Impresii India - ianuarie Simona

Mi-au trebuit mai mult de trei saptamini sa ma adun si sa pot incerca sa redau in cuvinte ceea ce am trait in aceasta calatorie in India. Ma feresc sa o denumesc vacanta pentru ca ceea ce am vazut si trait in cele doua saptamani petrecute pe acest subcontinent are valoare de calatorie initiatica, de deschidere a mintii si sufletului, de reconsiderare a viziunii si a perceptiei realitatii. Sunt multe de spus dar paradoxal cuvintele palesc in clipa in care vreau sa exprim frumusetea interioara a acestor oameni minunati (pentru ca tin sa precizez ca nu m-a impresionat nici o constructie renumita, nici un templul, nici o moschee, nimic care are legatura cu „materialul” mai mult decat OAMENII), care sunt fericiti asa saraci cum sunt, care au puterea sa fie BUNI si sa-i ajute pe cei din jur, care danseaza si canta cu o bucurie ce depaseste orice bariera. 

Acum sa nu intelegeti ca nu mi-a placut Taj Mahalul sau Fortul Amber sau Poarta Indiei, sau minunatele palate de la Udaipur, nu nici pe departe, toate au frumusetea lor, toate sunt unice, toate merita vazute, dar ceea ce m-a marcat definitiv a fost Varanassi. Si din punctul meu de vedere daca ajungi in India si nu vezi Varanasi (sau Benares, sau Banaras pentru ca are multiple denumiri..), nu ai vazut nimic. Varanassi este „meca” deopotriva a hindusilor, a budistilor si a jainistilor, este cel mai sfant dintre cele sapte orase sacre pe care le au hindusi, este capitala spirituala a INDIEI. 

Varanasi spun ei, este cel mai vechi oras locuit continuu de pe pamant „the oldest living city on earth” si inclin sa cred ca este asa pentru ca inca este guvernat de reguli ancestrale, nu-ti vine sa crezi ca in acest secol, cand toata lumea are acces la informatii de tot felul ei continua sa practice ritualuri de mii de ani. Varanassi este asezat la confluenta raurilor Varuna si Asi care se varsa in maretul Ganges sau Ganga cum isi numesc indienii raul despre care spun si cred ca le confera nemurire. Conform scripturilor hinduse, Ganga s-a revarsat din Paradis pentru a spala lumea de pacate. Din acest motiv, de mii de ani, dimineata de dimineata, mii de hindusi din intreaga Indie si din toata lumea vin sa se imbaieze in sfanta Ganga pentru a se purifica in cadrul unuia dintre cele mai spectaculoase ritualuri de pe fata pamantului. 

Pur si simplu nu exista nimic pe lume comparabil cu Varanassi si cu ce se intampla acolo. In ciuda faptului ca este unul dintre cele mai poluate rauri din Asia, raul Gange ("Ganga") este pentru hindusi apa sacra. Chiar daca ca nu exista nici o urma de oxigen dizolvat in raul Gange, iar apa contine de 120 de ori limita de bacterii considerate sigure pentru scaldat, apa fluviului sacru este folosita in ritualuri religioase, pentru a se spala, pentru a spala rufele chiar pentru a bea inca si, de asemenea, ca un site de inmormantare. in acest loc unde unii se duc sa moara, altii sa-si incinereze mortii si altii doar sa se purifice in Gange, toti pareau la fel – o multime care acorda din plin timp pentru nevoile spirituale (indiferent de nivelul lor intelectual). Acest fapt a fost cel mai impresionant din tot ceea ce am vazut pana acum. 

Modul armonios in care viata si moartea se impletesc la Varanassi este UNIC, INDIA este unica. In fapt, fiecare locatie are farmecul ei unic, asta ca sa trecem mai departe….a doua locatie care mi - a placut foarte mult dar din cu totul alta privinta este UDAIPUR, un oras romantic, cu un minunat amestec de lacuri, dealuri inverzite si palate frumos reflectate in apele lacului Pichola. Este un loc parca desprins dintr-o alta poveste, aici totul este foarte curat (inclusiv aerul), foarte calm (pentru India e ceva absolut neobisnuit), un oras in care un european s-ar putea adapta mult mai usor. Asta spre deosebire de Agra si Jaipur care mie mi s-au parut aproape de nelocuit. Atat de aglomerate si de halucinant de dezordonate incat nu as putea vreodata sa ma adaptez la acest stil si ca sa fiu sincera nici nu mi-as dori. 

Am mers la Agra asa cum am mers in Egipt (doar pentru a vedea piramidele), adica strict pentru Taj Mahal si nu as mai reveni vreodata.Cred ca e singura locatie din India pe care nu as dori sa o mai revad, spre deosebire de Udaipur, de Mumbai sau de Goa unde as pleca imediat. Toate sunt atat de diferite si atat de frumoase. Mumbai de exemplu este un oras asezat pe sapte insule interconectate intre ele prin poduri, totul este extrem de diferit de tot ce vazusem in India pina sa ajungem aici (Delhi, Agra, Jaipur, Udaipur, Varanasi) singura asemanare este aglomeratia, in rest totul arata mult mai „vestic” deoarece englezii si-au dorit sa faca din Mumbai „Londra Estului” si in multe privinte au reusit. 

Au construit mult si frumos, au dezvoltat foarte mult comertul, au pus amprenta administratiei britanice asa cum au facut cu Singapore sau Hong Kong. Aici am putut lua masa in oras in fiecare din cele trei zile, pentru ca oferta era bogata si imbietoare, dar dintre toate cel mai mult ne-a placut Salt Water Cafe unde totul a fost perfect(locatie, prezentare, gust). Asa cum britanicii si-au pus amprenta si au schimbat un sat de pescari in cel mai mare port al Indiei, la fel de mult pot spune ca si-au pus amprenta Portughezii in Goa, cel mai mic stat al Indiei dar cel mai bogat ca si PIB pe cap de locuitor si ca ritm de crestere economica. Multe din cladirile de aici fac parte din patrimoniu UNESCO, iar plajele si peisajul in general rivalizeaza cu oricare insula exotica. Am regretat ca nu am avut mai mult timp sa ne bucuram de frumusetea acestor locuri, din pacate ne astepta munca.....si am plecat lasand in urma un hotel uimitor de frumos si de primitor Taj Exotica, pe care-l recomandam din inima pentru ca nu ai ce cusur sa-i gasesti. 

Sa nu intelegeti ca celelalte hoteluri au fost mai prejos, nu... toate au fost foarte bune, multe din ele cu arhitectura frumoasa (Le Meridien Jaipur), cu locatie foarte buna si servicii excelente (Triden Narimar din Mumbai, Sheraton Udaipur, Radisson Blu Agra)... dar acesta a fost „the best” din toate punctele de vedere. Sunt foarte multe de spus, dar important ar fi ca fiecare individ - care are nevoi spirituale - sa poata ajunge macar o data in India pentru ca esenta ei nu poate fi cuprinsa in cuvinte, India trebuie vazuta si „simtita”, din povesti pierzi aerul inconfundabil si culoarea.