Asia Centrala - la intersectia dintre feerie si profunda mirare Monica Simion

Sa descrii Asia Centrala in putine cuvinte este ca si cand ai in fata un platou imens cu nestemate diferite si tu trebuie sa spui, dincolo de genericul: "Sunt superbe!" ceva mai mult ca sa reusesti sa surprinzi minunatia, asemanarea si diferenta.

Statele post-sovietice din Asia Centrala sub puse toate in acelasi cos ori de cate ori sunt mentionate, sub numele de Stan-uri ca sa fie mai simplu sau Turkestan, cum era cunoscuta regiunea in secolul al XIX - lea. Tarile turkmenilor, uzbecilor, kazahilor, kargazilor....

Sufixul “Stan” vine din persana si inseamna “loc” sau “tara”. In ciuda sufixului comun, cele 5 Stan-uri sunt foarte diferite: Turkmenistan este 80% desert, Tadjikistanul si Kargazstanul sunt peste 90% munti. Kazahstanul si Turkmenistanul au rezerve foarte mari de petrol si gaze naturale, are si Uzbekistanul cate ceva, dar nu e la fel de bogat ca cele 2, Kargazstanul si Tadjikistanul nu au si sunt mult mai sarace.

Desi diferite in multe privinte, ele au comuna originea nomada si destinul: din 1922 pana in 1991 au facut parte din URSS iar din 1991 au devenit toate independente. Au regimuri mai mult sau mai putin controversate. 

Turkmenistan

Ashgabat

Am fost intr-un oras de marmura alba, doar cu masini albe si cu oameni putini. Oriunde intorci capul in partea noua a Ashgabat-ului, vezi cladiri albe, stralucitoare, din marmura alba. Fie ca sunt din marmura de Carrara ca cele administrative importante, fie ca sunt din marmura de calitatea a 2a, precum cea din Pakistan sau Vietnam, totul in jur straluceste. Soselele dintre sirurile de blocuri au 8 benzi si noaptea sunt luminate feeric, la fel ca si toate cladirile pe langa care treci. Sunt demne de un stat atat de bogat in gaz natural cum este Turkmenistan-ul.

Am vazut un numar atat de mare de mall-uri incat shopping - ul pare sa fie indeletnicirea principala a locuitorilor.

Aici nu se spala parbrizele la stopuri ci rotile in parcari pentru ca masinile sa aiba rotile in permanenta curate.

Sunt statui si instalatii sofisticate in fiecare intersectie. E mult aur in jur sau cel putin alb cu auriu pare sa fie combinatia preferata pe aici. Statuile sunt poleite cu aur si unele se intorc dupa soare. La propriu.

Am vazut atat de multe clinici medicale, pentru fiecare specialitate posibila si atat de multe universitati incat atunci cand ghidul local a zis ca durata medie de viata este doar de 70 de ani, m-am mirat sincer. Cum sa traiesti doar 70 de ani cand pare ca cea mai avansata tehnologie medicala in cele mai moderne spitale este gata sa te ajute?

Am fost intr-un oras al viitorului in care lipseau doar oamenii. Sau erau prea putini peste tot in comparatie cu tot ce le este pus la dispozitie. Am fost intr-un oras cum, probabil, nu voi mai vedea prea curand altul. 

PS: Am stat intr-un hotel care aducea cu Casa Poporului. Aveam candelabre si in camere. Acesta era standardul.

Merv

Merv-ul, in Turkmenistan, a fost candva, in secolul al XII-lea, una dintre cele mai mari si importante cetati de pe Drumul Matasii. A facut parte din imperiul lui Alexandru cel Mare in secolul al IV- lea i. Hr. dar apogeul puterii l-a atins in secolul XII. Ruinele sale acopera o suprafata atat de mare incat cel mai usor este sa te deplasezi cu masina in interiorul sitului. Este considerat unul dintre cele mai importante si bine conservate orase - oaza de pe Drumul Matasii.

Caii din rasa Ahalteke 

Rasa Ahalteke este rasa cailor turkmeni. Calul din rasa Ahalteke este venerat in Turkmenistan, este simbol national.

Am mers sa vedem un grajd unde cresc astfel de cai, unul mai frumos ca altul, unul mai campion ca altul. Exista competitii ale cailor, cu si fara obstacole, precum si concursuri de frumusete. Exista hipodromuri largi unde se desfasoara aceste concursuri si unde participa multimi imense de oameni. Hipodromurile, ati ghicit, sunt si ele din marmura alba. Concursurile de frumusete pentru caii turkmeni si Ziua Nationala a Cailor sunt printre cele importante evenimente ale anului.

In tribuna este o ierarhie clara. Randurile din fata sunt rezervate barbatilor in varsta cu barba lunga si caftan albastru. In spate stau matroanele in varsta, cu batic inflorat si vesta albastra. Studentele in rochii rosie ( toate studentele poarta rochie rosie lunga ) stau in dreapta, iar baietii la costum stau in stanga. In spate stau strainii.

Uzbekistan

Marea Aral 

Doua rauri se varsau in Marea Aral, Amudaria si Sirdaria. 

In anii cincizeci si saizeci, autoritatile sovietice au avut un vis: ca URSS sa produca destul bumbac cat sa nu depinda de importuri, asa ca au deviat cursul raurilor in niste canale mari de irigatii pentru plantatiile de bumbac. O vreme au reusit. Dar canalele de irigatii nu erau cele mai performante, asa ca o parte din apa se evapora in zona aceasta desertica, o parte se pierdea pe parcurs. Canalele inca se mai folosesc, Amudaria a ajuns in multe parti sa arate doar ca o adunare de balti, Marea Aral a secat in cea mai mare parte (secarea ei a reprezentat un mare dezastru ecologic). Bumbacul, desi cultivat pe suprafate intinse, nu mai creste atat de mult in Uzbekistan ca altadata.

Am mers si noi in lanul de bumbac, am vazut cum se culege “aurul alb” al tarii.

Bukhara 

In Bukhara si Samarkand este atat de multa frumusete incat nici nu stiu ce sa descriu mai intai…

Mai jos este Sitori-i-Mokhi Khosa, resedinta de vara a ultimului emir al Bukharei care a condus emiratul intre 1911 ( cand Bukhara apartinea inca Imperiului Tarist ) pana in 1920, ultimul an de emirat ( dupa revolutia bolsevica, emiratul ca forma de organizare a disparut ).

Am vazut colectia de daruri primita de emir, portelan chinezesc, sticla taiata ruseasca si vaze de cristal. Cea mai mare si interesanta parte a colectiei este cea de broderie Suzzane facuta in zona rurala din jurul Bukharei.

Samarkand

Insusi numele Samarkand evoca aventuri. Cand il rostesti, sonoritatea lui plina te duce cu gandul la taramuri indepartate, covoare grele de matase tesute manual, piete prafuite pline de oameni si cupole albastre.

In secolul al VII-lea, Samarkandul era capitala Sogdianei. Sogdienii erau negustori excelenti, iar secole de-a randul au controlat comertul dintre Orient si Occident. In piata Siab, una dintre cele mai mari din Samarkand, urmasii lor negociaza azi fiecare banana sau portocala. Conform vechii traditii, vanzatorii sunt impartiti pe sectoare: cei care vand cartofi stau separat de cei care vand mere, vanzatorii de palarii stau unii langa altii, stau in zona lor vanzatorii de nuci si tot asa.

Cupola albastra a moscheii Bibi Khanum dupa numele sotiei preferate a lui Timur Lenk, mausoleul Gur Emir unde este ingropat Timur Lenk, observatorul lui Ulug Beg, nepotul lui Timur, Piata Registan cu cele 3 madrase splendide ale sale, mormantul profetului Daniel si altele, si altele, care de care mai frumoase si mai spectaculoase, ne-au incantat pentru totdeauna.

Kazahstan 

Kazahstan este a 9-a tara ca marime din lume ( mai mare ca toata Europa de Vest ) si cea mai mare fara coasta. Peste 3/4 din teritoriu este desertic sau semi-arid. Are in jur de 21 milioane de locuitori, adica are una din cele mai mici densitati ale populatiei din lume.

Kazahstan are resurse bogate de petrol si gaze naturale, este pe locul 3 in lume in ce priveste rezervele de uraniu, are resurse importante de fier, aur, cupru, zinc, mangan. Are, cum s-a exprimat cineva din grupul nostru, tot tabelul lui Mendeleev pe teritoriul sau.

Almaty

Almaty, odata capitala, este in continuare centrul financiar al Kazahstan-ului si probabil cel mai cosmopolit oras din Asia Centrala. Auzi la terase si pe strada limbi diferite, de la rusa si chineza la engleza si franceza.

Sus in muntii din apropierea orasului se afla Medeu, celebrul patinoar unde s-au stabilit sute de recorduri mondiale. De asemenea se afla statiunea de ski Shimbulak.

Almaty s-a numit pe vremea cand era capitala tarii in timpul URSS-ului, Alma-Ata. Aceasta inseamna in limba kazaha “ Tatal merelor”. Aceasta pentru ca merele salbatice din Kazahstan fac fructe foarte mari si nu se deosebesc de soiurile cultivate. Si pentru ca in Almaty au fost mereu intinderi vaste de meri salbatici. Prin urmare marul este simbolul orasului.

In Almaty am vazut parcul Panfilov cu catedrala ortodoxa din lemn acoperita cu ciment si culoare, muzeul instrumentelor, flacara vesnica pentru eroii neamului…

A fost o duminica dimineata frumoasa de octombrie intr-un oras linistit si foarte verde.

Kyrgyzstan

Kyrgyzstan-ul este subestimat din punct de vedere turistic. Este o tara cu o natura superba, cu oameni amabili, mancare foarte buna, cu obiceiuri interesante, cum este vanatoarea cu vulturi aurii. Am asistat si noi la o demonstratie.

Vanatoarea cu vulturi aurii

Acesta este un obicei foarte vechi in Kyrgyzstan. Mai demult, oamenii vanau pentru carne caprioarele si caprele salbatice si pentru blana vulpile. Vanau pentru ca produceau pagube lupii si sacali. Azi, vanatul cu vulturi aurii este subordonat Departamentului de Vanatoare si este folosit pentru a vana lupi dar mai ales sacali care s-au inmultit foarte tare si produc pagube mari. Si desigur, pentru a face demonstratii pentru turistii incantati de ceea ce vad.

Bishkek

Bishkek este o capitala verde, dupa unii cea mai verde din Asia Centrala. Apa topita din muntii din jur ii alimenteaza parcurile si copacii numerosi, oferindu-i orasului un aspect placut. 

Orasul este o capitala cu strazi late construite de sovietici, o arhitectura sovietica solida si piete mari, spatioase, pavate cu beton si ornate cu statui. Dincolo de blocurile-turn socialiste, maiestosii munti Tian Shan se inalta spre cer. Pana in 1991 orasul se numea Frunze, dupa liderul bolsevic nascut acolo. Frunze a fost cel care a condus revolutia in Asia Centrala. Tatal lui era moldovean din gubernia Herson si mama rusoaica. Tatal se numea Frunza.

Pe strazi in Bishkek nu vezi prea multe valuri sau palarii albe de pasla. Majoritatea oamenilor poarta haine moderne, mall-urile sunt pline de firme din vest foarte cunoscute. Sunt prezente multe lanturi hoteliere internationale. Pe strada auzi vorbindu-se la fel de multa rusa precum kargaza.

A fost o excursie pe cinste! Sa vizitam Stan - urile a fost o placere. Mai mult sau mai putin dezvoltate turistic, se straduiesc toate sa faca din turism o ramura importanta a economiei. Oamenii sunt cat se poate de amabili peste tot, iar mancarea grozava.

E un spatiu care merita vizitat ca sa intelegi ca istoria s-a scris cu pricepere comerciala si simt artistic, dar si cu sange, pe fostul Drum al Matasii, iar Kazahstanul este mai mult decat patria lui Borat.