ca si prima data, mi s-au parut incredibile. Iar povestea lor iti arata cata grija aveau oamenii din trecut de viata lor, considerat in fiecare moment un dar asupra caruia trebuie sa veghezi neincetat. Apoi am mers in Solo. Un oras nou pentru mine, dar cu o arta gastronomica de invidiat. Am avut parte de un tur culinar si de o plimbare cu bicicleta printre terasele de orez, experiente pe care sigur nu le voi uita prea curand si pe care le recomand cu drag. 

Mancarea din Java este extraordinara, iar peisajul teraselor e ceva cu care nu te intalnesti de prea multe ori in viata. Dupa Solo am zburat catre Bali si am mers spre Candidasa - o regiune despre care inca nu se stie mult, dar cu fragmente de plaja aproape salbatica. Resorturile de aici nu sunt multe, dar sunt deosebite prin serviciile lor si prin aspectul luxos oferit in principal de natura. Munduk este o alta regiune a insulei Bali pe care o recomand din toata inima daca vrei sa ai parte de peisaj muntos, cu plantatii de orez si cazare in mijlocul naturii, in cottages cu toate facilitatile, dar fara TV. Esti doar tu, adierea vantului, sunetul insectelor si o liniste care aproape ca iti sparge urechile. Pentru mine a fost un sentiment incredibil. Aproape ca uitasem ca se poate si asa, fara masini, sirene sau alte zgomote aferente vietii la oras. 

Trekking-ul prin jungla timp de doua ore a fost o alta plimbare care mi-a placut la nebunie si care s-a incheiat cu o plimbare cu barca pe lac, pe o ploaie torentiala. La un prim gand poate parea mai putin placut, dar a fost absolut superb. Nu e loc mai bun in care sa simti vibratia naturii decat acolo, in mijlocul ei, unde prezenta omului e destul de rar simtita. Dupa Munduk am ajuns in Ubud, centrul cultural si traditional al Insulei Bali. 

Daca, dupa ce ai ajuns in Bali, nu ai inteles prea mult din ce reprezinta aceasta insula, aici vei intelege negresit. Ofrandele prezente peste tot, mirosul de betisoare parfumate, zeii protectori omiprezenti, toate ii reprezinta pe balinezi exact asa cum sunt. Traditiile sunt nealterate de numarul turistilor, iar viata isi urmeaza cursul independent de interventia lor. Si prima, si a doua vizita in Ubud mi-au lasat acelasi sentiment: ca trebuie sa ma intorc. Alte experiente unice, pe care le-am trait aici, au fost pregatirea terenului si plantatul de orez, pregatirea ofrandelor sau ceremonia de binecuvantare la izvor. 

Ultima oprire in Bali a fost in Sanur, la plaja. Nu fusesem aici si mi-a placut mult. Mi s-a parut o zona linistita, cu posibilitatea de a petrece timpul liber atat la soare, cat si servind un Bintang la unul dintre localurile prezente aici. Nu trebuie sa ratezi plimbarea cu bicicleta la rasarit si vizita pietei locale, doua provocari ce merita a fi acceptate fara a fi puse la indoiala. De fiecare data mi se pare greu sa exprim ce am vazut in fiecare locatie. Cuvintele mi se par uneori mici si putine, ce impun limite, iar limitele nu exista la destinatie... cel putin nu cand o intelegi si iti dai seama cat de frumoasa este. Trebuie sa o traiesti, sa o porti in suflet si sa te reintorci. Iar eu asta voi face: cu siguranta ma voi intoarce in Bali!