Maroc, coltul exotic al Africii Ionut

Nu ma gandeam ca a vizita aceasta fermecatoare tara va fi o experienta de neuitat. 

Am plecat alaturi de un grup de persoane care, pe parcursul calatoriei, mi-au devenit foarte dragi, fapt ce a dus la o vacanta foarte reusita. Fiind pentru prima data in Maroc, recunosc ca nu stiam la ce sa ma astept, fiind o cultura diferita si o destinatie noua. Trebuie sa fii pregatit, sa stii cate ceva despre oamenii din acea regiune, despre cultura, despre ce vei vizita, dar oricat ai incerca sa acumulezi informatii din ghiduri de specialitate sau din povestile persoanelor care au vizitat acea tara, nimic nu te pregateste indeajuns si nici nu se compara cu experienta pe care o ai odata ajuns acolo, cu vizitarea atractiilor despre care ai citit sau le-ai vazut in nenumarate poze sau filmari. Datorita acestui lucru, ne face placere sa calatorim, sa experimentam "pe viu" si cred ca aceasta este pasiunea care ne indeamna sa vizitam cat mai multe tari diferite fata de cea in care traim. 

Marocul este un mixt de culturi, civilizatii, religii si traditii stravechi. Este un colt exotic al Africii sau, cum le place marocanilor sa spuna, "Marocul este ca un arbore ce isi are radacinile in Africa, dar ale carui frunze respira aer european" - metafora preferata si folosita de Regele Hassan al II-lea pentru a descrie tara peste care domnea. In luna aprilie, vremea a fost excelenta, cu temperaturi medii de 24 grade C care s-au mentinut pe tot parcursul excursiei, astfel incat vizitarea oraselor imperiale si a atractiilor a fost facila. La sosire in Casablanca, am facut cunostinta cu ghidul nostru care ne-a insotit pe intreaga perioada a excursiei - Rachid, o persoana cu un calm nemaiintalnit, care a avut grija sa ne impartaseasca toate informatiile necesare pentru a descoperi Marocul, precum si toate atractiile vizitate, un om cu o experienta vasta si cu o pasiune de nedescris pentru munca pe care o face zi de zi. 

Excursia a inceput cu orasul Rabat, capitala Regatului Maroc, in care am avut placerea sa vizitam cele doua atractii majore: Mausoleul Mohammed al V-lea, unul dintre cele mai importante morminte din istoria marocanilor, care este deschis non-musulmanilor, si Turnul lui Hassan, incompletul minaret al moscheii Hassan. Ne-am indreptat apoi spre Fez si am vizitat situl arheologic Volubilis, ce se afla la 70 de kilometri distanta. Este amprenta ce a fost lasata de Imperiul Roman in Maroc, ruinele unei asezari romane ce acoperea 40 de hectare. Aceste ruine sunt restaurate si au fost incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO. In Fez, am vazut doua lumi diferite: orasul nou, construit de francezi - cu cladiri moderne, centre comerciale si o infrastructura foarte buna - si Medina: partea veche, unul dintre cele mai vechi spatii medievale din lume, locuit si in prezent. Aici se regasesc bazaruri, piete, ateliere mestesugaresti, tabacarii, mici restaurante, locuinte, institutii de invatamant (medrese), fiind ca un "furnicar" cu stradute de maximum doi metri latime, cu o sumedenie de urcusuri si coborasuri, lume multa, un adevarat labirint din care cu greu ai putea izbuti sa iesi fara ajutorul unui ghid. Singurele mijloace de transport care au acces in Medina sunt motoscuterele, bicicletele si magarii. Trebuie sa fii foarte atent pentru ca te poti intalni cu ele la orice cotitura si esti nevoit sa te feresti. In timp ce ne indreptam catre tabacarii, am inceput sa simtim mirosul specific care, pentru unele persoane, poate fi prea puternic. 

Marocanii au un remediu impotriva acestui miros, si anume frunzele de menta - "gas mask", dupa cum le place sa glumeasca. Dupa aceasta vizita, ne-am indreptat catre sudul tarii, traversand Atlasul Mijlociu. Astfel, am lasat in urma peisajul verde din nord si am inceput sa zarim celebra priveliste selenara care ne-a insotit in toate zilele petrecute in desert. In jurul nostru, cat puteai cuprinde cu privirea, pamantul avea o culoare maro-rosiatica si era acoperit cu pietre de diferite dimensiuni. Erai surprins de contrastul dintre aceasta nuanta si albastrul apei din cateva lacuri de acumulare. Fiind zona de desert, apa este greu de gasit. De aceea, din munti sunt trase conducte subterane, ce se pot observa de-a lungul drumului, alcatuind o retea colosala, ducand apa pana in cele mai indepartate locuri. Un alt contrast ce iti rapea privirea a fost cel dintre verdele palmierilor din oaze precum Valea Ziz si aceeasi nuanta maro-rosiatica a terenului. Urmatoarea oprire a fost in Erfoud, de unde am plecat spre Merzouga pentru a vedea celebrele dune de nisip ce alcatuiesc maiestuosul Desert Sahara, cel mai mare din lume. Sa privesti rasaritul de pe aceste dune, dupa ce ai facut o calatorie cu camilele, este experienta pe care trebuie neaparat sa o traiesti daca ajungi in Maroc. 

Dupa zilele petrecute in desert, dupa ce am vazut mediul si stilul de viata al celor care locuiesc aici, nu puteam sa nu ne intrebam cum de reusesc sa supravietuiasca si cum de s-au putut adapta la aceste conditii. Ploile sunt foarte rare in desert, iar noptile foarte friguroase, in contrast cu temperaturile din timpul zilei care pot ajunge si la 45 grade C. Am pornit spre Marrakech, pe traseu vizitand celebrul kasbah Ait-ben-Haddou, unde au fost turnate nenumarate filme care au facut ca industria cinematografica din Maroc sa fie foarte prospera. Aici vin regizori din intreaga lume pentru decoruri cu panorame coplesitoare si fortificatii autentice ce nu se pot gasi in alta parte. Toate aceste cladiri care se afla in desert sunt construite dintr-un amestec foarte raspandit de pamant, noroi si paie, care se obtine cu o energie minima si da capacitatea locuintelor de a-si regla temperatura interioara astfel incat diferentele de temperatura dintre zi si noapte sa fie cat mai mici. Un alt avantaj este ca se poate intretine foarte usor, astfel ca, in zonele desertice, nu puteai vedea cladiri construite din alte materiale. 

Pentru a ajunge in Marrakech a trebuit sa traversam Atlasul Inalt pe un drum ce ne-a oferit privelisti spre varfurile muntilor acoperite cu zapada, in contrast cu imprejurimile desertice. Un tur al orasului a dezvaluit cele mai importante atractii, printre care se numara: Gradinile Menara, Moscheea Koutubia, Palatul Bahia, Mormintele Imparatilor Saadieni, finalizand cu bine-cunoscuta Piata Jemaa El-Fna. Aici, la lasarea serii, se aduna oamenii pentru a servi masa de la tarabele ce pregatesc diverse feluri de mancare, pentru a bea un suc proaspat de portocale de la tarabe pline cu fructe. Am gasit condimente si tot felul de chitibusuri, suvenire pentru turisti. Pe timp de zi, ambianta este mai relaxanta, fara aglomeratia care o face celebra si apar tot felul de artisti, acrobati, muzicanti ambulanti, jongleri sau imblanzitori de serpi ce doresc sa intretina atmosfera pentru turisti. 

Casablanca, ultima oprire, se caracterizeaza prin modernism si industrie. Cu un total de cinci milioane de locuitori si avand port la ocean, orasul este centrul economic si de afaceri al Marocului, fiind, in acelasi timp, unul dintre cele mai mari si mai importante din Africa. Aici a fost construita una dintre cele mai uimitoare moschei - Hassan al II-lea - cu cel mai mare minaret (200 de metri inaltime) si care poate adaposti peste 100.000 de oameni pentru rugaciune (25.000 in interior si 80.000 in curte). Aproape toate materialele folosite sunt de origine marocana, fiind combinate cu marmura de Carrara. Moscheea este rezultatul dintre tehnologia moderna si traditie, fiind o capodopera a arhitecturii arabo-musulmane. 

Marocul m-a fascinat cu toate atractiile istorice, panoramele nemaiintalnite si, nu in ultimul rand, oamenii generosi care te invita la celebrul ceai de menta pentru a-si arata recunostinta si respectul fata de turistul care le viziteaza tara. Este o destinatie care nu trebuie sa lipseasca din lista oricarui iubitor de calatorii care intelege ce inseamna sa descoperi oameni noi, locuri inedite si experiente de care sa iti aduci aminte cu cea mai mare placere.