- Mergem?
- Mergem
- Pai cand?
- Nu stiu…
- Anul asta! Ca asa se face! Luna de miere in acelasi an cu nunta. Altfel e doar un concediu oarecare.
- Bine, dar unde?
Si asa am luat harta lumii la puricat. Ne uitam ca niste copii pierduti in spatiu.
- E asa mare lumea asta. Hai sa facem prin excludere. Europa nu, ca e prea aproape de casa. Dar nici Australia ca e prea departe. Ok…Africa? Nuu…cu toate vaccinurile alea…America!
- America sa fie! Dar care?
- Hai in Mexic. Stii, am vazut eu intr-un catalog un circuit. Le scriem un mail si vedem. Cautam si pe site.
Unele lucruri din viata ta stau cuminti si asteapta sa iti dai seama de importanta lor. Aveam catalogul Eturia de luni de zile. Nici nu stiu cum a ajuns la noi in casa. Dar urma sa fie ghidul catre calatoria perfecta. Am ajuns apoi si pe site. Unde, panica mare! Mai erau doar doua locuri disponibile la ultimul circuit din 2013. Mailuri, telefoane, pasaport facut la limita, nu uita sa zambesti, cereri de concediu, bagaje, o poza in gara si pe’aici ti-e drumul. Am pornit la sfarsit de noiembrie, infofoliti, cu geci groase si in bocanci, cu bagajele de cala pline (poate va povestesc mai tarziu cum mi-am lasat haine si posete in Mexic doar ca sa fac loc suvenirurilor). Fiecare cu ghiozdanul in spate (incarcat cu slapi, tricou si pantaloni scurti).
Am adormit in avion intr-o dimineata de iarna si m-am trezit in plina vara, in plina metropola, cu inima cat un purice inconjurata de imagini de telenovela. Si la fel ca in filme, cineva ne astepta cu tablita pe care era scris mare numele nostru. In prima seara am iesit doar noi doi intr-o plimbare prin jurul hotelului. O piata imensa, unde era in plina instalare cel mai mare brad de Craciun pe care l-am vazut vreodata. Cred ca asta e unul din lucrurile care ne unesc pe noi, oamenii din colturi diferite de lume. Entuziasmul de sarbatori. Am vazut in Mexic cei mai frumosi brazi de Craciun, cele mai frumoase ornamente. Si ce daca 85% din populatia tarii n-a vazut niciodata zapada? Asta nu-i motiv sa nu asezam o saniuta ici, un ren dincolo ne explica ghidul nostru Juan. Am vazut temple mayase, am vizitat muzee, am mancat lacuste (da, sunt o gustare perfecta pentru cand iesi de la muzeu si ti-e foame).
Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, iar Eturia a avut grija sa n-avem niciun moment de plictiseala, ne-am facut din nou bagajele si ne-am luat zborul spre Merida.
La propriu si la figurat, pentru ca de atata entuziasm simteam ca-mi vine s-o iau inaintea avionului. Sa vezi Chichen Itza, minune a lumii moderne, sa faci baie in cenote, sa te plimbi pe teritoriul iguanelor sa cunosti o cultura atat de veche, atat de diferita sunt lucruri pe care Mexicul ni le-a oferit din plin. Iar despre Cancun nu mai zic. Ce plaja? Ce nisip? Cand sunt atatea de vazut si de facut. Am stat o zi tolaniti pe sezlong, zi de leneveala, pentru ca apoi s-o luam din nou la pas prin statiune, prin imprejurimi, la Playa del Carmen si prin parcurile tematice, la Coco Bongo unde acrobatii te lasa cu gura deschisa de incantare. All inclusive? Categoric! Pentru ca dintr-un asemenea festin sa te poti infrupta in voie, sa nu pierzi nimic. Sa vedeti in Mexic cum e sa nu stii din ce sa alegi, fructe, ba nu, peste, ba nu salsa…dar parca ar merge si niste tacos. Cat despre ardei iuti…raiul pe pamant.
Calatoria in Mexic a avut niveluri cat un zgarie nori. Nivel cultural, educativ, gastronomic, creativ si recreativ. Iar cei de la Eturia s-au ridicat peste nivelul asteptarilor in fiecare zi. Incepand de la traseu pana la excursii optionale au reusit sa gaseasca echilibrul perfect intre distractie si odihna. Adica exact ce aveam nevoie pentru o luna de miere perfecta.
PS. Cand un prieten a vizitat Mexicul ne-a intrebat daca sa-si ia cu el spray paralizant. NU! Mexicul e superb, Mexicul e fascinant, e civilizat si plin de provocari.