Pakse Laos

Am fost foarte surprinsi, in mod placut, de tot ce s-a intamplat in aceasta excursie si cum s-a derulat tot.

Aeroportul de aici este mic, astfel ca dupa ce cobori din avion, mergi pe jos catre cladirea unde obtii viza on arrival. Procedura la fel de simpla ca in Cambodgia: predai pasaportul si poza tip pasaport, platesti 32 USD si, dupa cca 10 minute, ai viza de intrare in tara. Urmeaza control pasapoarte, ridicare bagaje si in scurt timp esti afara. Nu ai cum sa ratezi intalnirea cu ghidul local pentru ca aici totul este liliputan comparativ cu aeroporturile din Europa.
Dupa un scurt dus, seara, la 8, m-am reintalnit cu ghidul si impreuna am vizitat piata de noapte si am facut o plimbare pe strazile din oras, moment bun pentru a povesti despre Laos. Celor care au mai fost in Indochina le spun ca piata de noapte din Luang Prabang nu este diferita de cele din alte orase. Overall sunt cam aceleasi produse, dar diferenta este data de atitudinea comerciantilor: linistiti, fara acea agresivitate specifica acestui tip de piata. Oamenii iti zambesc cand treci pe langa ei, tu le spui politicos Sabaidee iar ei se bucura cand intentionezi sa cumperi ceva. Daca nu esti interesat, te lasa in pace; iar cand insista, o fac intr-un mod care nu este agresiv, care nu deranjeaza.
In plus, aici se traieste intr-o alta epoca, seara la 10 totul se inchide si pogoara linistea peste oras si peste turistul care se retrage stingher la hotel. Exista o zona de baruri si restaurante unde programul este prelungit pana la 11 seara dar eu nu am ajuns acolo decat pe lumina.
Umiditatea din Luang Prabang si caldura, desi gradele in termometru erau mai mici decat cele din Siem Reap, m-au determinat sa-mi inchei plimbarea din prima noapte intr-un restaurant. Am ales Coconut Garden, unul din cele mai frumoase restaurante din Luang Prabang. Coconut Garden este in aer liber si are o terasa la strada principala (pe care se poate fuma) si o frumoasa gradina in spate. Am servit o cina traditionala laotiana, bazata, ca mai toata bucataria lor, pe multe ierburi. In materie de meniu favoritele localnicilor sunt salatele, fie ca sunt cu pui sau sunt vegetariene. Dar cum nu toate acele ierburi au fost pe gustul meu, nu pot spune ca am fost impresionat de mancarea traditionala, mai ales ca veneam din Vietnam. Dar, ca un plus, influenta franceza asupra zonei si-a pus amprenta si pe gastronomie astfel ca sunt multe restaurante cu specific francez care iti pot transforma masa intr-un adevarat deliciu culinar.
Moneda locala este KIP, iar un USD valoreaza cca 8000 KIP. Nu este obligatoriu sa platesti in KIP, poti utiliza dolarul american mai peste tot, dar sfatul meu este sa utilizati moneda locala, este mai avantajos astfel. Case de schimb sunt pretutindeni si accepta inclusiv euro, la paritate foarte buna, similara cu cea din Europa. De asemenea, bancomatele sunt larg raspandite si sunt sigure.
Preturile, in mod paradoxal, sunt sensibil mai mari ca in Vietnam ori Cambodgia. O cina te costa intre 20 si 30 USD, o bere sau un suc natural este aproximativ 2 USD, o calatorie cu tuk tuk-ul cam 4-5 USD. Desi Laosul este o tara saraca, cei care o viziteaza dupa ce au fost in Vietnam trebuie sa ia in calcul un buget pentru cheltuielile uzuale aproape dublu. Interesant este ca si aici, ca in mai toata Indochina, internetul este free si de buna calitate.
A doua zi am plecat catre Pesterile Pak Ou cu o barca lunga, cu un plafon jos in care am dat cu capul de vreo doua ori de am crezut ca vad stele verzi. Plimbarea pe apa a durat cam 2 ore si jumatate si a inclus o oprire intr-un sat, pe numele lui Bang Xang Hai, unde am aflat despre modul de fabricare a whiskey-ului Mekong, pentru ca la final sa ma delectez cu o degustare. Experienta a fost cu adevarat placuta mai ales ca Bang Xang Hai este un sat frumos, cu oameni veseli, impliniti spiritual. In plus, tot drumul pe fluviu este relaxant, muntii sunt atat de aproape, ca-ti dau senzatia ca-i poti atinge cu mana, iar bivolii care lenevesc la soare dupa o bine-meritata baie in noroi si pescarii de pe mal dau culoare peisajului, ca intr-un tablou de dinainte de modernitate.
Pentru laotieni importanta pesterilor Pak Ou este atat religioasa cat si istorica. Nu voi insista asupra acestor aspecte intrucat astfel de informatii se pot gasi cu usurinta. Unicitatea este data de cele peste 1000 de statui ale lui Buddha de diferite dimensiuni si din diverse materiale. Fiecare localnic care vine in zi de sarbatoare depune aici ofrande care pot fi si sub forma unei statuete. Cum si peisajul este unul spectaculos, recomand aceasta excursie pentru oricine viziteaza Luang Prabang.
Drumul de intoarcere a fost mai scurt pentru ca returul s-a facut avand curentul in spate, astfel ca intr-o ora am ajuns in oras. Cascadele Kuang Si au fost urmatorul reper al zilei si pot spune cu mana pe inima ca au fost atractia prima in sederea mea aici. Sunt cu adevarat frumoase, iar pentru mine au insemnat la fel de mult ca Iguassu. Traseul facut cu masina pana la cascade este spectaculos, peisajul fiind incredibil mai ales in luna mai cand totul este plin de flori, iar parcul care gazduieste cascadele intrece orice asteptare daca-l vizitezi in aceasta perioada. Pe rau sunt patru sau cinci piscine natural formate, cu apa verde, cristalina unde poti face baie, padurea are o muzica aparte si peste toate coloritul florilor creeaza un peisaj de poveste.
La intoarcerea in oras am urcat cele multe trepte catre Muntele Phousi si catre ceea ce avea sa fie best of the panoramic views catre vreun oras din toate cele vazuta pana acum de mine. Peisajul intr-o parte, orasul si raul Nam Khan in partea cealalta, dar si Fluviul Mekong, ofera o priveliste naucitoare, care zapaceste fotograful care vrea sa o prinda in cadru. Pe masura ce soarele cobora catre asfintit, totul devenea de un auriu similar cu acoperisurile templelor budiste iar eu m-am simtit parte integranta a unui tablou pictat in tuse de verde, auriu si albastru. Tuturor iubitorilor de fotografie le recomand o vizita in luna mai, este cu certitudine the best. Chiar si ghidul imi spunea ca, desi deseori vine aici cu turistii, nu a mai prins de mult un asemenea peisaj. Asa ca a declarat ca sunt foarte norocos, ceea ce stiam deja :).
Ziua urmatoare am inceput-o cu un mic tur de oras. Practic, am vizitat doua obiective foarte frumoase: Palatul Regal si Wat Mai, cel mai vizitat templu din Laos. Cum Palatul Regal are o arhitectura interesanta si cateva colectii frumoase iar Wat Mai este un templu superb, iar asta o spun eu care nu ma dau in vant dupa temple :), recomand ca ambele obiective sa fie facute in compania unui ghid. Sunt multe de povestit si vazandu-le vei intelege atat istoria cat si religia Laosului - o tara comunisto-budista, o asociere pe catre doctrina comunista o da ca fiind imposibila dar care aici a functionat foarte bine datorita spiritualitatii puternice a populatiei.
Dupa amiaza, la peste 35 de grade, pe o umiditate uriasa, mi-am luat harta in mana si am plecat de la hotel sa explorez orasul pe jos. Trebuie spus ca Luang Prabang are forma unei peninsule formata de Fluviul Mekong si de raul Nam Khan. Recomand tuturor sa faca aceasta vizita pe cont propriu, chiar daca daca va fi la fel de cald. Arhitectura caselor, un mixt intre frantuzesc si local, vegetatia luxurianta, raurile care se intalnesc, o confluenta similara cu cea a apelor din Amazon, multitudinea de temple in care poti intra in curte, pentru a face poze sau pur si simplu pentru a urmari calugarii la treaba, podul de bambus peste raul Nam Khan, interactiunea la tot pasul cu localnicii prietenosi sunt doar cateva acele lucruri minunate care recomanda orasul.
Luang Prabang mi-a ramas in suflet ca o experienta unica, greu de asemanat cu altceva. Va recomand sa ajungeti aici cat de repede, inainte ca spiritul comercial al Thailandei sa corupa seninatatea acestor locuri.

Cele trei tari vizitate, Cambodgia, Laos si Vietnam, desi vecine, cu un trecut asemanator, aceleasi religii, obiceiuri, etc. te surprind cat de diferite pot fi. Cambodgia este plina de istoria imperiului khmer, cu vestigiile de la Angkor, Bayon, Banteay, Ta Prohm ( si multe altele) care ne fac sa ne simtim marunti si neputinciosi fata de ce s-a realizat acolo si atunci.
O experienta inedita si amuzanta a fost tura cu "trenul de bambus" ( varianta indochineza a "trolitei" noastre din zona Comanesti - valea Asaului ) in apropiere de Battambang. Tot aici am avut surpriza unui hotel facut cu mult bun gust si foarte cochet. Il recomand cu caldura.
Mica "croaziera" pe lacul Tonle a fost instructiva si interesanta d.p.d.v. al unui oras plutitor, oras absolut functional, cu scoala, biserica ( catolica !!!), magazine de tot felul, sectie de politie, etc. E adevarat ca primarul nu are "cosmarul" asfaltarilor !
Un deliciu a fost si bucataria cambodgiana, foarte echilibrata, gustoasa, picanta , bogata in fructele cele mai diverse, legume, peste, fructe de mare.
Laos-ul , introdus in tura noastra la sugestia deosebit de inspirata a dlui Stoica, a fost o revelatie. Desi am stat doar doua zile, programul a fost deosebit de dens ( ajutat si de o vreme un pic mai racoroasa, caci altfel nu prea rezisti o zi intreaga in caldura umeda de 37 -38 C) si am reusit sa simtim pulsul acestei tari rupte de secolul 21, cu oameni calmi, respectuosi, amabili. Aici am avut unul dintre cei mai buni ghizi din Indochina, in ciuda faptului ca a "uitat" sa ne ia de la aeroport. In compensatie insa ne-a oferit 2 pranzuri gratuite si daca nu il opream, cine stie cu ce se mai revansa. Chiar si in Luang Prabang, viata este atat de patriarhala, de linistita, cam cum erau satele romanesti acum 40 de ani. De remarcat baia pe care o poti face la cascadele Kuang Si ( daca esti pregatit pentru asa ceva ) insotit de micii pestisori ( aparuti si in Romania la centrele de infrumusetare) care iti "ciugulesc" pielea mortificata de pe corp (calcaie, coate,...). E o senzatie !!!
Bucataria laotiana mi s-a parut, dintre toate trei din zona, cea mai parfumata, delicata si sanatoasa - are foarte multe mirodenii, ierburi, etc care dau un gust si o aroma pronuntate. Locul 1 !
Hotelul KIRIDARA din Luang Prabang , facut in stil local, a fost o incantare, inclusiv restaurantul foarte select si cu un personal excelent . Nota 10.
Ultimul vizitat, Vietnamul, din pacate din puctul meu de vedere pe ultimul loc, a pierdut poate mai mult prin comparatie sau din asteptarile mele prea mari. Jumatatea nordica, cu puternice reminiscente comuniste este foarte rigida, de multe ori incrancenata, in orice caz oameni simtitor diferiti de cambodgieni si laotieni. Hanoi, ca o capitala care se respecta, este "corecta" din punctul asta de vedere - curat, cu mausoleu la care se sta la coada cu orele ( nu a intrat in obiectivele noastre), etc
O experienta care intregeste cunoasterea Vietnamului si fara de care sigur nu ai o viziune completa este tura Lao Cai - Sa Pa. O natura superba, oameni harnici, terenuri muncite din greu.
Am avut inspiratia - probabil nefericita - sa solicitam in Vietnam ghizi de limba franceza pentru a o mai folosi, in ideea ca este fosta colonie franceza. Din pacate majoritatea ghizilor aveau povestea invatata pe de rost si daca ii scoteai din istorioara lor cu intrebari sau detalii, multi nici nu intelegeau ce le spuneai. Poate ca limba engleza ar fi fost o alegere mai buna....
Golful Halong este un vis la care a contribuit si norocul de a fi pe un vas cu doar 2 cabine - in cealalta cabina un tanar francez care facea turul lumii - echipajul era mai numeros decat pasagerii !!!! Putem spune ca am avut un vas privat - altminteri deosebit de cochet si cu o bucatarie excelenta.
Saigon-ul contrasteaza putenic cu tot restul tarii, un oras cosmopolit, cu oameni care stiu ce vor, mult mai ingrijit si prosper decat capitala. O incantare ! Hotelul Grand are toate cele 4* si te rasfata in toate felurile.
Foarte interesanta croaziera in delta Mekong, in special escapada pe jos prin satele rasfirate printre canale. Ghizii bine pregatiti ne-au prezentat tot felul de plante, arbusti, fructe necunoscute europenilor. Nu trebuie ratat ! Nota bene - a fost facuta tarziu dupa amiaza incat sa nu mai fie atat de cald si nu am beneficiat nici de dezlantuirea tantarilor !!
Indochina ne-a ramas in amintire ca un loc plin de contraste dar de un farmec aparte.
Multumesc echipei Eturia pentru aceasta noua experienta reusita.

Astfel ca oferta Eturia pe care am primit-o in iunie pe email s-a potrivit perfect dorintelor noastre. Cele 3 tari sunt absolut minunate incepand cu bunul simt al localnicilor, serviabilitatea lor si continuand cu minunatiile naturale si cu bucataria locala. Organizarea excursiei a fost impecabila:
- in hotelurile alese (Hotel Anise – Hanoi, Hotel Northern – Ho Chi Min City, Hotel Sabaidee@Lao – Vientiane, Villa Santhi – Luang Prabang, Lotus Blanc Resort – Siem Reap, Amanjaya Pancam Hotel – Phnom Penh) serviciile au fost foarte bune, personalul amabil, camerele foarte curate
- transportul a fost privat cu SUV sau limuzina - curate, cu soferi experimentati, cu apa imbuteliata la dispozitie permanent
- ghizii – toti au fost punctuali, flexibili d.p.d.v. al programului, foarte amabili, cu bune cunostinte privind obiectivele vizitate, istoria tarii
- programul a fost foarte bine intocmit – au fost atinse principalele obiective de interes din fiecare oras, dar fara sa fie obositor (au existat si cateva jumatati de zile de timp liber)
De evidentiat in mod special: bucataria vietnameza (rafinata, sanatoasa fiind bazata pe multe legume), fructele si legumele extrem de gustoase, calatoria in Halong Bay - Vietnam, cascadele Kuang Si de langa Luang Prabang, croaziera pe Mekong pornind din Luang Prabang si bineteles complexul Angkor (Angkor Thom, Bayon, Ta Prohm, Angkor Wat etc.)
De asemenea este impresionant modul in care cele 3 tari si in special Vietnam-ul si Cambodgia s-au refacut si s-au dezvoltat dupa momentele foarte grele din istoria lor recenta (Razboiul din Vietnam sau Razboiul American cum ii zic localnicii, respectiv conducerea criminala a Khmerilor Rosii – care spre surprinderea mea am aflat ca a durat doar 3 ani si jumatate in care au “reusit” sa diminueze populatia Cambodgiei cu aproximativ 1.5 - 3 milioane locuitori – urmata de aproape 20 de ani de razboaie de gherila intre diversele factiuni paramilitare). In momentul de fata se observa peste tot investitii in infrastructura (in special cea care deserveste turismul), serviciile oferite sunt foarte bune si nu am trait nici un moment sentimentul de nesiguranta, desi aproape in fiecare seara am iesit in oras singuri. Peste tot sunt o multime de turisti (in Vietnam predomina americanii si francezii, in Laos, nemtii si nord europenii, iar in Cambodgia francezii si sud coreenii).
Ca itinerar am debutat cu Hanoi-ul, unde in dupa amiaza in care am ajuns a trebuit sa invatam sa traversam strazile in stil vietnamez, avand in vedere ca in oras sunt 6 mil. de persoane si 4 mil. scutere, iar regulile de circulatie sunt mai mult decat optionale. Ca sa traversezi strada trebuie sa mergi incet si constant astfel incat cei de pe scutere sa iti poata prevedea traiectoria si sa te ocoleasca. Daca claxoneaza, opreste-te ca inseamna ca nu vor sa iti acorde prioritate. Partea orasului construita de francezi in secolele XIX si XX, a ramas aproape intacta (in cladirile respective mutandu-se diferitele institutii ale statului si partidului comunist). Mausoleul lui Ho Chi Min nu se poate vizita in octombrie – noiembrie intrucat au loc lucrarile anuale de intretinere ale corpului imbalsamat. Din spusele ghidului oricum nu se poate vedea intreg corpul ci doar fata. Ne-am plimbat si cu tuk-tuk-ul si am inteles din ce motiv marea majoritate a celor de pe scutere poarta mascute (care au devenit si obiect de podoaba, fiind in toate culorile, modelele, imprimeurile posibile).
Dupa Hanoi am mers in croaziera in golful Halong Bay cu vasul “Victory Star” (un vas superb). Rasaritul in Halong Bay cu apele sale de turcoaz este ceva de vis. Dupa croaziera am zburat la Saigon (sau Ho Chi Min City cum este acum denumit), un oras cosmopolit in care sunt prezente multe din brandurile de lux international. Aici am vizitat fostul Palat Prezidential al presedintelui Vietnamului de Sud, care acum este transformat in muzeu dedicat Razboiului American (Razboiului din Vietnam). Muzeul este in stil propagandistic, dar iti ofera imagini realiste si socante ale ororilor care au avut loc in acest razboi si dupa (Agentul Orange folosit de americani pt. desfolierea junglelor afecteaza inca genetic copii vietnamezi). Alte obiective vizitate: Catedrala Notre Dame si vechiul Oficiu Postal, ambele cladiri foarte frumoase construite de francezi la inceputul secolului XX. De asemenea este de mentionat piata centrala a orasului (Ben Thanh), o piata pitoreasca in care poti achizitiona suveniruri, imbracaminte etc. la preturi bune (obtinute bineinteles dupa negocieri dure, dar mereu cu zambetul pe buze si facand glume cu vanzatorii). Totusi oferta si preturile nu se compara cu cele din pietele similar din China, desi o mare parte din vanzatori nu sunt vietnamezi ci chinezi. In ceea ce priveste suvenirurile majoritatea lor sunt produse in China, desi sunt vandute ca produse fabricate local.
Intr-una din zilele petrecute in Saigon am participat jumatate de zi la o lectie de gatit (Cooking Class), in casa d-nei Nghia (pensionara, fosta profesoara universitara de biochimie). Lectia a debutat cu achizitionarea ingredientelor proaspete din piata locala impreuna cu d-na Nghia, dupa care ne-am indreptat catre casa unde a avut loc lectia propriu-zisa de gatit. Am pregatit delicioase pachetele de primavara cu legume si supa Pho. A fost o experienta extraordinara, avand posibilitatea sa avem discutii mai putin formale cu localnici.
In alta zi am facut o croaziera pe Mekong mergand la piata plutitoare Cai Be si plimbandu-ne pe marile canale din Delta. Avand in vedere ca aceasta croaziera a fost doar de jumatate de zi, nu am avut ocazia sa ajungem pe canale mici din padurea de mangrove, asa cum ne-am fi dorit.
Dupa orasul cosmopolit Saigon si aglomeratul Hanoi, am zburat catre linistita capitala a Laos-ului Vientiane. Aici timpul are cu totul alta curgere, totul fiind linistit, nimeni nu se grabeste, nimeni nu vorbeste tare iar traficul este ca intr-o zi de duminica din marile orase ale Romaniei. In Vientiane am vizitat unul din cele mai importante monumente religioase ale Laos-ului, Pha That Luang (sau The Great Stupa) unde se pregatea festivalul anual Boun That Luang (care urma sa se desfasoare in zilele / noptile cu luna plina), alte monumente religioase absolut spectaculoase (Haw Pha Kaew, Wat Si Saket) si nu in ultimul rand am urcat pe Arcul de Triumf (Patuxai) de unde ai o priveliste splendida asupra intregului oras. In Vientiane am luat contact prima data cu Lao Beer, care este una din cele mai bune beri pe care le-am baut vreodata. In toate templele in care am intrat, descaltarea era obligatorie, astfel ca este foarte bine sa ai sosete la tine (in special doamnele si domnisoarele).
Dupa Vientiane am zburat catre Luang Prabang, fosta capitala a Laos-ului pana la jumatatea secolului XVI cand a fost mutata la Vientiane. Este un oras magic. Atmosfera, oamenii, peisajele care exista peste tot iti elimina orice stress, gand negativ si intri la propriu intr-o stare zen. Este un oras in care templele se imbina cu strazile pline de carciumioare linistite, magazine de suveniruri si hoteluri boutique foarte frumoase. Diminetile (la ora 6.00) are loc procesiunea calugarilor care obtin din partea localnicilor si turistilor hrana zilnica. In cazul in care localnicii insista sa va ofere produse (fructe si orez) pe care sa le donati calugarilor, trebuie negociat inainte cu ei pretul de achizitie. Din Luang Prabang am facut o croaziera pe Mekong pana la pesterile Pak Ou Caves, in care se regasesc mii de statuete ale lui Buda de toate dimensiunile. In fiecare an in luna mai cand incepe noul an Laotian, localnicii vin aici pentru a se ruga pentru prosperitate, noroc, recolte bogate si pentru a spala statuetele, in vederea obtinerii apei sfintite. Aici Mekong-ul este diferit de Delta fiind mult mai linistit si cu imagini uluitoare (atat peisaje naturale cat si date de oameni). Ziua am incheiat-o intr-un loc idilic Cascadele Kuang Si, in care apa turcoaz se imbina cu verdele absolut fantastic al vegetatiei luxuriante.
Desi ne-am fi dorit sa mai stam macar o zi in Luang Prabang, dupa o zi si jumatate am zburat spre Siem Reap, o destinatie la care doream de mult sa ajung, iar acum 5-6 ani mi se parea doar ca un vis, avand in vedere potentialele pericole din regiune.
Orasul Siem Reap este un oras eminamente turistic cu o infrastructura hoteliera foarte buna, ridicata in ultimii 10-15 ani (au peste 100 de mari hoteluri si resort-uri) si cu o zona centrala dominata de pietele de noapte (Night Market si Psar Chaa – Old Night Market) si zona turistica Pub Street in care alterneaza cafenele, carciumi si cluburi care ar face cinste oricarui oras european. Dupa o cina la Angkor Village Theatre, un restaurant foarte bun cu spectacol traditional Apsara Dance, am gustat deliciile de pe Pub Street. Un pic de shopping, un cocktail / bere la o terasa privind forfota strazii si finalizand seara intr-un club cu muzica foarte buna.
A doua zi am inceput vizita complexului Angkor, cu Angkor Thom ultima capitala a Imperiului Khmer si cu templul Bayon, celebrul templu cu 54 de turnuri, fiecare turn avand 4 fete imense orientate in cele 4 puncte cardinale. Este incredibil cum au reusit sa ridice aceste monumente cu arhitectura atat de complexa si cu o executie atat de precisa. Dupa Angkor Thom a urmat magicul Ta Phrom in care desi ne-am fi dorit sa repetam experienta Angelinei Jolie de a-l avea doar pentru noi, acest lucru nu a fost posibil datorita evident numarului mare de turisti. Ziua s-a incheiat cu Angkor Wat scaldat in curcubeu. In cea de a treia zi in Siem Reap am vizitat Bantreay Sre (bijuteria coroanei datorita incredibilei dantelarii in piatra a “Citadelei Femeilor”) si misteriosul Bantreay Samre pierdut in jungla. Am terminat ziua cu o croaziera pe lacul Tonle Sap si o vizita la ferma de crocodili.
Ziua urmatoare am parasit Siem Reap si dupa un drum pitoresc prin satele cambodgiene am ajuns in Phnom Penh, o capitala frematanda in care Toyota si in special gama sa de lux Lexus, este regina. Orasul este un amestec de istorie si modern. Pe un mal este fabulosul palat regal iar pe celalalt au inceput sa se ridice cladirile de otel si sticla. Pe strada se amesteca multimea de tuk-tuk-uri cu cea de Lexus-uri. Exista un farmec pe care il gasesti doar in Asia.
Cu Phnom Penh s-a incheiat vacanta in Indochina si a trebuit spre marele nostru regret sa ne intoarcem in tara.