Din inaltimile fizice si spirituale ale Tibetului Geta Ionescu

Cei care s-au indragostit de Tibet din cartile de spiritualitate sau de geografie vor regasi acolo ceea ce au sperat: acel minunat platou muntos inundat de soare, de o frumusete irezistibila, acei oameni minunati, cu fetele arse de soare, in portul lor traditional, dar mai ales atasati puternic de valorile lor spirituale, de traditia stramosilor lor, de cultura si istoria acestora si, bineinteles, de Dalai Lama, chiar daca nu indraznesc sa o faca deschis fata de straini"… numele lui Dalai Lama se pomeneste doar soptit. 

Expresia fetei lor pare resemnata vizavi de invazia chineza, dar in sufletul si in constiinta lor mocneste o profunda durere. Si au si de ce. La primii pasi facuti in Lhasa, am avut senzatia ca sunt in China - reclame la ceasuri si la cosmetice cu diverse fete zambitoare de chinezoaice, magazinele cu kitsch-uri chinezesti, spoturi luminoase… In schimb, dupa am patruns centrul istoric, in vestita zona Barkhor, am avut senzatia ca am pasit intr-o alta lume. Singurul lucru care face nota discordanta sunt politistii chinezi pe care ii intalnesti la tot pasul.

De fapt, aceasta lume reprezinta ceea ce inseamna Tibet, fara sa ne referim si la populatia nomada care locuieste in partea de nord a regiunii autonome: cu cladirile din piatra, cu minunatele usi si ferestre pictate in cele cinci culori simbolice pentru tibetani (rosu - focul, verde - apa, albastru - cerul, galben - portocaliu - pamantul si albul - norii, respectiv puritatea), steguletele in aceleasi culori care atarna de fiecare cladire in semn de protectie si binecuvantare, mandale cu simbolul eternitatii intalnite la fiecare templu si la foarte multe intrari, pietele pline cu suvenire, bratari, mandale, statuete…

Am vizitat manastiri de maici si calugari, impresionante prin ceremoniile lor; acestia ne-au primit cu caldura si bunavointa. Am vizitat temple, palatele celor doua sotii ale primului imparat, considerat intemeietorul Tibetului, palatul Rampoche al sotiei chineze si palatul Jockhang al sotiei nepaleze, apoi Palatul de Vara. Am aflat o multime de informatii despre istoria si cultura lor atat de veche, am admirat numeroasele statui ale zeitatilor care sunt repere esentiale in religia budista, ne-am inmiresmat cu aromele dense ale betisoarelor incandescente, dar cel mai impresionant este de departe Palatul Potala, resedinta politica si religioasa a lui Dalai Lama, palat care troneaza maiestuos pe munte si parca imbratiseaza fiecare colt al orasului. Este cel mai important centru de pelerinaj al tibetanilor. Acestia il inconjoara in tacere procesiuni, rostind in soapta rugaciuni, cei mai in putere facand continue prosternatii in semn de purificare, multumire si recunostinta fata de Buddha si disipolii lui divini.

De la altitudinea de 3600 de metri a orasului Lhasa, am urcat pe serpuitoare serpentine pana la altitudinea de 4900 de metri, unde am admirat lacul in forma de scorpion, a carui culoare verde-albastruie se completa atat de frumos cu albastrul cerului. Am calarit iaci si am admirat minunata priveliste.

Am avut, de asemenea, surpriza extrem de placuta de a vizita un spital tibetan, unde am beneficiat de o scurta introducere in medicina tibetana, de altfel destul de cunoscuta in lume ca mod de abordare a sanatatii, a omului si a atitudinii fata de corpul uman, destul de diferita fata de medicina occidentala.

Momentul de ramas bun nu a fost usor pentru niciunul dintre noi, cred ca fiecare nutrea in sinea lui speranta sa mai vina macar o data aici, inainte ca chinezii sa impinga adevaratul Tibet in muzeu si sa-I inunde cu telefoanele mobile, calculatoare, blugi, spoturi si, probabil nu peste mult timp, zgarie-nori si autostrazi.

Dar sa dam Cezarului ce e al Cezarului… chiar daca am simtit oarecare reticenta fata de prezenta chinezilor in Tibet si, evident, compasiune fata de tibetani, totusi China impresioneaza nu numai prin dimesiunea sa geografica si demografica, dar la fel de mult prin frumusetea peisajelor - si aici ma refer la peisajele de vis din Yangshuo sau Luoyang, la croaziera superba de pe Raul Li, la fascinantele campuri de orez, dar si metropole precum Beijing, Xian sau Shanghai cu zgarie-norii lor in forme si culori ciudate, fascinante in sepcial noaptea, cand devin o feerie de lumina si culoare; este o experienta unica sa urci in Shanghai in turnurile de 87, respectiv 100 de etaje si sa privesti orasul noaptea. La fel de impresionante sunt nenumaratele vestigii istorice si culturale ale fostei curti imperiale chineze - vestitul Oras Interzis, mormintele imparatilor Ming, Armata de Teracota, Templul Shaolin, ne-am delectat la spectacole grandioase impresionante prin sutele de figuranti, instrumente muzicale traditionale, efecte luminoase spectaculoase si luptatori kung fu, care uimesc nu numai turistii occidentali, dar si pe cei asiatici.

O incantare a ochiului, dar si a spiritului, sunt gradinile feng shui, o minunata imbinare a frumosului, armoniei si echilibrului intre natura si om, si ma refer la Gradina Administratorului Umil, la Gradina Mandarinilor, de unde cu greu te rupi sa reintri in agitatia orasului. Si, nu in ultimul rand, vor ramane in amintirile tuturor vizitele la casele de ceai, la fabricile de perle - unde am fost initiati in misterioasa nastere a unui colier de perle, de la extragerea perlei din scoica pana la prelucrarea ei ca bijuterie; la fabrici de matase - unde am admirat minunate tablouri tesute in matase, adevarate capodopere de arta, tesaturi si obiecte din matase; la fabrici de prelucrare a jadului - unde am admirat si unii dintre noi am achizitionat minunate bijuterii.

Tibet si China sunt doua lumi aparent asemanatoare, in esenta extrem de diferite. In Tibet, traditia si spiritualiatea sunt inca autentice, iar, in China, aceste valori au devenit fie formale, fie ramase doar in muzeu, dar e interesanta prin contrastul dintre valorile stramosilor si cele occidentale pe care le asimileaza cu viteza ametitoare. Ambele au de oferit turistului o bogatie de trairi si experiente!