Turist in Asia Adrian Herghelegiu

Imi plac locurile salbatice, padurile si potecile stramte pe creste de munte. 

Pare de necrezut ca am vizitat orase - precum Shanghai, Beijing sau Singapore cu o densitate a populatiei mult prea ametitoare, daca e sa tin cont de preferinta mea de a trai si de a petrece timpul liber in zone cat mai linistite si nicidecum in agitatia aglomerarilor urbane. Dincolo de superficialitatea consumatorului modern „bine informat", care verifica eticheta unui produs oarecare si isi spune cu un aer de cunoscator: „Aaa, e Made in China, e de proasta calitate", nu cred ca mi-am dorit vreodata sa aflu prea multe despre Asia. 

Oportunitatea de a calatori cu Eturia in aceasta parte a lumii mi-a schimbat insa radical atitudinea. Cu doar o luna inainte de plecarea in China (octombrie 2012), ma apucasem de invatat limba mandarina si devoram orice informatii ce-mi pareau relevante despre destinatie. Intrasem intr-o febra a documentarii pe care nu o mai simtisem de foarte mult timp. Cu aproape un an mai tarziu (august 2013), credeam ca sunt mult mai bine pregatit psihologic pentru o noua intalnire cu Asia, in Singapore, Malaezia si Indonezia. Ceea ce ma poate fascina si motiva sa vizitez locuri atat de aglomerate si indepartate sunt experientele pe care nu pot sa le anticipez, aceste experiente fiind generate mai ales de interactiunea cu oamenii si cultura locului, atat de diferite fata de ce m-am obisnuit eu sa traiesc in fiecare zi. Nu-mi doresc neaparat sa bifez o lista cu obiective turistice atunci cand calatoresc. Imi este greu sa scriu despre locurile vizitate in Asia pentru ca timpul a fost mult prea scurt pentru mine. Toate experientele traite acolo au creat un amalgam de impresii greu de filtrat, chiar daca a trecut ceva timp. Pastila asiatica a fost prea concentrata. As fi avut nevoie de o cantitate mai mare de apa... O vacanta de sase luni sau de un an in Asia poate ca ar fi suficient pentru a asimila cate ceva din ceea ce are Asia de oferit... 

Mi-au ramas insa destul de clar intiparite in memorie cateva trasaturi/impresii asiatice pe care voi incerca sa le descriu in randurile care urmeaza. Este interesant si nostim sa doresti sa calatoresti intr-o destinatie cat mai exotica si sa descoperi, odata ajuns acolo, ca personajul exotic esti chiar tu. In Muzeul de Arta Antica din Shanghai, in timp ce admiram minunatele picturi cu peisaje montane, m-am trezit inconjurat de un grup numeros de copii de 13-16 ani care doreau sa faca poze cu mine. Am facut poze cu toti doritorii, atat separat cu cine a dorit cat si cu tot grupul. Stiam ca europenii sunt o curiozitate pentru asiatici si ca se intampla uneori sa fie abordati pentru a se poza cu localnicii. Nu credeam insa ca o sa simt asta pe pielea mea atat de curand! Am vizitat China chiar la inceputul lui octombrie, cand toata tara era in sarbatoare, iar chinezii au o saptamana in care nu se lucreaza. Pe 1 octombrie, chinezii sarbatoresc proclamarea Republicii Populare Chineze de catre Partidul Comunist, in urma victoriilor decisive din anii 1948-1949 asupra fortelor nationaliste (1949 este si anul proclamarii). Sunt foarte mandri de tara si de istoria lor. Am fost impresionat sa vad cat de multi chinezi isi viziteaza propriile obiective turistice in vacanta oferita de ziua nationala. Muzeele erau arhipline, iar majoritatea turistilor care le vizitau nu erau straini, ci chinezi. In Romania, muzeele sunt inchise cand vrei sa le vizitezi, iar, cand mai gasesti deschis pe undeva, ai sansa sa descoperi ca esti singurul vizitator. 

Desi stiam ca trebuie sa negociez tot ce cumpar, nefiind obisnuit cu targuiala pentru fiecare obiect cumparat, nu prea imi placea ideea. Ca multi alti straini, cred ca am asociat mult timp targuiala cu un fel de conflict si nu m-am gandit vreodata ca aceasta activitate ar putea sa incante pe cineva, ca sunt oameni care fac asta cu o adevarata pasiune. Chinezii se targuiesc cu pasiune si se distreaza cand se targuiesc. Daca nu m-as fi targuit si as fi acceptat pretul initial cerut de vanzator, probabil ca as fi fost considerat mult mai prost decat paream la inceput. In niciun caz nu as fi fost perceput cum poate ca mi-as fi imaginat: o persoana de o calitate morala deosebita. In China, integritatea morala este de partea celui care negociaza cel mai bun pret. Acum nu ma mai deranjeaza sa ma targuiesc, insa prefer sa o fac cu argumente, nu doar sa-mi stabilesc o tinta (de exemplu, sa ajung la jumatate din pretul pe care mi l-a cerut vanzatorul si sa-i intorc spatele daca nu accepta pretul meu). Nu ma deranjeaza sa dau un pic mai mult decat crede vanzatorul ca face obiectul vandut, atat timp cat eu sunt multumit de pret. Prefer sa-l vad razand si multumind decat sa-l aud tanguindu-se in urma mea: „Prea putin, pierd bani, inchid afacerea, un pic mai mult!!!". 

De multe ori, alerga dupa tine si spunea „ok, ok!" si-ti intindea produsul pentru a primi pretul oferit de tine. In afara acestui sport al targuielii, chinezii mi s-au parut destul de corecti. Nu am avut experiente in care sa simt ca am fost inselat, chiar dimpotriva. In Xi'An, de exemplu, un taximetrist mi-a luat mult mai putin decat intentionam eu sa-i platesc. Cand am protestat si i-am aratat afisajul de pe aparat, n-a profitat de oboseala sau neatentia mea si mi-a indicat la randul sau un alt afisaj electronic undeva deasupra capului meu. Suma pe care o vazusem initial nu era in Yuani, ci in Megahertzi, aparatul de taxat observat de mine fiind, de fapt, aparatul de radio setat pe o frecventa locala. Chinezii pe care i-am intalnit au fost intotdeauna rabdatori si binevoitori chiar daca majoritatea nu vorbesc o boaba de engleza. Au ascultat cu atentie si au incearcat sa-mi explice in limba lor ce aveau de explicat. Ne-am inteles minunat! 

In Singapore, am intalnit o organizare impecabila. Succesul economic este vizibil peste tot unde-ti arunci privirea. Ce nu se vede insa este faptul ca acest succes, care impresioneaza atat de mult turistii straini, nu reuseste sa-i faca fericiti pe singaporezi. Conform unui sondaj Gallup, singaporezii erau considerati printre cei mai pesimisti oameni de pe Pamant. M-am simt minunat in cele trei zile petrecute in Singapore si sper ca la urmatorul sondaj publicat sa aflu ca singaporezii vor fi reusit sa devina mai optimisti. 

In Malaezia, oamenii mi-au parut foarte calmi si toleranti. Fiecare isi vede de treaba si de viata sa. Diversitatea etnica si religioasa nu reprezinta, cel putin din ce am vazut eu, o problema in Malaezia, cum vedem atat de des ca se intampla in diferite parti ale lumii. 

In Bali, m-a impresionat foarte mult amabilitatea oamenilor de acolo inca din momentul in care am aterizat in Denpasar. Am cautat cat mai repede sa spun si eu „multumesc" in limba localnicilor: „Terima kasih!" (se pronunta tri-ma-ka-sa). Ca sa raspunzi, spui „Sama-sama!" (cu placere). Cred si acum ca balinezii sunt cei mai amabili oameni din lume! Noutatea a tot ceea ce am vazut si simtit va ramane cu mine pentru multa vreme si cred ca timpul petrecut in Asia deja ma ajuta sa vad un pic mai limpede lumea din jurul meu. 

China, Singapore, Malaezia sau Indonezia: oricare dintre aceste tari poate fi o destinatie ideala pentru relaxare, cultura sau aventura.