Andaluzia in timpul Semana Santa – o calatorie prin traditie, arta si lumina Vlad Ionescu

Acest circuit in Andaluzia, desfasurat chiar in perioada Semana Santa, a fost pentru mine mai mult decat o simpla calatorie; a fost un mozaic de emotii, contraste si revelatii. Am retrait istoria in fiecare oras, am simtit pulsul viu al culturii andaluze si am descoperit ce inseamna cu adevarat frumusetea unui loc atunci cand il vezi cu ochii larg deschisi si cu sufletul pregatit sa se lase impresionat.

Am ajuns in Sevilla intr-o seara calda de primavara, iar orasul vibra deja in asteptarea procesiunilor. Aerul avea un miros dulceag de floare de portocal, iar strazile, animate si pline de culoare, anuntau ca Semana Santa nu este doar o traditie, ci o traire profunda. Desi venisem ca insotitor de grup, cu responsabilitatile aferente, am simtit din prima clipa ca aceasta calatorie avea sa fie speciala si pentru mine, personal.

Plaza de España a fost primul contact cu grandoarea andaluza. Acel amestec de arhitectura maura, renastere si fantezie spaniola care te face sa te opresti si sa contempli. Ne-am lasat purtati apoi prin centrul vechi al Sevillei, unde ghidul local ne-a condus printre zidurile incarcate de istorie ale Catedralei: un spatiu sacru, monumental, unde trecutul pare sa respire alaturi de tine. Alaturi, Alcazarul, cu gradinile sale fermecatoare. Mi-a parut o poveste scrisa in piatra si apa.

Ziua urmatoare, drumul spre Jerez de la Frontera a fost ca o intoarcere in copilaria andaluza a Spaniei. La crama Tio Pepe, aromele de sherry, povestile despre traditie si ritualul vinului au creat o atmosfera aparte. Apoi, Cadiz, orasul de pe marginea Atlanticului, ne-a oferit imaginea unei lumi mai linistite, mai salbatice, unde lumina joaca altfel pe zidurile albe.

Cordoba a fost, poate, cel mai emotionant popas. In interiorul moscheii am simtit, pentru cateva clipe, ce inseamna cu adevarat convietuirea culturilor. Coloanele infinite, jocul de lumini si umbre, linistea interioara, toate m-au facut sa inteleg de ce Andaluzia este mai mult decat o destinatie: e o punte intre lumi.

Drumul spre Granada a fost presarat cu opriri in Baeza si Úbeda – doua perle ale Renasterii spaniole. Micile piete, linistea oraselor, piatra aurie scaldata in lumina pranzului… au fost locuri in care timpul parea sa incetineasca.

In Granada, Albaicinul ne-a intampinat cu stradutele lui labirintice, cu sunetul viorii ce razbatea dintr-un colt ascuns si cu privelistea Alhambrei, asezata maiestuos pe colina. Alhambra insa… e imposibil de descris complet. E o poezie in marmura si lemn sculptat. Am fost coplesit de detaliile infinite, de gradini, de linistea aproape mistica a palatelor. 

Setenil de las Bodegas, cu casele sale construite sub stanca, ne-a oferit un moment de uimire. Ronda, pe de alta parte, a fost o adevarata revelatie: podul suspendat peste canion, privelistile dramatice, aerul acela curat de munte care te trezeste din orice visare.

Am incheiat circuitul in Malaga, un oras care reuseste sa fie viu si relaxat in acelasi timp. Alcazaba, de pe colina, ne-a oferit o ultima panorama asupra Mediteranei, ca un salut din partea Andaluziei. 

Aceasta calatorie a fost o lectie de istorie vie, dar si o experienta emotionala profunda. Ca insotitor de grup, am fost martor nu doar la frumusetea locurilor, ci si la felul in care acestea iti intra in suflet fara sa-ti ceara voie. Semana Santa a dat un sens aparte fiecarui oras vizitat, prin procesiunile solemne, prin muzica ce plutea in aer, prin intensitatea emotiilor care se simteau la fiecare colt de strada. 

Andaluzia nu se viziteaza, Andaluzia se simte. Iar daca ai norocul sa o descoperi in Saptamana Mare, atunci, cu siguranta, nu o vei uita niciodata.