Impresii China - iunie Iulia & Traian

Primii panda pe care i-am vazut au fost cu multi ani in urma, la splendidul zoo din Viena. Am revenit acolo dupa un an, dar nu mica ne-a fost surpriza sa vedem , in loc de uriasul puf cu ochii negri, un ecran video in care se puteau distinge , filmate in timp real, in birlog, o mogildeata tocmai nascuta (Fu Long se numea), impreuna cu mama lui. De atunci, in absolut toate locurile in care am calatorit si care aveau gradini zoologice notabile, am urmarit sa-l revedem pe ‘Giant Panda'. 

Si am reusit, atit in Berlin cit si in Chiang Mai (Thailanda). Tot timpul insa , speranta noastra secreta a fost aceea de a vedea panda la el acasa, in China – ca acesta a fost doar un mic pretext, poate chiar un vis nerezolvat din timpul copilariei, si ca motivatia de a merge in China a fost mult mai adinca, cred ca v-ati dat seama deja. Dupa ce am citit citeva carti de calatorie despre aceasta tara, mi-a fost clar ca nu va fi o calatorie oarecare. Ca totul trebuie planuit in cel mai mare detaliu, fara ambitii de a vedea in doua saptamini o tara cit un continent. Ca in ani va trebui sa mergem de mai multe ori in China pentru a-i simti diversitatea culturala si naturala de exceptie, a nenumaratelor provincii, care nu numai ca sint extrem de diferite intre ele, dar pot echivala lejer cu o tara europeana din punct de vedere al intinderii. 

China este o tara care trebuie inteleasa pe mai multe niveluri. In acesta prima tura ne-am propus deci sa vedem, in ordine, urmatoarele provincii: Sichuan, Tibet, Guilin si Shanghai. Am evitat cu bunastiinta China de Nord (Beijing, Xi'an) care, in ciuda vestigiilor istorice renumite, mi s- parut tot timpul ca are o tenta mult mai comerciala. Dupa un zbor Qatar cu doua escale, am aterizat la Chengdu, un oras micut, cu ‘doar' 9 milioane de locuitori. Era intr-o simbata cind am coborit din avionul care venea dinspre Guangzhou, strecurindu-ne printre oamenii ce pareau sa faca naveta intre cele doua orase aflate la distanta de 2 ore de zbor, vorbareti, multi dintre ei carind plini de zel ladite imense de litchi (erau probabil mai ieftine sau in sezon in partea de sud a Chinei). 

Curatenia impecabila a strazilor si a spatiilor publice, eleganta trecatorilor zimbitori, imbracati in haine moderne si colorate, avangardismul cladirilor si fervoarea constructiilor care cresteau peste tot in oras, fara insa urma de zgomot sau praf, traficul extrem de aglomerat de motociclete exclusiv electrice (contrar a ce vazusem in toata Asia de SE) au inceput incet, dar sigur sa clatine din prejudecatile ‘solide' cu care venisem din tara. Am ajuns la rezervatia de panda dis-de-dimineata, dupa un drum scurt, de jumatate de ora. 

Este esential sa ajungi acolo foarte devreme, pentru ca ursului panda ii place racoarea si, zona fiind una sub-tropicala, dupa ora 10:00 animalele intra din nou in camere, unde au aer conditionat. Nu voi uita niciodata momentul in care, dupa ce tocmai iesisem dintr-un punct de observatie, la nici doi m de noi tronau pe o platforma de lemn, acoperiti la propriu de mormane de bete de bambus, pe care le devorau cu miscari experte, nici mai mult nici mai putin decit sapte ursi panda. Si acesta a fost doar inceputul, pentru ca am petrecut ore in sir in acel parc, putind vedea atit ursi singuratici, dar si mame cu pui, in cele mai ghiduse si mai fermecatoare ipostaze. 

Totul a culminat cu faptul ca am putut sa tinem un pui de panda in brate, timp de citeva minute. Desi are un pret piperat (2000 RMB/persoana), experienta este una foarte speciala, iar gindul ca o parte din acesti bani sint directionati catre Centrul de Reproducere Asistata, ne-a facut sa platim taxa cu sufletul usor. Este realmente impresionant ce caldura si devotament pune personalul din rezervatie pentru pastrarea si inmultirea acestei specii vechi de 8 milioane de ani, aflata aproape de extinctie in zilele noastre. 

Din Chengdu am zburat spre Lhasa, in Tibet. Tin minte cum am plecat nerabdatori din hotel, imediat ce am lasat bagajele. Altitudinea, dar si mirosul innecacios de unt de iac si de ienupar ars , care iti agresa narile permanent, ne-au mai temperat din avintul fizic de a explora rapid orasul. Nu voi uita cum, iesind dintr-o straduta laterala, am ajuns in Barkhor, unul dintre cele trei circuite sacre din jurul templului Jokhang. 

Prin fata ochilor ni se derula, ca intr-un film de epoca, procesiunea localnicilor imbracati in straie traditionale, care parcurgeau strada in sensul sacru si obligatoriu al acelor de ceasornic. Ne aminteau prin trasaturi si costume de bastinasii Americii de Sud: femei semete, rosii in obraji , cu palarii barbatesti si fuste in dungi in culorile pamintului, cu cercei spectaculosi de coral rosu, barbati cu parul negru ca smoala, lung si decorat cu turcoaze. 

Toti invirteau Roata Vietii, inginind mantre si incercind poate, astfel sa obtina promisiunea unor vieti viitoare mai bune. O calatorie in Tibet face parte din lucrurile obligatorii de facut in aceasta viata. Izolarea spirituala atit de indelungata a acestei lumi, care traieste la peste 3000 m altitudine, atit de aproape de cer, in sensul cel mai fizic dar si cel mai figurat posibil, a dus la dezvoltarea unui sistem de gindire si a unei puritati sufletesti care pot soca un occidental, dar il si pot ajuta sa evolueze. Am stat ore in sir in fata templului Johkang, in liniste , observind credinciosii care executau mii de rugaciuni zilnice, intinzindu-se pe pamint si ridicindu-se, iar si iar. Palatul Potala, lacul Yamdrok , ‘sky burial', medicina tibetana, sint fatete ale unei lumi atit de diferite de a noastra, peste care , din pacate, nu vor mai trece multi ani pina cind va inceta sa mai existe in forma ei actuala. In Yangshuo am descoperit China din vederi : vegetatie luxurianta, orezarii (Longsheng “Coama Dragonului”), plantatii de ceai, tarani cu palarii din rafie, care arau pamintul cu bivoli, minoritatile rurale din zonele muntoase (Yao- “Fetele cu parul lung”, Dao). Nu cred ca exista in lume un loc similar cu Yangshuo , care sa se masoare in frumusete si particularitate. 

Si nici nu ar avea cum sa existe, atita timp cit numai aici exista acele formatiuni carstice ascutite, care impinzesc cu zecile orizontul, cimpiile si malurile riurilor. Un relief care este spectaculos pus in valoare de croaziera pe plute de bambus, pe riul Li, de lumina amurgului, de spectacolul nocturn, pe apa ( “Impressions” al lui Sanjie Lie), dar si de o simpla plimbare cu bicicleta, pe drumuri de tara. Shanghai a fost ultimul punct al calatoriei noastre. Desi cu greu ne-am hotarit sa adaugam un oras modern in programul calatoriei, nu am avut idee ce ne va astepta: o populatie de 24 de milioane de locuitori (o Romanie mai mare comprimata intr-un oras), un cartier vechi complet renovat in urma unuia dintre cele mai premiate proiecte de sistematizare din lume (promenada Bundului aminteste, prin casele sale faimoase si cele 15 stiluri arhitectonice diferite, mostenirea coloniala si prosperitatea atinsa atunci, prin exportul de opiu) , un intreg oras modern construit in ultimii 30 de ani pe malul sting al riului Huangpu (cartierul Pudong este casa unora dintre cei mai faimosi zgirie-nori), 12 linii si 300 de statii de metrou (al doilea ca lungime in lume), dar si o populatie elitista, mindra de dialectul ei shanghanez, dar si de bogatia si contributia ei covirsitoare la prosperitatea economica chineza. De pe terasa etajului 31 al hotelului Indigo am admirat pentru ultima oara Bundul si Pudong-ul, vechiul si noul, inainte de a ne imbarca in Maglev, trenul de mare viteza care ne va duce in 8' in aeroportul mare cit un oras. 

Berea slab alcoolizata de 3%, un maxim absolut pe care l-am putut gasi in China, ne-a ajutat sa ne amintim cu maxima claritate tot traseul parcurs in aceasta calatorie. Si sa ne dam seama ce spectaculos a fost totul, cit de surprinzator, cit de divers, cit de ospitalier. Ne vom intoarce de buna seama in China, cit de curind, de data aceasta intr-un traseu care sa includa China de Nord, Aanhui si Yunnan. Recomandari de cazare si bucatarie locala: 

- Chengdu – nici o vizita in provincia Sichuan nu trebuie sa rateze o masa la un restaurant local de tip ‘hot pot', neaparat in compania ghidului, care iti va explica felul in care trebuie sa amesteci zecile de ingrediente pentru sosuri. 

- Lhasa - combinatia intre Shamballa Palace si Holiday Inn, pentru cei care vor sa experimenteze o cazare in stil tibetan traditional, dar care vor totusi si un somn bun, intr-un hotel ‘ de lant', care sa le mai aline durerea de cap datorata altitudinii. Gratarul de iac din restaurantul Holiday Inn a fost de exceptie. 

- Yangshuo – Yangshuo Resort a fost una dintre cele mai spectaculoase cazari avute pina acum. In restaurante am mincat rata in toate formele , toate fiind foarte bune. In regiune se maninca un orez mai special (‘sticky rice'), copt in trunchiuri de bambus si avind un gust mai dulceag. In Sud sint de experimentat fructele, in special mango galben, egg-mango, mangostine si lichi.

 - Shanghai – o camera cu vedere spre riu, in hotelul Indigo, va fi o experienta memorabila. Ca nota generala legata de restaurante, nu se prea vorbeste engleza si nici nu au meniurile in engleza. Ramin variantele prin care poti sa te orientezi dupa poze, daca exista, sau poti aborda un tinar care sa ai norocul sa rupa citeva vorbe in engleza ori, cel mai bine si recomandat, sa iti inviti ghidul la masa.