China - Unitate si grandoare Florin

Spatialitatea este poate ceea ce caracterizeaza cel mai bine China. De la Primul Imparat pana in zilele noastre, toti conducatorii au avut o perceptie grandioasa asupra destinului si a viitorului. Prima dovada a acestei idei o constituie chiar Piata Tienanmen versus Orasul Interzis din Beijing. 

Si cum altfel puteam incepe periplul chinez decat prin a vedea mausoleul ce adaposteste sarcofagul de cristal al lui Mao Zedung, poate ultimul mare imparat al Chinei. Il pot vedea astfel pe cel ce a marcat istoria recenta a miliarde de chinezi. Inaintand spre latura de nord a Pietei Tienanmen privirea imi este rapita de impresionanta Poarta a Linistii Ceresti ce domina gratios imensa piata.

Deasupra intrarii principale a portii folosite in timpul dinastiilor Ming si Wing, se afla tabloul imens al lui Mao Zedung, ce vegheaza ca invataturile sale sa fie perpetuate din generatie in generatie. Si iata ca, deodata, pasind prin portile candva ermetic inchise in fata oamenilor de rand, coboram in timp pana in vremea dinastiei Ming, cand Zhu Di (sau Yongle – Fericire Eterna cum este cunoscut in isttoria Chinei) a decis sa mute capitala Imperiului de la Nanjing intr-un nou loc si sa construiasca o noua perla – Orasul Interzis. Pe langa aceasta, a decis, de asemenea, intarirea si extinderea Marelui Zid Chinezesc, precum si renovarea Marelui Canal (cel mai lung rau artificial din lume).

Puterea Imparatului trebuia sa razbeasca sub orice forma, inclusiv arhitecturala, astfel ca, in Orasul Interzis (o aglomeratie de constructii din diferite epoci, toate gandite in simbioza si nu in antiteza de 24 de imparati), vei putea gasi lei kylin ce pazesc portile, modelul celor noua dragoni, acoperisul smaltuit, streasina arcuita, poarta a carei masivitate este data de piroanele mari de bronz cu inele.

Spre pavilionul central al Imparatului se ajunge traversand o succesiune de curti grandioase ce marcau gradul de acces al fiecarui oaspete – de la ambasadori la mari generali sau nobili. Poarta Supremei Armonii, Palatul Supremei Armonii, Palatul Armoniei Perfecte, Palatul Puritatii Ceresti, Palatul Linistii Pamantesti, Pavilionul Linistii Imperiale, Sala Absolutului, Palatul Pacii de Zece Mii de Ani – toate aceste nume dovedesc cautarea neincetata a Absolutului, Perfectiunii si Armoniei, atat celeste, cat si terestre. Pentru ca, nu-i asa, Imparatul era reprezentarea terestra a divinului.

Experienta de a descoperi Orasul Interzis este o patrundere in lumea Divinului si a Absolutului, este o calatorie initiatica. Fiecare pas este o revelatie a bogatiei de simboluri – lei, dragonii, gratioasele pasari Phoenix, clopotele ce au incremenit peste veacuri Sunetul. Inchizi ochii si poti auzi gongul ce marca aparitia Marelui Imparat. Nu exista niciun copac si asta, se spune, pentru a nu se putea spiona sau unelti la umbra niciunui pin sau chiparos. O alta explicatie pentru absenta vegetatiei este ca nimic sa nu umbreasca creatia marilor imparati.

Dincolo de pavilionul central al imparatilor, pana la care puteau ajunge cei din afara familiei imperiale, se afla universul intim al familiei imperiale dominate de imparatese ce nu aveau dreptul de a parasi aceasta colivie de aur, copii al caror singur univers va fi cel al Orasului Interzis, toti paziti de eunuci. Privit de sus, acest spatiu impresioneaza prin succesiunea de acoperisuri cu tigla aurita (apanajul exclusiv al familiei imperiale) ce se curbeaza gratios spre cer.

In contrast cu zona rece accesibila functionarilor de rang inalt, pavilioanele sunt strabatute de cursuri gratioase de apa ce se insinueaza delicat pe sub vegetatia bogata. Finalul incursiunii initiatice se afla la Poarta de Nord, destinata concubinelor si servitorilor, poarta prin care a fost nevoit sa paraseasca acest univers de clestar, Ultimul Imparat marcand astfel disparitia unei lumi.

Contemporan cu crearea Orasului Interzis este Templul Paradisului, unde imparatii (fii ai Cerului) veneau de doua ori pe an sa faca jertfe pentru recolte bune. Forma rotunda a templului, asemeni Raiului, albastra asemeni Cerului, situata pe fundamentul patrat (asemeni Pamantului) impresioneaza prin lumina emanata. Tot imperiul se oprea in loc in timpul procesiunii purificatoare a Imparatului, iar vestile erau duse catre supusi de catre mesageri, deoarece ritualul era accesibil numai unui numar restrans de initiati. Astazi, parcul ce inconjoara templul este un spatiu unic in care oamenii trecuti de a doua tinerete vin sa socializeze, sa efectueze actiuni comune – dansuri, coruri, yoga, desen, Tai Chi etc. Am constientizat astfel ca intemperiile vietii nu trebuie sa te tina prizonierul lor, ca viata trebuie asumata si traita pana la final.

Tot in Beijing, ne-am oprit pentru a ne relaxa in parcul Palatului de Vara, intins pe o suprafata enorma. Celebra imparateasa Cixi, ce conducea imperiul din spatele unei perdele abil montata langa tron manipulandu-i pe cei trei imparati chinezi, a creat acest loc ferit de ochii indiscreti. 300 de hectare ale parcului sunt ocupate de luciuri de apa ornamentala, generate de captarea mai multor izvoare. Discreta, Barca de Marmura sculptata in marmura alba, este „parcata” etern langa Muntele Longevitatii. Mergand pe poteca, vei putea ajunge la Templul Marii de Intelepciune. Poti, de asemenea, sa mergi prin Coridorul Lung (de 728 de metri) ce adaposteste sute de scene pictate pe lemn, fiecare avand diferite teme rurale - de la curte, natura, animale domestice.

Marele Zid Chinezesc este dovada vie a unitatii Chinei, a perenitatii si a grandorii acestei lumi aparte. Privit din departare, pare un dragon ce planeaza peste crestele montane. Cel mai impresionant contact cu aceasta minune a lumii noi este ascensiunea pe treptele de piatra. Trei mii de ani se afla marturie sub fiecare pas. Constructia, ce incepe de la Marea Galbena, strabatand muntii de la nord de Beijing, avea rolul de a proteja populatiile locale de furia navalitoare a barbarilor de la nord. Imparatul Qin a fost cel ce a gandit inceputurile acestei remarcabile bariere cu pretul a milioane de oameni ce se spune ca isi au mormantul in interior. In timpul dinastiei Ming, zidul a fost refacut, intarit si extins, construindu-se peste 700 de faruri si peste 7000 de turnuri de observatie. Una dintre cele mai impresionante lectii de viata le-am primit aici, vazand o venerabila chinezoaica de peste 80 de ani urcand incet - dar sigur - treptele ce duceau spre crestele dealurilor. Tenacitatea ei de a oferi respect inaintasilor si dorinta ei nestavilita de a ajunge in varf m-au invatat ca nu exista limita in a-ti venera istoria si a-ti urma telurile.

Acelasi imparat Qin Shi Huang a lasat o a doua creatie monumentala – celebra Armata de Tercaota din Xian, un alt exemplu al gandirii la scara globala. Intrebarea care ma macina este: Oare teama de moarte sau exact opusul l-a ghidat in geneza acestui mausoleu? Mii de soldati in marime naturala, creati in lut ars – fiecare avand expresia chipului perfect redata – individualizata pana la cele mai mici detalii, pazesc mormantul ce ramane ascuns turistilor. In muzeul de aici, poti sta fata in fata cu astfel de soldati si, fara sa vrei, la un moment dat, vei simti nevoia de a-ti cobora privirea. Ochii lor ce nu clipesc, staturile impresionante, armurile greoaie, armele, toate te pun in inferoritate si trebuie sa recunosti ca aici, istoria a invins. Oricat ai studia despre acest complex, sa stai in fata a mii de soldati aliniati perfect genereaza stupefactie. In primele randuri, se afla cele mai bine pastrate exponate ce parca pazesc randurile din spate mai afectate de intemperii. In a doua jumatate a salii, vei descoperi ca, de fapt, nu a fost decopertat tot situl arheologic – sunt necesari zeci de ani de munca migaloasa pentru a scoate din maruntaiele pamantului si restul armatei ce vegheaza in intuneric.