Regatul orezului Eturia

Un business de agricultură organică fondat de una dintre cele mai bogate familii din Thailanda și ruinele unor temple budiste de șapte sute de ani se întrec în a atrage turiștii în provincia unde se spune că a răsărit fericirea. De Mimi Noel.

Când ajungi în micuțul ae­roport din Sukhothai, o provincie din nordul Thailandei, ai senzația că ai ate­rizat pe o proprietate privată. Senzație cu atât mai puternică, după o decolare de pe aeroportul din Bangkok, Suvarnabhumi Airport, o construcție ultramodernă, de sticlă, realizată de arhitectul german Helmut Jahn și inaugurată în 2006. Micuțul aeroport de provincie, construit și aflat în proprietatea Bangkok Airlines, arată mai curând ca o reședință privată de lux, construită în stil local, cu grădini, mici heleșteie și statuete, așa că primul gest este să pui mâna pe aparatul de fotografiat, nicidecum să‑ți cauți pașaportul în geantă.

De altfel, construcția se încadrează perfect în peisajul Sukhothai‑ului, una dintre cele mai importante provincii thailandeze (sunt 77 în total), considerată prima capitală a Regatului Thailandez, acum mai bine de șapte sute de ani. De departe, cea mai mare atracție turistică a provinciei este parcul istoric Sukhothai intrat în Patrimoniul UNESCO, în 1991.

O altă atracție, de dată mult mai recentă și situată în imediata apropiere a aeroportului Sukhothai, este o fermă organică ce aparține unuia dintre cei mai bogați oameni de afaceri thailandezi, dr. Prasert Prasartthong‑Osoth (78 de ani), totodată fondatorul și proprietarul Bangkok Airlines (este cotat de revista americană „Forbes“, cu o avere de 620 mil. dolari, pe locul al 17-lea în topul celor mai bogați 40 de oameni de afaceri thailandezi).

„Organic Agriculture Project, Sukho­thai Airport“, numele oficial al fermei, a pornit ca o orezărie organică experimentală în 1999, pe o parte din terenul pe care omul de afaceri thailandez îl cumpărase (aproape 500 ha) pentru a construi aeroportul din Sukhothai. În final, pentru aeroport a fost folosită doar o treime din această suprafață.

ÎNAPOI LA ORIGINI.
Restul terenului s‑a transformat într‑unul dintre cele mai importante proiecte de agricultură organică din Thailanda. Primul pas a fost făcut însă acum mai bine de zece ani, cu o cultură de orez pe doar 4.000 mp, la inițiativa soției antreprenorului thailandez, Vanli Prasartthong‑Osoth, și a actualului manager al fermei, Suthawadee Charoenrath, cea care ne‑a și însoțit pe tot parcursul vizitei la fermă. Și nu a fost doar o simplă vizită. Timp de câteva ore bune am putut participa la ceea ce înseamnă viața de zi cu zi a unui localnic din Sukhothai care lucrează la această fermă sau, lărgind, de a înțelege puțin munca a milioane de thailandezi care cultivă orez. Bonusul de neuitat: scăldatul celor 200 de bivoli salvați în timp de la sacrificare de proprietarul Bangkok Airlines și care au aici statut de „animale de companie“, în formularea managerului fermei. „Singurul lor rol este acela de a fertiliza natural pământul cu excrementele lor“, a adăugat aceasta.

De altfel, scopul întregului proiect organic de la Sukhothai a fost de la bun în­ce­put acela de a inversa efectele nocive din ultimii 60 de ani pe care le‑a avut așa‑numita „Revoluție Verde“ asupra plantațiilor de orez din Thailanda. Foarte pe scurt, începând din anii ’50, fermierii thailandezi au început să recurgă tot mai mult la metode moderne de cultivare a orezului – semințe modificate care să asigure o recoltă mai mare, fertilizare chi­mică, tot mai multe pesticide și erbicide etc. Totul cu scopul de a avea recolte tot mai mari. Și au reușit. Thailanda este de ani buni cel mai mare exportator de orez din lume – între opt și zece milioane de tone anual –, în con­dițiile în care principala recoltă a țării este estimată anul acesta la 25 mil. tone, cifră care ar putea arăta destul de diferit la sfârșitul anului, ținând cont că inundațiile au afectat circa 13% din producția totală de orez de anul acesta.

Provocarea pentru Charoenrath era așadar de a obține aproape aceleași re­zultate cantitative ca în agricultura mo­dernă, dar cu metode tradiționale, fără pesticide, fără fertilizatori chimici, fără manipulare genetică a semințelor și doar cu apa de ploaie ca singură sursă de irigare. Nu și‑a asumat de una singură acest proiect, ci împreună cu Somdej Immark, un agronom aflat la pensie, și dr. Boriboon Somrit, fost consilier în cadrul Ministerului thailandez al Agriculturii. Au reușit să pună pe picioare proiectul și să ajungă la o recoltă de 150 de tone de orez organic anul trecut (cea mai mare a fost de 200 de tone de orez acum doi ani), doar printr‑o atentă încrucișare a soiurilor până când au obținut caracteristicile dorite: recolte mai mari pe hectar, rezistență la boli, bogăție nutrițională și aromă. „Atunci când cultivi organic și consumi mâncare organică, trăiești mai mult și câștigi mai mult, pentru că nu mai investești în fertilizatori, iar în plus produsele tale sunt plătite premium“, explică Charoenrath în interviul cu MONEY EXPRESS, acordat în propria reședință, unde ne‑a servit ceai din orez și banane. Se întunecase deja și drumul către casa lui Charoenrath era flancat pe ambele părți de vegetație luxuriantă și licurici. Părea o altă lume. Este o altă lume care reușește să trăiască într‑un echilibru asemeni celui predicat de religia budistă. Consumi atât cât produci și produci ce și cât consumi. O regulă de aur care răsună cu atât mai dramatic într‑o lume lovită de trei ani încoace de consecințele unei vieți occidentale în care s‑a consumat cu mult mai mult decât s‑a produs.

Chiar după primele întrebări despre afacerea orezăriei ridicate aproape din reflex de jurnalistul de business, Charoenrath a dorit să sublinieze că ferma se dorește în primul rând un mod și un model de viață, în special pentru thailandezii din zonele rurale. Modelul a fost inspirat chiar de regele Thailandei, Majestatea sa Bhumibol Adulyadej, și a lui teorie a economiei suficiente („Sufficiency Economy“). În traducere, produci atât cât îți trebuie ca să trăiești decent. Suficient înseamnă, în această accepție, să duci o viață confortabilă, fără excese. „Să ai destul înseamnă suficient, iar suficient înseamnă moderație. Dacă toate națiunile ar respecta acest concept al moderației, lumea ar fi un loc mai bun“, explica în urmă cu câțiva ani regele, citat de presa locală. Și a venit cu un exemplu concret: managementul terenului și al resurselor de apă, o teorie în care terenul agricol al unei gospodării este împărțit în patru (regula 30–30–30–10). O treime este folosită ca rezervor, alta pentru cultivarea orezului, o a treia tot pentru cultivarea orezului sau a altor cereale, în funcție de condițiile climatice sau cererea de piață. A patra treime este pentru grădină și gospodăria propriu‑zisă. Până acum, au fost dezvoltate peste 3.000 de proiecte care respectă această filosofie și, neoficial, ferma de la Sukhothai este unul dintre ele. „Cred că acest model al regelui poate funcționa foarte bine pentru populația rurală a Thailandei“, confirmă Charoenrath.

OREZUL ȘI FERICIREA.
Fostă absolventă a unei facultăți de informatică (a studiat la Syndey, Australia), Charoenrath a trecut prin multe joburi fără nici o legătură cu ceea ce face la ferma din Sukhothai. A fost pe rând managerul unui hotel al Bangkok Airways, al unui tour‑operator, precum și în top managementul Bangkok Airlines până să ajungă la proiectul din Sukhothai. În urmă cu zece ani, a avut și propria afacere, un boutique hotel în Sukhothai pe care l‑a vândut pe motiv că afacerea nu reușea să se autosusțină.

Nici ferma nu a atins încă un nivel de echilibru, dar Charoenrath speră ca în trei‑patru ani acest lucru să se întâmple, dar abia după ce vor începe să cultive o suprafață de aproape 120 ha tot în apropierea aeroportului Sukhothai. Anul trecut veniturile au fost de aproape 1,3 milioane de dolari, după investiții în ultimii cinci ani de 6,6 milioane de dolari, spune managerul fermei, acestea fiind cam singurele cifre pe care le‑am putut obține. „Ferma nu trebuie văzută ca un business convențional și nici eu nu îl conduc ca atare. Nu stau mereu cu ochii pe cifre, ci fac ceea ce simt că trebuie să fac“, explică Charoenrath. În plus, adaugă ea, natura nu te lasă să‑ți faci prea multe calcule și cel mai bine s‑a putut vedea acest lucru chiar în toamna aceasta, când Thailanda a fost lovită de cele mai grave inundații din ultimii 50 de ani.

Din fericire pentru Charoenrath și cei 70 de angajați permanenți pe care îi are (doar trăiesc într‑un loc special, în tra­ducere Sukhothai însemnând „Zorii Fericirii“), ferma nu a fost afectată de inun­dații, astfel că producția de anul acesta nu este compromisă. Ca și în anul anterior, vânzarea orezului (roșu, negru și alb) asigură cea mai mare parte (80%) din veniturile fermei, restul fiind realizate din vânzarea altor produse obținute din legumele și fructele organice cultivate.

Principalii clienți sunt Bangkok Air­ways, serviciul de catering al companiei aeriene, Bangkok Air Catering; câteva dintre spitalele din cadrul grupului BGH – Bangkok Dusit Medical Services, cel mai mare operator de servicii medicale din Thailanda și al doilea în regiunea Asia‑Pacific, exceptând Japonia, cu venituri anul trecut de 7,6 mld. dolari; hotelurile deținute de aceeași familie – inclusiv Sukhothai Heritage Resort, unde am fost cazați în cadrul infotripului organizat de agenția de turism Eturia, un business al antreprenorului Sorin Stoica.

Deocamdată, produsele nu au ajuns în marile rețele de magazine, spune Charoenrath, deși cererea este mare. „Producem cam jumătate din cererea pe care o avem“, dimensionează managerul fermei, excluzând astfel o întrebare legată de exporturi, firească, ținând cont că Thailanda exportă și cel mai calitativ orez din lume.

Eco‑turiștii sau cei interesați de un model de business în materie de agricultură organică pot vedea cu ochii lor la ferma Sukhothai cum funcționează de cinci ani un astfel de proiect, pot gusta ce înseamnă orez, fructe și legume crescute sută la sută organic, pașaportul oricui către o viață sănătoasă și îndelungată. Dovada cea mai bună sunt și cei 56 de ani ai managerului Charoenrath, vârstă care nu prea se putea ghici pe fața și în tonusul general ale acesteia.