Vacante in Wellness & SPA Wellness & SPA

Chiar asa sa fie? Daca ar fi sa ma refer la ceea ce probabil a vazut el atunci, respectiv plajele cu nisip alb foarte fin, apa Marii Caraibelor calda si limpede, turcoaz sau cu cele mai intersante combinatii de albastru si verde, in care vezi cu ochiul liber pesti minunat colorati, ca si cum ai privi intr-un acvariu (desigur, costumul de snorkeling de care dispunem astazi ofera un plus de spectacol!). Cerul foarte albastru contrasteaza cu verdele frunzelor celor 69 de tipuri de palmieri dintre care 45 sunt palmieri cubanezi, cel regal fiind copacul national, iar palmierul “insarcinat” cel mai frecvent fotografiat de turisti. Aceleasi plaje superbe si o apa ceva mai albastra care intalneste cerul albastru deschis la orizont ofera si coasta Atlanticului, astazi cu numeroase resorturi si servicii all inclusive. Ma consider insa mult mai norocoasa, chiar daca nu la fel de celebra ca cel ce mi-a trezit curiozitatea pentru aceasta insula, pentru ca m-am putut bucura de tot ceea ce au adus cei 500 de ani de cultura si civilizatie care ne despart.

Havana, capitala Cubei, m-a intampinat cu un aeroport destul de inghesuit unde cu mare dificultate mi-am recuperat bagajul de pe cele 2 benzi destinate concomitent cursei Air France cu care ajunsesem. Amanunt devenit neesential in momentul in care am ajuns in autocar si Yulicary ne-a introdus in atmosfera cubaneza, oferindu-ne un trabuc si un pahar de Rom Havana Club, si ceva mai tarziu o bereta tip Che Guevara. Inca de la aeroport masinile de epoca, avand cele mai neobisnuite culori si forme, erau parcate ca la expozitie (dupa aceea am aflat ca erau taxiuri majoritatea!). Hotelul Iberostar Parque Central, situat in centrul orasului, elegant, modern, plin de baruri si restaurante contrasta cu multe dintre casele localnicilor, care aveau usile si geamurile larg deschise, dar ceva totusi aveau in comun si anume MUZICA si DANSUL. Indiferent unde te asezai era cineva care canta sau/si dansa, atat pe strazi (muzica stradala), in parcuri, in piete, in restaurante si baruri, cat si in spatiile publice ale hotelului. Cred ca muzica ii defineste pe cubanezi si nu pot trai fara ea. Daca noi, iubitorii de muzica, am auzit de Compay Segundo si Buena Vista Social Club (considerand-o pe aceasta din urma o formatie, cand de fapt este o miscare artistica cu sute de membri, unde patrund muzicieni noi numai dupa ce au cantat alaturi de altii consacrati si recunsocuti) si ii apreciem, ei ii venereaza. Canta si danseaza din tata in fiu, nu numai la petreceri ci si in timpul activitatilor casnice, copiii in pauze la scoala pentru ca nu au internet si isi ocupa astfel timpul, in autobuz sau taxi, plimbandu-se pe Malecon etc. Poate putini stiu ca cha cha cha este un dans originar din Cuba (Enrique Jorrin 1953), ca danzon a fost dansul oficial in Cuba aprox 50 de ani, ca salsa cubana si salsa africana, dar si rumba sunt dansate cu o dezinvoltura de dansator profesionist de oricine, nu numai de Alicia Alonso, o mare balerina cubaneza, fondatoare a Baletului National, care a activat in superba cladire a Gran Teatro de la Habana (una dintre cele mai mari cladiri din lume ce adaposteste o opera si unde au cantat si dansat mari personalitati din domeniu) sau de talentatii dansatori de la Tropicana (visul oricarui tanar care traieste pentru si prin muzica). Tot putini poate sunt si cei ce stiu ca Guantanamera, Chan Chan si Siboney sunt cantece cubaneze, dar nu putini sunt cei din toata lumea care le fredoneaza sau le acompaniaza cu marracas, tobite sau pur si simplu cu aplauze, bucurandu-se de ritm si emotia pe care le-o trezeste.

Asadar, pe langa MUZICA si DANS, Havana ofera o serie de case, vile, palate coloniale in stil baroc si neoclasic, ce au apartinut magnatilor trestiei de zahar sau tutunului, unele frumos renovate si transformate in hoteluri sau restaurante, mai rar in case private, altele cu patina vremii si exprimand nivelul de trai scazut al cubanezilor. Bulevardul Prado este un astfel de muzeu in aer liber, faleza Malecon, Piata Veche, Piata Catedralei, Piata Franciscana, Piata Armelor (centrul istoric al Havanei, cel mai mare centru colonial din America Latina, fiind declarat in 1982 de catre UNESCO mostenirea culturala a umanitatii). Biserici am vazut putine, si toate inchise, construite pentru credinciosii catolici. Santeismul, cu origini africane, si fara biserici, fiind religia care aduna in prezent din ce in ce mai multi adepti, poate si dintre ateii comunismului lui Fidel Castro. Mai frecventate decat bisericile sunt micile bodegi, bodeguita, unde toata lumea se bucura de savoarea romului cubanez, simplu (de preferat vechi de 11-12 ani, Santiago sau Havana Club) sau in diferite combinatii in cocktailuri cunoscute ca Mojito simplu sau frappe (cel mai bun pe care l-am baut a fost la El Parthenon si pe locul 2 la Hotel National – unde se pare ca, printre alte personalitati marcante pictate pe peretele barului, a poposit si regele Carol al II-lea al Romaniei in drum spre Mexic in anii 1940), Daiquiri (recunoscut cel de la Floridita lui Hemingway) sau Daiquiri Cojimar (albastru) sau Pina Colada. Ernest Hemingway a iubit Cuba si pe localnicii sai, a iubit marea, pescuitul, cocktailurile si romul, si de aceea le-a oferit cubanezilor premiul Pulitzer care i s-a decernat pentru “Batranul si marea” si 2 ani mai tarziu premiul Nobel pentru literatura. Noua, in memoria lui Hemingway, Yulicari ne-a oferit un tur interesant la casa scriitorului din Finca La Viglia, bodega La Terazza din Cojimar unde statea de vorba cu pescarii, si in mod special cu Gregorio Fuentes, prietenul sau nedespartit, personajul din romanul mentionat, Hotelul Ambos Mundos camera 511 unde el a locuit, a scris si a trait in Havana, Bodeguita del Medio si Floridita. In Havana impresionanta este si Piata Revolutiei cu figurile lui Che Guevara si Cienfuegos privind spre monumentul lui Jose Marti, Castillo del Morro, una din fortaretele orasului, Cimitirul Colon (sau cimitirul alb) unde se pare ca a fost inmormantat Cristofor Columb (Cristobal Colon), unul dintre cele mai mari cimitire din lume, intinzandu-se pe 56 ha, cu strazi (la propriu) perpendiculare si cavouri cu intrarea asemanatoare intrarii in casa proprietarului, monumente si sculpturi in diferite stiluri, din marmura alba de Carrara, folosita initial ca si contabalans la corabii si aruncata in porturi dupa descarcarea marfurilor. Fiind atat de intins este considerat un muzeu national (as zice eu in aer liber) prin care m-am plimbat cu un taxi de epoca, avand senzatia ca sunt protagonista uneia dintre zilele filmului “7 zile in Havana”. Mai relaxanta si distractiva a fost plimbarea prin Havana cu masinile de epoca organizata desigur tot de Yulicary, ghida si prietena noastra, care a incercat sa ne faca sa traim ca si cubanezii ei, dar fara sa uitam ca suntem romani, ducandu-ne sa vedem si statuia lui Mihai Eminescu din Havana. Un spectacol la Buena Vista Social Club cu trei generatii de cantareti (cea mai in varsta de 94 ani!) si Tropicana – o explozie de culoare, lumina, muzica si dans au conturat si mai mult tabloul vietii cubanezilor, oameni relaxati, care nu se grabesc, care traiesc clipa, zambesc si privesc viata cu optimism, chiar daca nu e mereu roz; savureaza un trabuc (aprox 1,5 ore dureaza pana il termina de fumat!), beau un rom sau o cafea cubaneza si socializeaza in fata caselor sau in balcoanele special construite in acest scop.

Cum trabucurile cubaneze sunt cunoscute pe tot globul, am mers si noi la ferma Montesinos sa vedem procedeul tehnologic de obtinere a frunzelor de tutun si apoi fabricarea trabucurilor – pentru un trabuc folosindu-se 5 tipuri diferite de frunze, de la diferite niveluri ale plantei, fermentate 2 ani (pentru Cohiba). La fabrica un muncitor trebuie sa faca 150 de trabucuri pe zi. Pentru ca e o munca istovitoare, mai iau cate o pauza si cineva citeste cu voce tare povesti, romane etc. De aici denumirile bine cunoscute ale trabucurilor Romeo Y Julieta, Montecristo, Sancho Panza etc.

Pestera Indianului si Mural de la Prehistoria cu cea mai gustoasa pina colada au fost punctele turistice din Valea Vinales, pe langa peisajul asemanator celui din Guilin (China), cu mogotes si plantatii de un verde crud (UNESCO) coafate de un curcubeu urias.

In drumul spre Trinidad, oras cu case mici, in culori pastelate, unele vechi de 500 de ani, altele cu balcoane din lemn din secolul 18 si altele cu balcoane din fier din secolul 19, cu grilaje la geamurile inalte aproape cat usa (caracteristica a arhitecturii in Trinidad) si strazi inguste cu pavaj de piatra, bici-taxi si sarete (UNESCO), ne-am oprit si in golful Caraibelor in Cienfuegos pentru a admira frumosul teatru Tomas Terry, unde au cantat Enrico Caruso si Sarah Bernhardt. De remarcat ca cei ce detineau averi importante construiau TEATRE, pentru muzica si dans, palate (Palatul de Valle - o adevarata bijuterie arhitecturala) si mai putin biserici cum se practica in alte parti...

Se spune ca Trinidadul e locul de nastere al cha cha cha, si desigur ca si aici, ca oriunde altundeva in Cuba, oamenii canta si danseaza peste tot, iar seara, dupa ce se mai domoleste caldura, localnicii si turistii se bucura de muzica si dans la Casa de la Musica sau in tot felul de bodegi. In piata centrala e singurul loc unde ai internet wi-fi si toata lumea sta pe scari si razuieste la cartele de internet, ca la loz in plic... nimic nu ii distrage de la aceasta activitate... concentrarea trebuie sa fie maxima pentru a folosi cat mai eficient timpul oferit de cartela preplatita. Vodafone nu prinde semnal in Havana si nici in imprejurimi, mergand spre est insa isi revine. Netul mobil este foarte scump, asa ca m-am adaptat si am trait si eu ca si cubanezii, razuind cartele de internet in piata centrala si ascultand muzica live.

Casa Particular “La Casona” la care am fost cazati a fost deosebita si mi-a oferit si posibilitatea de a vizita imprejurimile orasului, zona de deal si o cascada si o cenota, calarind un cal superb.

Cuba are si istorie, asa incat nu au lipsit din program nici filme documentare, vizita la Mausoleul Che Guevara si la Muzeul Trenului Blindat in Santa Clara.

Ultima parte a circuitului a fost un sejur all inclusive de 3 zile la Atlantic in Cayo Santa Maria, unde am ajuns dupa ce am parasit autostrada cu 6 benzi (3 pe sens !!!) si dupa ce am strabatut o sosea de 50 km lungime si tot atatea poduri construita peste/in ocean!!! (Da, eram inca in Cuba, Cuba cu 2 zile inainte de taifunul Irma).

Muzica, dans, show in fiecare seara, homar si fructe de mare, ropa vieja (mancare traditionala cu carne de vita), orez cu fasole neagra, cartofi dulci, fructe exotice (super mango!), baruri peste tot cu tot ce iti imaginai pe baza de rom si nu numai, trabuc, cafea, atmosfera placuta, buna dispozitie, peisaje de vis, romantism si bucuria de a trai clipa - astfel as putea rezuma aceste zile si experienta mea minunata in Cuba alaturi de Yulicari si Eturia.

Va recomand sa mergeti in Moscova vara, asa cum am facut noi. E minunat!! E foarte importanta alegerea anotimpului potrivit pentru a te bucura de tot ceea ce iti poate oferi aceasta metropola minunata. Pe langa faptul ca e unul dintre cele mai sigure locuri din Europa, Moscova are toate atuurile pentru un city break de neuitat. Are muzee impresionante, restaurante foarte bune si oameni calzi si primitori!!! Si mai este si foarte curat, am uitat sa mentionez!

Deci vizitati Moscova pentru ca merita!

Am descoperit de ce motto-ul "unitate in diversitate" se potriveste atat de bine Indoneziei. A fost o experienta culturala atat de bogata si multumim ca ati aranjat calatoriile in asa fel incat sa putem sa vedem atat cultura budista, cat si cea hindusa, musulmana si catolica in aceeasi calatorie, in aceeasi tara. Templele au fost spectaculoase, experienta in Wae Rebo a fost unica, vulcanul Bromo impresionant, iar dragonii din Komodo suficient de prietenosi ca sa ne apropiem de ei dupa cel mai spectaculos snorkeling pe care l-am facut pana acum. A fost o experienta completa, iar finalul in Singapore a fost din alta lume. Cu toate ca am vizitat majoritatea oraselor mari din SUA (credeam ca Singapore este similar), am descoperit un oras cu totul special si cu un nivel de tehnologizare si curatenie cum nu am mai intalnit pana acum.

Ca de fiecare data, va scriu care sunt lucrurile pe care consider ca ar trebui ca oricine merge prin Indonezia sa le faca si cele care pot fi usor imbunatatite:

1. Vizita in Wae Rebo - Este o experienta unica, pe care ne bucuram ca am putut sa o traim si pe care o recomandam cu toata caldura. Cu toate ca teoretic poate dura 3-4 ore urcatul pana la sat, in realitate noi am urcat in mai putin de 2 ore, iar traseul este destul de usor, cu curbe de nivel si pante suficient de line. Odata ajunsi in sat (unde nu exista semnal la telefon) si dupa ce termini de facut pozele celebre, ai parte de cele mai linistite si autentice 24 de ore, in care ai timp sa explorezi cascadele din imprejurimi, culturile de fructul pasiunii si cafea, dar la fel de bine poti sa stai sa admiri indeletnicirile localnicilor si joaca copiilor din sat fara sa te plictisesti. Bonus, seara poti vedea un cer instelat asa cum noi nu am mai vazut nicaieri (nici din RO la munte, noaptea la cort).
O sugestie pentru aceasta calatorie este ca ziua premergatoare urcarii sa se doarma in DINTOR in loc de DENGE (asa am dormit noi) pentru ca Home-Stay-ul este mult mai confortabil, are mai putine camere si este chiar in mijlocul unei plantatii de orez, chiar pe malul marii. DENGE este mai sus, mai frig si mai inghesuit (din ce am inteles).

2. Templele Borobudur si Prambanan - cel mai mare templu budist, respectiv hindus sunt impresionante si trebuie vizitate pentru a intelege diferitele religii din Indonezia. Ambele sunt ca niste carti care spun povestea lui Buda, respectiv Ramayana.
O sugestie aici ar fi ca vizitarea templului Prambanan sa se faca in prima parte a zilei, pentru ca este orientat catre est si doar dimineata patrunde lumina inauntru pentru a putea vedea statuile zeilor hindusi.

3. Dragonii KOMODO - soparlele preistorice care impresioneaza prin dimensiune si agresivitate (pe care nu ai ocazia sa o experimentezi, ci doar povestesc ghizii despre asta). Este un loc in care se ajunge greu (calatoria cu barca e destul de lenta), dar care merita fiecare minut petrecut pe mare, dar mai ales sub apa la sesiunile de snorkeling.
Recomand vizitarea insulei RINCA in loc de KOMODO, pentru ca este mai aproape, dragonii sunt aceiasi, iar timpul pentru snorkeling este mai mare si se pot face 2 sesiuni (la dus si la intors). Calatoria a durat aprox 2 ore la dus si 3 ore la intors, iar spre KOMODO ar fi durat dublu. De asemenea, trezirea pentru plecarea spre KOMODO este foarte devreme (in jur de 4 AM). Ghidul ne-a asigurat ca dragonii au aceleasi dimensiuni, iar RINCA este una dintre cele 3 insule din zona protejata in care ii putem intalni.

4. Muntele BROMO - este o experienta speciala, mai ales urcarea pe marginea vulcanului. Vulcanul este activ, are emisii de sulf incontinuu, dar cel mai interesant a fost zgomotul extraordinar pe care il face eruptia continua a gazelor de sulf (nu are nicio legatura cu ETNA sau VEZUVIU pe care ii mai vazusem). Este un zgomot comparabil cu un Boeing care trece la mai putin de 500 m de tine - impresionant.

5. Singapore - este o experienta din alta lume, care poate fi un final perfect dupa aventurile din Indonezia. Noi am avut noroc sa nu ne ploua deloc in cele 2 zile si am reusit (cu destul de multa dificultate) sa stam afara toata ziua.

Va multumim pentru servicii, pentru organizare si pentru ca sunteti mereu orientati pe satisfactia clientilor.