Brazilia e locul in care m-as intoarce oricand, pentru combinatia fantastica pe care am simtit-o: oameni primitori care canta si danseaza la orice varsta, peisaje incantatoare combinate cu o vreme calda si vesela in tot timpul anului.
In Rio am petrecut Revelionul pe plaja, la o petrecere cu 2 milioane de oameni (1.7 milioane au ajuns pe plaja cu metroul, altii au ajuns cu vasele de croaziera, altii erau deja acolo si asteptau focurile de artificii de la balcoanele apartamentelor lor cu vedere spre Copacabana). Biletele speciale de metrou se cumpara cu cateva zile inainte, dar nu mi-am imaginat ca un simplu drum cu metroul poate sa se transforme intr-un cosmar.
Impreuna cu alte mii de oameni incercam sa facem din acelasi vagon un loc mai incapator; n-am reusit si oricum nu puteam sa cadem sau sa mimam o tentativa de lesin... Am uitat de toate cand am vazut focurile de artificii si cand am intrat in valuri (in apa era mai cald decat afara). Tot in Rio, pentru ca eram acolo inainte de carnaval, am mers la repetitiile scolilor de samba. Am fost la repetitie pe strada in comunitatea Portela si timp de 3 ore am vazut o parada incredibila: fete, mamici, bunici, baieti, tati, unchi dansand (fara sa para ca fac vreun efort special) pe ritmuri extrem de rapide si molipsindu-te cu zambetul de artisti innascuti. Oricat m-as fi straduit, eu nu puteam sa ma misc mai bine, mai elegant sau mai repede decat o batranica de 70 de ani.
Bateria (vreo 100 - 150 de oameni cu instrumente de percutie) se aude in tot cartierul. Oriunde ai fi... nu poti sa nu te misti. Samba de carnaval se numeste "samba enredo" si spune o poveste; toata lumea stie versurile si canta alaturi de cei din grupul vocal. Vezi povestea desfasurandu-se in fata ta prin cantec, dans, costume, care alegorice si miscare scenica. La fel de multa placere si adrenalina am simtit la o repetitie tehnica - pe Sambodromo.
Doua sau trei scoli de samba repeta in fiecare weekend, in ianuarie, pe Sambodromo - un fel de stadion pus pe lungime, cu tribune astfel incat sa vezi parada. In tribuna, eram inconjurata de mii de oameni cantand, dansand si aplaudand. In acelasi timp, jos erau alte sute de oameni care cantau, dansau, spuneau sau repetau povestea de la carnaval. Totul in ritmul tobelor de care va povesteam. M-as intoarce oricand pentru spectacolul asta si o sa fac tot posibilul sa vad parada din 2012... macar la televizor. Brazilienii din sud si din centru si-ar dori sa locuiasca in nord - in Bahia.
Credeti ca brazilienii din Bahia s-ar muta in sud? Niciodata! Aici este leaganul amestecului de culoare ce caracterizeaza Brazilia: urmasii indigenilor, albilor si ai sclavilor negri sunt mai usor de observat aici. Salvador a fost poarta de intrare a sclavilor in Brazilia; aici ritmurile africane s-au combinat cu cele portugheze si au dat samba; aici e carnaval in fiecare zi! M-au impresionat povestile din epoca sclaviei, cele despre sfintii-zeitati Yoruba si Candomble. Si, bineinteles, fructele, mancarurile si plajele exotice. N-o sa uit niciodata prima inghititura din sucul de cacao .... sau cea din sucul de caju cu maracuja.
Fructul de cacao are o pulpa alba din care poti face suc sau alte dulciuri si semintele negre si amare din care se face cacao. Iar caju e un fruct mic si galben care are deasupra castana de caju. Doar la litera A am numarat peste 100 de fructe care se cultiva in Brazilia... si probabil n-o sa stiu niciodata numele celor mai gustoase fructe pe care le-am mancat aici. Sucurile proaspete de mango si portocale ne racoreau cand ieseam din mare si ne tranteam fara griji intr-un hamac. Daca ajungeti in Salvador, e pacat sa nu mergeti cu barca rapida catre insulele Morro de Sao Paolo si Boipeba.
Sunt insule tropicale si au acel farmec exotic pe care il gasesti doar in filme (palmieri, cocotieri, papagali, case micute cu terase largi, plaje de 3-4 km cu nisip fin si mare translucida). Cea mai frumoasa zi aici a fost pe plaja Gamboa, pe care ajungi dupa o plimbare de 20 de minute printre stanci de coral. Ne-am savurat o apa de nuca de cocos intr-un hamac, ne-am tolanit la plaja si am intrat in apa... Si nu ne-am fi plictisit niciodata.
Ne-am dat seama mai tarziu ca am pierdut momentul cel mai prielnic pentru snorkeling dar nu ne-a parut rau. Stiam ca ne vom intoarce. Pentru mine o luna in Brazilia a fost prea putin. M-am intors hotarata sa revin, sa vad padurea tropicala, paradisul exotic din Pantanal si sa simt pe pielea mea atmosfera carnavalului in Rio si intr-un oras mai mic. Tot ce ni se spune despre Brazilia e adevarat. Din mesajele promotionale nu cuvintele atrag; magnetismul acestui popor si atmosfera acestei tari atrage vizitatori si oameni care se hotarasc sa nu mai plece.
Multumesc, Eturia, pentru ajutorul dat in descoperirea acestei tari cat un continent!