Aventura mexicana - noiembrie Roxana

Atrasa inca din copilarie de misterele civilizatiilor disparute, nu am avut nicio ezitare atunci cand sotul mi-a propus Mexicul ca destinatie de vacanta pentru toamna anului 2014. Calatori impatimiti, obisnuiam sa ne configuram singuri vacantele pentru a cuprinde cat mai multe experiente intr-un timp limitat, dar si pentru a ne asuma responsabilitatea propriilor alegeri. 

De data aceasta insa, rasfoind paginile cu povesti despre vacante ale agentiei Eturia, am decis sa incercam si un alt mod de a vedea lumea, mai relaxat, in care noi sa ne simtim simpli spectatori la minunile ce ne inconjoara. Pentru a imbina nevoia de cunoastere cu nevoia de liniste dupa un an alert, am ales un pachet combinat, circuit si sejur. 

Si iata cum, la inceput de decembrie, cand asupra Bucurestiului cernea prima zapada, noi zburam spre o alta lume, o lume a legendelor trecute si a celor prezente. Am aterizat pe aeroportul din Mexico City, fascinati de multitudinea de lumini ce definea orasul la o ora tarzie. Parca tot cerul instelat se oglindea pe o suprafata neuniforma. Ma informasem suficient si eram constienta ca prima oprire avea sa aiba loc intr-unul din cele mai populate orase ale lumii, totalizand peste 20 milioane de locuitori – aproape cat populatia Romaniei. Am fost insa treziti din visare de formalitatile vamale, care au decurs fara probleme multumita voucherului special,in limba spaniola, inmanat de reprezentantii agentiei Eturia. 

Sentimentul de vacanta in “tarile calde” a devenit insa usor confuz vazand ca, inca din aeroport, localnicii impodobeau, cu o bucurie nemasurabila, brazi de Craciun. Si iata si primul “Hola!”, venit cu caldura din partea reprezentantului agentiei, care ne-a asigurat transferul la hotel. In jurul orei 5, soarele a inceput sa-si faca machiajul de dimineata, oglindindu-se in zgarie-norii de vis-a-vis de hotel si invaluindu-ne camera intr-o lumina placuta. Gata, suntem pregatiti sa descoperim tot ce are de oferit acest oras si imprejurimile sale! Dupa un mic dejun copios, ne intalnim cu Francisco, ghidul care ne va insoti in excursia la Teotihuacan. Jovial si bine informat, Francisco ne incanta cu legende despre maretia unei civilizatii ce construia orase de mii de locuitori intr-o perioada in care istoria Romaniei este reprezentata de o pagina alba in manualele scolare. 

Degeaba am urmarit documentare despre originea misterioasa a templelor de la Teotihuacan, degeaba am citit articole mai mult sau mai putin documentate pe aceasta tema, odata ajunsa la fata locului, am incremenit in fata dimensiunilor sit-ului, si asta in conditiile in care nu a fost escavat in totalitate. A urca treptele Piramidei Lunii si ale Piramidei Soarelui echivaleaza cu o noua realizare in dezvoltarea personala. Aztecii credeau ca aici este locul unde soarele, luna si universul au fost create. Nu sunt in masura sa concluzionez daca aveau sau nu dreptate, dar pot spune ca locul te incarca cu energie pozitiva! A doua zi, impreuna cu fratele mai mare al lui Francisco, am pornit sa descoperim ce inseamna, de fapt, Ciudad de Mexico. 

De la templele aztece, la palatele coloniale in culori aprinse, la catedralele crestine, la pietele animate, cu parfum de tacos si cu pelerini in costume traditionale, orasul inseamna istorie si culoare! Iar nucleul sau poate fi considerat Piata Celor Culturi, unde se regasesc laolalta ruine ale civilizatiilor pre-columbiene, prima catedrala crestina construita de conquistadori, precum si monumentul masacrului de la Tlatelolco, inchinat unei zile sangeroase din istoria recenta a tarii. Ziua a continuat cu o vizita la Muzeul de Antropologie. Daca templele de la Teotihuacan ridica intrebari asupra modului de realizare a acestora, exponatele de la muzeu, in mare parte descoperite la sit-urile arheologice pre-columbiene, in mod cert ridica intrebari despre existenta unor civilizatii extra-pamantene. Nu vreau sa par absurda, insa asemanarea dintre statuetele reprezentand “zeitati venite din cer” si personajele din filmele SF este absolut colosala! Ca sa nu vorbesc despre calendarele astrologice care indicau cu precizie succesiunea timpului si a fenomenelor astrologice. Seara am incheiat-o in zona rosie a orasului, unde locuitorii si turistii petrec timpul liber intr-un ritm vibrant. Restaurante, baruri, cafenele si o multime pestrita dau viata zonei. In ciuda prejudecatilor celor de acasa, nu am avut nicio clipa sentimentul de nesiguranta, nici cand ne-am trezit in mijlocul unei multimi de sute de protestatari ce militau impotriva coruptiei autoritatilor. A treia zi am facut cunostinta cu Merida, orasul alb. Prosper pe vremea colonistilor, orasul incanta cu palatele sale coloniale. O plimbare pe Paseo Montejo, bulevardul principal, reprezinta o calatorie intr-un timp de un romantism aparte. In Merida am luat si primul contact cu muzica si dansul mexican, la Serenata Yucateca, spectacol in aer liber organizat de catre primarie, in fiecare joi, cu o traditie de 40 de ani. Ziua urmatoare, circuitul a continuat cu explorarea vestigiilor mayase de la Uxmal si Kabah. 

Daca Teotihuacan impresioneaza, in primul rand, prin dimensiuni, la frumusetea sit-ului de la Uxmal contribuie amplasarea sa in mijlocul junglei si numeroasele dantelarii ale templelor. Situat la capatul unui drum de 18 km lungime, decorat cu arce monumentale, Kabah este mai mic decat Uxmal si mai putin restaurat, dar cu siguranta cel putin la fel de valoros. Ultima zi de circuit a fost reprezentata de vizita la Chichen Itza, considerata una din cele sapte minuni ale lumii moderne. Constructiile din cadrul sit-ului, reprezentand un mix arhitectural al culturilor civilizatiilor pre-columbiene ce au dominat orasul de-a lungul timpului, converg intr-un mod natural catre apogeul reprezentat de El Castillo, piramida centrala ce reprezinta, de fapt, un imens calendar solar. Daca la o vizita obisnuita ramai mut in fata constructiei, nu imi pot imagina ce reactie poti avea asistand la spectacolul oferit de aceasta, in pereche cu soarele, la echinoctiile de primavara si toamna, cand sarpele sacru, Kukulkan, “coboara” catre Pamant. Dupa ora de istorie de la Chichen Itza, ghidul ne-a facut o surpriza placuta si ne-a dus sa ne racorim trupul si mintea printr-o baie “purificatoare” intr-una din celebrele “cenotes” din Yucatan, Cenota Ik Kil. Acumulari subterane de apa favorizate de relieful calcaros al peninsulei, cenotele erau considerate sacre de catre mayasi, existand o intreaga culegere de legende si mituri despre ritualuri si sacrificii legate de acestea. 

Ziua s-a incheiat cu acorduri de mariachi si o cina romantica la unul din cele mai frumoase hoteluri la care am fost cazata, o fosta hacienda cu o gradina impresionanta, amplasata in mijlocul junglei. Pe drumul spre Riviera Maya, depanam „amintiri de calator” cu o familie de columbieni si cu soferul care ne asigura transferul. Atmosfera este tensionata doar de nerabdarea de a vedea marea! Dar iata ca am ajuns; resortul, desi nu foarte mare ca dimensiuni, are ceva din culoarea locala. Si in zare este marea, atat de albastra in contrast cu nisipul deschis la culoare! Da, este fix cum ne-am imaginat! Suntem serviti cu un pahar de vin spumant in timp ce Alfredo, la receptie, deosebit de prietenos, ne intreaba de unde venim si cum este Romania, in timp ce se ocupa de formalitatile de check-in. Ne familiarizam repede cu locul si, desi ne propusesem relaxare, nu putem rezista fara sa descoperim imprejurimile. Asa ca zilele continua cu locuri si experiente, nu numai cu plaja, cum intentionam initial. 

O vizita la Tulum, sit arheologic ce gazduieste una din cele mai frumoase plaje din lume, o seara de shopping prin fostul sat pescaresc Playa del Carmen si o zi la parcul tematic Xcaret sunt printre putinele lucruri pe care nu le puteam rata! Doar nu am venit pana in Mexic sa nu profitam de ocazia de a ne plimba printre flamigo roz, de a inota in rauri subterane si de a sta la plaja alaturi de iguane, la umbra unor vechi temple mayase! De-a lungul vietii, un calator acumuleaza amintiri peste amintiri, dar sunt cateva lucruri care definesc fiecare loc vizitat in parte. 

Pentru mine Mexic este istorie, este culoare si este zambet! Pentru ca asa am fost intampinati de toti localnicii cu care am intrat in contact. Dincolo de povestile despre carteluri si droguri, am descoperit o lume civilizata si prietenoasa, usor constransa de realitatile sociale, dar care reuseste sa le depaseasca si sa se bucure de fiecare zi! 

Multumesc, Eturia, ca ai contribuit la crearea acestor amintiri atat de placute! 

Cu drag, Roxana