Impresii Indonezia - septembrie Iulia & Traian

Voiam sa mergem in Indonezia de ani buni, dar de fiecare data intervenea ceva care ne facea sa amanam Visul vechi, din liceu, de a vedea Templul Borobudur, considerat a fi una dintre minunile lumii, se lasa prea mult asteptat. Pana in toamna aceasta, cand am avut o oportunitate nesperata de a-i gasi timpul necesar in programele noastre de viata incarcate. 

Am zburat catre Jogjakarta cu Qatar Airways. Orasul este, cu ai sai 3 milioane de locuitori, al 15 oras ca marime al Indoneziei. Deja long flight-ul de 5+9+1 ore plus transferuri nu ni s-a mai parut deloc o problema, compania aeriana aleasa fiind excelenta din punct de vedere al serviciilor. 

Jogjakarta este o baza excelenta pentru a vizita Borobudur, dar si Candi Prambanan, care este monument UNESCO si pentru a lua un prim contact cu Java, insula cu cea mai mare densitate de locuitori a arhipelagului indonezian. Cel mai mare din lume, cea mai numeroasa populatie islamica din lume, cea mai activa zona vulcanica din lume, recorduri peste recorduri se acumuleaza in jurul acestei tari, care are o diversitate etnica uluitoare. Musulmani, hindu si budisti laolalata formeaza un spatiu cultural fascinant, in care toate diferentele converg dar diverg totodata, parca pentru a-i da turistului ocazia sa experimenteze intr-un timp condensat toate culturile lumii. 

Hotelul ales in Jogjakarta a fost Phoenix, un hotel istoric, construit in stil colonial, si respectand genul boutique, pentru care optam de cele mai multe ori. Aflat foarte aproape de Maliboro, centrul comercial al orasului, acest hotel este o oaza de liniste, lux, arta si muzica, intr-o zona comerciala aglomerata si colorata, invadata de sute de scutere si tarabe cu mincare din loc in loc. Indonezia are o populatie de 300 de milioane de locuitori. 

Am avut curiozitatea sa experimentam ce inseamna o asemenea densitate, atunci cand ne-am trezit plimbindu-ne pe Maliboro in mijlocul a circa 1 milion de oameni, veniti sa celebreze nunta uneia dintre fiicele guvernatorului orasului, care se desfasura exact in zilele cat noi am fost in Jogjakarta. Am vizitat Borobudur alegand turul de rasarit, cu plecare din hotel la 3:30 am. A fost una dintre cele mai bune alegeri pe care am facut-o … magia templului inconjurat de padure si pasari care isi demonstreaza trilulurile diminetii neputind fi descrisa in cuvinte. 

Am plecat de la templu cu inimile pline de satisfactia unui vis implinit. La drumul de intoarcere spre hotel am vizitat un sat traditional, cu culturi de cassawa, papaya, piper, rambutan si atitea alte minunatii pe care noi le consumam ocazional. Inutil sa spunem ca gustul fructelor exotice este incomparabil cu ce putem experimenta in Romania, din rafturile magazinelor. In drumul de intoarcere spre hotel, unde ne astepta un binemeritat somn, am vazut urmele eruptiei vulcanice a lui Merapi, din 2010. 

Merapi este cel mai activ vulcan de pe glob si a lasat o amprenta trista pe satele si in vietile celor 20 000 de oameni care sint inca refugiati pentru ca nu isi pot recupera casele, acoperite de cenusa si pietre. Nu am parasit Jogjakarta inainte de a experimenta si o alta fata colorata a Javei, minunile culinare. Am luat o lectie de gatit la hotel, pe care am savurat-o pe deplin, de la achizionarea legumelor din piata de dimineata, pina la gatitul mesei de 3 feluri si invatatul a tot felul de trucuri pentru a condimenta si pregati preparatele asiatice. Am plecat spre Bali cu multe amintiri frumoase si salutari de bine de la bucatarul-sef Kiki, dar si cu amintirea unui pranz gustos, preparat de minutele noastre indeminatice. Am ajuns in Bali spre seara, fiind cazati in Nusa Dua, la hotelul Laguna. 

Camerele spre laguna sint senzationale. Hotelul este spectaculos, cu cascade, copaci frangipani de toate culorile, debordind de mireseme imbietoare si o zona de luat masa amplasata pe plaja privata. Laguna cu apa turcoaz este o alternativa excelenta dupa ora prinzului, cind din cauza refluxului apa marii se retrage considerabil, cu mai mult de 100 de metri fata de tarm. 

Tururile pe care le-am luat in Bali ne-au purtat pe la: temple, paduri tropicale, parcuri cu pasari, riuri, sate si plantatii cu orez, parcuri cu piese exotice, rafting, plaje albe si ferme de alge in Nusa Lembongan. Insula Bali nu este mare (NS - 80 km, VE -120 km) dar este destul de aglomerata, astfel incit viteza masinii variaza intre 20-40 km/ora, lucru care face ca drumurile sa dureze destul de mult, intre diversele obiective. De aceea credem ca o varianta mai buna pentru noi era sa avem 2 cazari in Bali – una spre centru (Ubud), de unde se pot acoperi usor traseele care vad nordul insulei si central, si una in Nusa Dua, de unde se pot vedea usor sudul si face plaja zilnic. 

Am ramas cu regretul ca nu am putut sta decit 2 ore in Ubud, si acelea pe fuga. Ubud, care este centrul artistic al insulei Bali si locul de refugiu spiritual ocazional sau permanent al multor occidentali (tineti minte filmul “Eat , Pray & Love”, nu?) a ramas sa fie explorat intr-o calatorie viitoare. Bali ni s-a parut o insula a careia viata este prinsa intre doua lumi. Si acum, viata balinezilor este guvernata de traditii religioase, cicluri lunare si de ofrandele aduse permanent zeilor hindu. A fost ciudat pentru noi sa vedem vinzatoarele de la supermarket aducand ofrande din frunze si flori, atat de specifice, si depunindu-le de intrarea magazinului. Sau sa aflam de la gidul nostru ca isi ingroapa mortii numai in “zilele bune”, lucru care poate insemna o asteptare de luni de zile si chiar ani, daca familia nu isi permite din punct de vedere financiar decat o incinerare comuna. 

Pe cealalta parte, balinezii sint asaltati de cohortele de turisti, rusi si australieni in general, care le demonstreaza cum pot cheltui intr-o secunda, cu nonsalanta, sume pe care un balinez le cistiga intr-un an sau mai multi. Si acest lucru perverteste mentalitatea unui popor simplu si atat de ancorat in traditiile lui, si mai mult ca sigur nepregatit sa se opuna mizeriei lumii moderne. 

Ne-a amuzat, dar ne-a si pus pe ganduri faptul ca am fost catalogati ‘very rich people' de ghidul nostru, un tip cu un nivel peste medie, numai pentru ca ne-am putut permite sa venim din Romania cu avionul. Daca vom reveni candva in Bali, vom cauta cu obstinatie locurile mai putin atinse de turism, pentru a putea experimenta la maxim culorile acestei lumi care apune incet. Ne va ramane pentru totdeauna in memorie imprimata amintirea egretelor din satul Petulu, care acopera ca o manta alba copacii din acel sat. 

Nimeni nu stie de ce vin numai acolo… Zburau peste noi si peste campurile de orez, iar aerul era inundat de muzica obsesiva a unui ceremonial de nunta ce se desfasura in apropiere. Ne dorim ca Bali, supranumita si “Insula Zeilor” sa ramana, intocmai ca acele egrete, LIBER. Va multumim pentu tot si sa ne vedem cu bine in urmatoare destinatie asiatica!