Verde de Noua Zeelanda - Octombrie

Alina Costici

Verde de Noua Zeelanda - Octombrie

Inca din aeroportul din Auckland, tara Stapanului Inelelor si a maorilor te cheama sa o descoperi.

Procedurile de intrare sunt simple, insa trebuie avut in vedere ca au reguli stricte privind introducerea alimentelor neprelucrate, in special fructe si lemnoase.

Primul oras vizitat a fost capitala Noii Zeelande, Auckland. Un oras cochet, cosmopolit, un melting pot cultural cu viata de noapte activa si numeroase restaurante, cluburi, cafenele. Un lucru este evident: in Auckland nu ai cum sa te plictisesti. In prima seara m-am plimbat pe strazile pline de tineri, Auckland este si un important centru univesitar si m-am intristat ca nu am ajuns la timp pentru a prinde ultima intrare la SkyTower, dar mi l-am trecut pe lista din ziua urmatoare.

Din Auckland am luat de dimineata un ferry pana in insula Waiheke. Marea era destul de agitata in ziua aceea, asa ca m-am bucurat ca drumul a durat doar o ora.
Waiheke este in principal zona viticola si este cunoscuta pe plan local pentru berea artizanala produsa pe insula. Am degustat vin, bere (nu credeam ca pot exista atatea tipuri si texturi), ulei de masline si am luat pranzul intr-o podgorie superba deasupra intinderilor vaste de vita de vie si maslini. Ce mi-a ramas in minte din aceasta vizita este culoarea peisajului, nu am intalnit un verde mai intens si mai bogat.
Dupa un tur de forta prin oras, apusul soarelui ne-a prins in SkyTower-ul din Auckland. La 220 de metri deasupra solului si cu o perspectiva de pana la 80 de km in toate directiile, turnul reprezinta un punct principal de atractie al orasului. Podeaua de sticla iti permite sa sfidezi inaltimea si sa privesti fix in jos la forfota urbana.

Din Auckland am pornit spre sud catre Rotorua. Insa nu m-am asteptat ca drumul pana acolo sa ma lase fara cuvinte. Prima oprire a fost in Matamata, un mic oras agricol in inima regiunii Waikato. Aici, pe teritoriul unei ferme active, Peter Jackson a construit micul oras al Hobitilor pentru filmarile la Stapanul Inelelor si Hobitul. De fapt o mare parte din scenele din cele doua filme au fost filmate in Noua Zeelanda. Casutele viu colorate ale hobitilor, atentia deosebita la toate detaliile, grija cu care aceste lucruri sunt intretinute, toate acestea fac din mica asezare o lume de poveste. Vizita s-a incheiat cu cidru la The Green Dragon Inn.

Dupa Hobbiton ne-am oprit la pesterile Waitomo. Putine locuri iti taie respiratia ca interiorul acestora. Linistea profunda si intunericul (in pesteri nu ai voie cu surse de lumina) amplifica maretia locului, iar cu greu te poti abtine sa nu intinzi mana catre tavanul plin de puncte sclipitoare. Interesant este ca aceste milioane de puncte sclipitoare sunt mici viermisori a caror saliva lumineaza in intuneric. Din nou, natura isi arata geniul si nu poti decat sa te pleci in fata maretiei ei.
 
Rotorua este o statiune geotermala activa si un important centru al civilizatiei maore. Nu intamplator au ales maori aceasta locatie; acestia au inteles proprietatile apei si au folosit caldura degajata din subteran pentru a gati hrana.

Oras cochet, inconjurat de 18 lacuri, Rotorua iti ofera destule posibiltati de petrecere a timpului liber. In prima zi am participat la un show in Agrodom. Show-ul in sine cuprinde o prezentare a tuturor speciilor de oi existente in Noua Zeelanda si demonstratii cu simpatici caini de stana. Vizita a continuat cu parcul Rainbow Springs. Aici am facut cunostinta si cu faimoasa si firava pasare kiwi. Specie protejata in Noua Zeelanda si simbolul lor national, dar pe cale de disparitie, acesta trebuie protejata de pradatori. Noua Zeelanda nu a avut, pana la venirea europenilor, specii care sa pun in pericol existenta pasarilor, asa ca acestea nefiind nevoite sa zboare s-au adaptat mediului si au pierdut aceasta abilitate. Lucrurile s-au schimbat acum si se fac eforturi mari de conservare a micutelor pasari.
Seara s-a incheiat intr-un la Te Puia cu dans si cantece traditional maore, dar si cu un festin gatit traditional de localnici. Am inteles ca celebrii All Blacks, nationala de rugby a Noii Zeelande, alege sa denseze haka la inceputul fiecarui meci ca metoda de intimidare a adversarului. Mimica fetei, pasiunea si mandria cu care se danseaza haka nu poate decat sa iti dea fiori pe sira spinarii. 

Din Rotorua am plecat in insula de sud a Noii Zeelande, spre Nelson. Nelson este un oras micut, dar este punctul de plecare catre parcul Abel Tasman, cel mai mic parc din Noua Zeelanda in suprafata de 22,530 ha. Nu credeam ca mai pot fi impresionata dupa experientele traite in insula de nord, dar m-am inselat. Insula de sud este Noua Zeelanda autentica, mai putin influentata de vecina Australia.

Ziua petrecuta in parc a fost perfecta, ne-am plimbat, ne-am catarat, am vazut foci tolanite la soare, pinguini pitici, am mancat liana si am luat pranzul pe plaja in compania unor pescarusi curiosi.

Ultima oprire a fost in Queenstown, o statiune montana superba, frecventata in special de australieni in sezonul de sky.

Cand am ajuns noi, pe lacul din oras se desfasura o intrecere de barci de viteza si atmosfera era una de sarbatoare. Strazile erau pline, un cor de copii canta, lumea era la picnic pe marginea lacului, cafenelele si restaurantele erau pline.
Nu puteam pleca din Noua Zeelanda fara o croaziera in zona Fiordland, la Milford Sound. Milford Sound este considerata a fi a opta minune a lumii si isi merita statutul cu desavarsire. Este un loc magic unde muntele de imbina cu marea, unde foci lenevesc la soare si cascade siroiesc din inaltul muntilor.

Noua Zeelanda te cucereste de la primul contact si te face sa iti doresti sa te intorci. Este casa hobitilor si a dansului haka. Noua Zeelanda este viata.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia