Cuba, o destinatie pentru suflete latine Sorin Stoica

M-am intors in Cuba dupa mai bine de zece ani, pregatit pentru ce e mai rau, crezare dand celor ce imi spuneau "Cuba nu mai este ceea ce a fost, oamenii sunt agresivi si pusi pe bacisuri, serviciile sunt proaste, hotelurile sunt mizerabile...". 

Zborul intre Bogota si Havana, operat de Cubana, parea a da dreptate carcotasilor, pentru ca de mult nu am mai vazut asa servicii proaste pe o companie aeriana. Dar experienta negativa s-a oprit aici. Ajuns in Havana, am remarcat ghidul bine pregatit, autocarul modern, infrastructura buna si mai ales zambetul fiecarui om intalnit, incepand cu politistul de frontiera si pana la receptionerul hotelului Nacional.

Poate ca intr-adevar hotelul Nacional nu-si merita cele cinci stele, camerele nefiind renovate si avand un aer obosit, dar este ca o stare de slabiciune data de istorie. Daca vrei sa cauti aspectele negative, le vei gasi cu siguranta, dar daca ai putina poezie in suflet, vei privi cu melancolie holurile vechi, lifturile din anii ’50 si te vei bucura ca ai inca sansa sa stai intr-un hotel care pastreaza ceva din perioada romantica, nu doar a Cubei, dar a intregii lumi latine. O lume in care inca nu au aparut McDonald’s-urile si KFC-urile, in care legumele si fructele au inca gust de legume si fructe, in care oamenii se bucura sa te vada si glumesc cu tine, asa ca ce daca te mai si imbie sa le cumperi micile produse, atata timp cat din asta traiesc?

Daca este sa-ti pornesti cumva periplul prin Cuba, atunci incepe-l cu un mojito pe terasa Hotelului Nacional. Se spune ca aici, la Nacional, se face cel mai bun mojito din lume, iar eu sunt total de acord. Drept dovada, mi-am inceput seara cu cinci, acompaniate - cum altfel? - de un Cohiba Esplendor. Asta m-a facut sa realizez ca am ajuns din nou in Cuba si, mai ales, sa simt ca sunt in America Latina. Dar nu in acea America Latina noua care tinde sa devina mult prea mult un apendice al SUA, cu toate brandurile sale lipsite de gust si de culoare, acea America Latina care isi pierde incet identitatea, propria cultura, ci in vechea America Latina. Iar Cuba este inca, slava Domnului, Cuba, poate si datorita embargoului SUA, caci oamenii astia inca stiu sa cante, sa danseze, sa se bucure de viata si sa te faca si pe tine sa traiesti asa cum o faceai odinioara, fara stresul zilei de maine, ci doar cu placerea zilei de azi.

Poate ca sunt multe lucruri care nu sunt ca in Europa, dar cine vrea Europa cand este in Cuba? Cu toate acestea, daca este sa vorbim de servicii, chelnerii stiu sa te serveasca frumos si sa-ti zambeasca, barmanii stiu sa prepare un cocktail, taximetristii sunt prietenosi si negociaza cu tine cu zambetul pe buze, iar, cand vad ca muzica lor e pe gustul tau, se bucura de placerea ta, mesele sunt savuroase, cum a fost si cina mea de la Don Cangrejo, una din cele mai bune si mai naturale gustate de mine in ultimii ani.

Desi eram obosit, doar veneam dupa o zi intreaga de zboruri si transferuri, evident ca nu am ratat sansa de a iesi noaptea in Habana Vieja. Nu te increde in toate legendele de pe net. Taximetristii nu iti solicita 20 CUC pentru un drum. Iti cer 6 si le poti da 5 sau le poti da si 10. Pana la urma, daca pentru oricare dintre noi, cei care ajungem in Cuba, 5 CUC nu ii simtim cu siguranta, pentru ei poate insemna supravietuirea pe doua-trei zile asa ca... why not?

Da, La Habana Vieja nu este foarte bine intretinuta, noaptea zona este destul de prost luminata, stradutele laterale sunt intunecoase si pot parea periculoase, desi eu le numesc mai degraba exotice pentru ca pe ele, in acel intuneric, oamenii canta, danseaza sau pur si simplu stau de vorba in pragurile caselor. Si da, pe strada localnicii te opresc si te invita sa intri in restaurantul sau barul lor, sa cumperi trabucuri sau diverse alte nimicuri. Dar o fac cu zambetul pe buze, nimeni nu te agreseaza si nimeni nu te obliga la nimic. Este suficient sa zambesti si sa te bucuri de atmosfera, iar asta este usor pentru un suflet latin caci de la fiecare terasa se aude o muzica care te face sa te simti mai tanar.

Si da, am discutat cu acesti vanzatori, ba chiar mi-am petrecut seara cu unul din ei, eu l-am cinstit cu cateva mojito, iar el m-a tratat cu un trabuc. Formatia care canta pe terasa unde am stat mi-a cantat Querida Presencia, iar eu le-am cumparat CD-ul fara sa ma gandesc ca as putea plati doar 5 CUC. Caci, platind 10 peso pentru calitatea muzicii lor, m-am asigurat ca si fetita mea, peste alti 20 de ani, o sa-i poata asculta cantand. Iar pentru a-mi garanta acest lucru, membrii trupei ar trebui sa simta ca pot trai din muzica lor asa cum e, nu?

Tarziu in noapte, am luat un taxi catre hotel. Si, iar spun da, masinile lor sunt vechi si nu ma refer doar la cele americane pe care le vedeti in toate posterele, ci si la celelalte, dar asta doar pentru ca, din 1960 incoace, cubanezii nu au mai avut dreptul sa isi cumpere masini. Motiv pentru care le-au pastrat si le-au intretinut pe cele vechi, asa cum au putut, iar astazi incearca sa traiasca de pe urma lor. Dar, daca vreau un taxi Mercedes, ma pot duce in Germania, deci de ce sa imi pun problema asta?

Reintors la Hotel Nacional, m-am bucurat de muzica ce se auzea pe terasa, asa ca nu am putut sa refuz inca un Mojito. Stand acolo, am continuat sa ma minunez de serviabilitatea barmanilor care sunt la datorie pana cand ultimul turist se pregateste sa mearga la culcare. Nu ii simti nici o clipa ca ar fi deranjati, ba mai degraba sunt incantati ca pot sa te mai serveasca cu ceva.

Si da, dimineata i-am lasat menajerei doi pesos pe perna, dar nu pentru ca mi-a facut curat, ci doar pentru ca stiu ca asa ii pot aduce un zambet. Si mai stiu ca intr-o tara saraca, in care cei care lucreaza in turism tin in spate alte cateva familii, impartirea bacisurilor este un sistem bine pus la punct. Astfel, ghizii, menajerele, barmanii si toti cei care lucreaza in relatie directa cu clientul, platesc saptamanal intre 10 si 20 pesos care se strang intr-un fond ce se imparte celor din spate (rezervari, intretinere etc). E un mod ingenios de a-i tine pe toti motivati si de a pastra o calitate buna a serviciilor.

Ziua urmatoare, am vizitat Havana, atat partea ei moderna cat si cea veche. Ce ai putea spune despre un oras care in anii ’50 era al saptelea din lume ca numar de masini raportate la numar de locuitori si numarul 1 ca turisti atrasi? Ca da, pacat ca a venit Revolutia. Dar este oare asa? Revolutia cubaneza a fost poate singura miscare a acelor vremuri care a avut sustinerea oamenilor cu stare. Pana si Fidel provenea dintr-o familie foarte bogata. Si da, eu cred ca a fost o revolutie romantica... cum altfel se putea, cand toti aveau la acea vreme 30 de ani? Ca rezultatul ei este de blamat, este o alta poveste. O poveste intrata in istorie. Dar sa nu vorbim despre ea, ca-i inca recenta si controversata. Sa ne bucuram de oras, de oamenii care canta pe strada, de cladirile frumos colorate si bine intretinute din centrul vechi (cu bani UNESCO, este drept), de atmosfera de sarbatoare continua, de zumzetul strazii, de picturile tropicale si de havanele vandute la colt de strada. Te poate deranja ca la restaurant furculitele nu sunt cele mai curate, asta ti se poate intampla si in Europa si mai ales in Romania, dar zambetul oamenilor de aici este sincer, mancarea este naturala, iar muzica, din nou, muzica! Si le compenseaza pe toate! Asta ca sa nu zic de o plimbare intr-o decapotabila pe Malecon, cu vantul ravasindu-ti parul, iar pe fundal cu vechile cladirile derulandu-se ca intr-un film de epoca.

Seara, am avut sansa sa luam cina la Floridita, locul preferat al lui Hemingway. Daca ajungi in Havana, nu rata aceasta ocazie atat pentru savoarea Daiquiri-ului care nu se compara cu nici un alt Daiquiri din lumea asta, dar si pentru supa de fructe de mare ori pentru platoul Hemingway. Sau, mai mult decat atat, pentru aerul unic, pentru atmosfera si pentru bucatica de istorie care respira din fiecare colt. Aici, totul pare a fi ramas in anii ’50, vei remarca asta doar privind cum te servesc chelnerii. Cum sa nu te apuce romantismul?

Si, normal, cum sa nu simti ca vrei sa dansezi in Casa de la Musica din Miramar? Daca doresti sa ajungi aici, ia un taxi din centrul vechi, o sa mergi cam 30 de minute, ca la final sa platesti „uriasa suma” de 10 CUC. Dar pregateste-te pentru o noapte lunga, casa se deschide la 23:00, iar muzica live incepe dupa miezul noptii. Sau, daca vrei sa ramai in centrul vechi, mergi la Buenavista Social Club - in afara de luni si marti - cand este inchis.

Sunt multe de spus despre Havana, dar cuvintele spun putin, caci trebuie gustata, respirata, ascultata. Altfel, orice ti-ar spune altcineva, nu ii crede, ci mergi sa o simti tu insuti!

Cuba intreaga este o poezie a culorilor. Lucru pe care-l simti deplin facand o excursie de o zi in Vinales, unde vei gasi peisaje unice si combinatii de culoare ce nu par reale. Si aici, aveam asteptari destul de mici, caci ce poti sa mai astepti sa te incante dupa Havana, dar trebuie sa recunosc ca zona e chiar frumoasa, asa ca nu o rata.

Asa cum, cu siguranta, nu ar trebui sa omiti o vizita la mausoleul lui Che Guevara din Santa Clara. Atentie, va trebui sa ajungi pana la ora 15:00, caci la ora 16:00 se inchide. Dar fa aceasta vizita doar daca atunci cand asculti Querida Presencia sau Un Nombre simti o emotie, cat de mica, altfel nu are sens sa bati drumul pana acolo. Che este un simbol nu numai pentru cubanezi, dar si pentru intreaga lume, un simbol al idealismului romantic. Incearca sa nu te lasi influentat de opinia americana, el nu a fost un comunist, poate cel mult un idealist al socialismului, un om dedicat ideilor lui. Iar gestul lui de a parasi Cuba cand aceasta a devenit comunista, de a renunta la toate beneficiile materiale spune multe. Faptul ca cei patru copii ai lui au cedat statului cubanez drepturile de imagine ale tatalui lor nu face decat sa confirme ca inca exista idealisti in lume, chiar daca noi, europenii, nu mai credem in ei. Pe mine, m-a impresionat muzeul si mausoleul lui Che si m-au emotionat pozele copilariei lui. Dar asta nu inseamna experienta mea va fi si a ta. Aici nu e vorba de arhitectura sau de estetica complexului, ci doar de pura emotie.

Am avut sansa sa vad si Trinidad. O destinatie de plaja, ar zice canadienii. Plajele sale sunt intr-adevar superbe, iar Marea Caraibilor este, ca peste tot, frumoasa si calda. Dar, de fapt, ceea ce farmeca un suflet latin este orasul. Da, hotelurile sunt proaste, chiar daca sunt de patru stele, apa curge pe sponci, curatenia lasa de dorit, dar incearca sa treci peste asta. Invata ca asta face parte din farmecul Cubei, este ceea ce-i ofera autenticitate. Si, decat sa dormi, mergi seara la Escalinadas, stai pe scari cu un pahar de rom in mana, asculta muzica live si danseaza salsa. Desi, recunosc, cu greu iti vine sa dansezi cand ii vezi pe localnici miscandu-se ca niste oameni de plastilina. Si pentru ca este o traditie ca localnicii sa invite doamnele la dans, onoreaza traditia, cei care fac asta sunt in general in varsta, deci nu e vorba de nimic altceva decat de dans, asa ca nu ezita caci, in fond, nu ai prea des sansa ca, in miez de noapte, sa dansezi pe niste scari cea mai buna salsa pe care ai ascultat-o vreodata. Si nu te zgarci, cand vin muzicienii, da-le doi-trei pesos, nu uita ca ei din asta traiesc!

Cat priveste orasul vechi, desi am vazut multe orase coloniale, as putea spune ca acesta e cel mai frumos tocmai pentru ca este pastrat nealterat. Mozaicul de culori este incantator, asa ca plimba-te pe cont propriu cateva ore, opreste-te din cand in cand sa cumperi un tablou, sa bei un jugo de pina ori o cafea intr-o patio sau, pur si simplu, bucura-te de viata. Si priveste cerul noaptea de pe plaja din Trinidad. Este unul dintre putinele locuri din lume unde te vei simti ca sub o cupola intr-un Planetarium. Cerul, de fapt, este frumos atat ziua, cat si noaptea aici, doar ca bogatia stelelor este impresionanta.

Despre Varadero nu sunt multe de spus. Este o destinatie all inclusive, deci nu se numara printre preferatele mele. Da, recunosc, plajele sunt frumoase, iar aerul proaspat si plin de veselie este ca peste tot in Cuba - adica muzica, arome, culori si voie buna. Dar daca esti carcotas, cu siguranta, vei gasi defecte chiar si la hotelurile de cinci stele.

Imi vine greu sa recomand Cuba tuturor pentru ca este o destinatie de suflet. Daca esti in cautare de lux, servicii impecabile, daca te astepti la perfectiunea nemteasca a detaliilor, atunci nu ai ce sa cauti in Cuba. Daca te deranjeaza ca la robinet apa curge mai greu sau curge doar rece, ca in camere ai uneori miros de vechi sau ca hotelurile nu stralucesc de curatenie, atunci mai bine mergi in Europa sau Asia.

Dar, daca vibrezi, asa ca mine, cand auzi acorduri de chitara pe strada, daca iti place sa privesti stelele cu un mojito in mana, daca vrei sa te asezi la o terasa si sa iti aprinzi o tigara fara sa intrebi daca se fumeaza acolo, daca inca ti-e dor de gustul natural al mancarii si de bucuria de a trai, atunci trebuie neaparat sa vizitezi Cuba. Si, cum lucrurile au prostul obicei de a se schimba si pentru ca au aparut deja primii turisti americani, ori pentru ca in cinci-sase ani revolutia va fi uitata, atunci poate ca-i mai bine sa mergi cat mai repede posibil. Cel mai probabil, in cativa ani, toate acestea se vor dilua, iar Cuba va deveni si ea o destinatie civilizata cu reguli, constrangeri si multa ordine in toate, asa cum ne place noua, europenilor.