Un vis devenit realitate: safari in Tanzania - februarie

Simona

Un vis devenit realitate: safari in Tanzania - februarie

De cand ma stiu am iubit animalele si imi doream sa vad leii in libertate. Am tot amanat calatoria in ideea in care voi gasi prilejul ideal de a calatori in Tanzania si de a-mi lua si copilul. Se pare ca l-am gasit si nu am regretat ca am amanat momentul. Am avut parte de o experienta minunata sau Excelenta, cum ne place noua in Eturia sa spunem.

Am plecat din Bucuresti insotita de un grup de oameni frumosi si impreuna am lasat gradele cu minus din Romania pentru cele peste 30 de grade din Tanzania. Destul de bine, as zice. Am zburat cu Qatar Airways, escala in Doha de cateva ore atat la dus, cat si la retur fiind prilej de putin shopping, normal. La sosirea in Kilimanjaro am fost asteptati de un microbuz care ne-a transferat la Arusha, iar de acolo ne-am urcat in cele trei jeep-uri cu care urma sa calatorim pentru patru zile. Cei trei ghizi locali au fost pe placul tuturor, oameni calmi si pregatiti profesional, ne-am simtit chiar “rasfatati”.

Prima oprire: Lacul Manyara si cazarea cu cele mai mari emotii pentru inceput, tented lodge. Casutele au un singur perete din caramida si restul este efectiv cort. Am ajuns pe intuneric si nu am apucat sa vad exact ce e in jur, insa ma simteam in mijlocul pustietatii si ma asteptam oricand sa ma ciocnesc de un leopard sau macar un babuin. Aici cred ca a fost cea mai buna mancare din toate hotelurile si cea mai buna cafea. Chiar daca eram constienta ca intre mine si padure e doar o panza de cort, am dormit neintoarsa, in adiere de vant cald. De dimineata am iesit din cort si privelistea iti taia respiratia: soarele era sus pe cer si lumina intreaga savana, totul era verde si se auzeau pasarile ciripind. Da, eram intr-un loc magic.

De dimineata am plecat in game drive prin parcul Lake Manyara. Stiam cu totii ca nu e o rezervatie wow si nu ne asteptam sa vedem foarte multe, insa surpriza a fost de proportii cand o turma de elefanti ne-a inconjurat. Ne-am oprit si am asteptat sa treaca pe langa noi, curiosi sa ii fotografiem si sa ne incantam privirea cu aceste animale inteligente. Mai incolo am dat peste un “clan” de maimute Velvet/ Blue Balled Monkey. Zona este renumita pentru leii “cataratori”, insa noi nu am avut norocul sa vedem unul (se pare ca au ramas destul de putini). Dintre cele trei rezervatii pe care le-am vizitat, Lacul Manyara a fost plin de copaci verzi, cu flora bogata. Numele “Manyara” provine de la cuvantul maasai “emanyara” care este o planta aflata in zona, folosita mai mult pentru gardul viu.

A doua locatie era la aprox. o ora si jumatate de mers cu masina din Manyara, Craterul Ngorongoro. Craterul s-a format dupa prabusirea unui vulcan, are o suprafata de 260 kmp, adancime de 600 metri si o inaltime de 2600 metri. Rezervatia Ngorongoro este singura rezervatie unde pot trai oamenii (maasai in special). Accesul turistilor este limitat, putand cobora zilnic in crater intre orele 10 si 18 si neavand voie sa campeze in crater. Toate campingurile si lodge-urile sunt in afara, pe creasta, la altitudini de peste 2000 de metri. Am fost cazati la Ngorongoro Sopa Lodge, unde totul a fost foarte ok, mancarea, traditii maasai, apa calda (cu program insa), piscine in aer liber, Wi-fi gratuit la receptie, fara tv in camera (nu a fost deranjant, insa e bine de stiut). Ca si servicii, a fost cel mai bun lodge din safari.

Game drive-ul din Ngorongoro ne-a dezvaluit o lume noua: animale cat vedeai cu ochii: zebre, gazele, antilope, facoceri, bivoli, elefanti, hiene, girafe, pasari de tot felul. Dupa pranz, am avut parte de o experienta la fel de neasteptata: un leu se “infrupta” dintr-o zebra abia vanata. Am stat si am “studiat” tot procesul: mai intai a mancat interiorul zebrei, apoi s-a culcat vreo 15 minute si ulterior a continuat sa manance si restul, insa carcasa zebrei a ramas intacta. Se pare ca masculul are nevoie de aprox. 7 kg de carne pe zi, pe cand femela mananca mai putin, aprox. 5 kg. Femelele sunt cele care in mare parte vaneaza, in timp ce masculii stau sa pazeasca teritoriul.

Cea mai mare surpriza a fost in momentul in care ne indreptam spre locul unde luam pranzul, cand am vazut o antilopa Gnu care urma sa fete. Ne-am adunat toate jeep-urile din zona si am filmat momentul. Toti eram nerabdatori si cufundati intr-o liniste adanca. Totul a durat aprox. 15 minute, insa cu siguranta ne vom aduce aminte toata viata.

Dupa-amiaza ne-am indreptat spre ultima locatie, Parcul National Serengeti, dar nu inainte de a face o scurta oprire intr-un sat de maasai. Am fost intampinati de un grup de femei care ne-au incantat cu un cantec traditional de bun venit. La intrare in sat, un alt dans traditional, de data asta un soi de concurs intre un grup de femei si un grup de barbati. Vizita in casa unui maasai si la gradinita din sat m-au impresionat intr-un mod neasteptat. Desi nu am lasat sa se vada, mi s-a intristat sufletul ca oamenii traiesc in conditiile acestea, in era tehnologiei. Toti am plecat de acolo hotarati sa apreciem mai mult ce avem si implicit sa oferim si altora din putinul nostru. Zambetul pe care l-am adus pe fata copiilor cand le-am impartit caiete, pixuri si bomboane ne-a inseninat, insa, restul zilei.

Fiind si in perioada marii migratii, parcul Serengeti era locul ideal sa vedem big five. Asa a si fost. Prima oprire a fost la “piscina” hipopotamilor. Am stat si ne-am uitat cum se scufunda, cum au grija de puiuti si cum se joaca intre ei. Rinocerul l-am vazut de departe si doar cu binoclul. Totusi, dupa lungi cautari, am gasit o familie de lei: la un copac erau doi lei si i-am vazut la maxim un metru distanta, putand sa ii admiram in voie. Toti ne miram cum de stau atat de aproape de noi si nu se sperie, insa ghidul ne-a explicat ca vor fugi sau vor ataca doar daca ne dam jos din masina. La cativa metri mai incolo, o leoaica cu trei pui: doi “atarnau” pe crengile copacilor si unul era exact langa femela. Ne mutam dintr-o parte in alta, curiosi ce fac si cum se comporta. Nu cred ca te poti satura de spectacolul asta din safari, e ceva inedit. Cu greu, ne-am continuat drumul si am zarit leopardul in copac. Se pare ca dormea si, chiar daca speram sa se trezeasca, ghidul ne-a spus ca doarme si 16 ore pe zi, dupa ce mananca. Astfel ne-am pierdut speranta, pana am nimerit exact cand trecea alt leopard prin fata jeep-urilor. Cel mai puternic dintre feline, leopardul este renumit pentru agilitatea sa, pentru faptul ca poate alerga cu pana la 60 km/h, poate sari sase metri in lungime si trei metri in inaltime. E un specimen remarcabil.

Am crezut ca am incheiat ziua cu ultimii patru gheparzi pe care i-am vazut, urmarit si fotogafiat cand, aproape de intrarea la lodge, pe un munte de termite, statea o leoaica si urmarea ceva.

A doua zi am avut zborul cu avionul de mici dimensiuni spre insula Zanzibar. Timp de cateva zile ne-am bucurat de soare, nisip alb, ocean (chiar daca aveam flux si reflux), mancare buna si seri tematice la resort.

Bineinteles ca nu am putut rata sa mergem intr-o excursie de o zi la o plantatie de condimente (e Insula Condimentelor pana la urma), Stone Town si Prison Island, unde am vazut testoasele gigant de Aldabra. Daca stai mai multe zile pe insula, nu e de ratat o excursie de genul asta.

Posibil ca in cuvinte sa nu pot exprima tot ce privirea mea a suprins acolo, astfel ca e obligatoriu sa calatoriti o data in viata intr-un safari. Eu cu siguranta ma voi intoarce. Pana atunci, las si pozele sa vorbeasca de la sine.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia