Primul om din Barcelona - iulie

Alice Tincu

Alice Tincu

Primul om din Barcelona - iulie

Atunci cand cineva termina de citit o poveste si se indreapta deja catre o a doua sau a treia, altcineva tocmai ce o deschide pe prima. Iar prima poveste este parcursa cu acelasi interes, emotie si curiozitate de al 1000-lea om, asa cum a fost parcursa de primul. Aceasta este povestea mea in Barcelona. Poate ca sunt inca unul dintre milioanele de oameni ce au vizitat-o de-a lungul timpului, insa in povestea mea sunt primul om aici.

Am aterizat in Barcelona intr-o vineri noapte de inceput de iulie, undeva in jurul orelor 23. Ma asteptam sa fie o forfota de nedescris, insa fiecare stia incotro sa se indrepte. Mi s-a parut de la inceput ca aceasta excursie este ca un fel de task dificil, pe care nu stii cum sa il rezolvi, insa pas cu pas, se rezolva de la sine. “Cum ajung eu de la aeroport la cazare, cum stiu ce trebuie sa iau?”. “Pai, pot sa ma urc in acest autobuz, doar scrie ca face legatura intre aeroport si oras, nu?” si multe alte monologuri asemanatoare m-au facut sa ajung la comparatia de mai sus.

Nu imi amintesc foarte multe din drumul catre cazare, stiu ca eram foarte preocupata sa ma dau jos la statia care trebuie, de aceea trebuie sa spun ca Google Maps este un companion excelent atunci cand calatoresti. Am nimerit statia din prima (uneori, nici macar in Bucuresti nu imi iese asta). Am fost cazata la Azul, un hotel din lantul Acta, langa Plaza Espanya. E o varianta excelenta pentru oricine isi doreste confort si sa aiba acces la tot orasul cu usurinta.

Prima zi intreaga petrecuta in Barcelona a avut o oprire foarte lunga la Barceloneta, plaja din cartierul omonim situat in Ciutat Vella. Surpriza! Nici acolo nu era o forfota de nedescris, desi era sambata dimineata. Obisnuita cu plajele din Romania, unde mergi mult si bine pana sa iti ajunga apa la umeri, m-a uimit putin malul abrupt al Mediteranei. Insa apa era calda, soarele incalzea domol peisajul, eram in vacanta – deci cui ii pasa de malul abrupt?! Nu mie. Plaja era impanzita de vanzatori ambulanti de sangria sau mojito. Departe de a ma deranja, “tres por diez”-ul lor ma facea sa intru si mai degraba in atmosfera de vacanta. A manca nu a reprezentat un obiectiv in aceasta vacanta, asa ca orice restaurant cu tapas, nachos sau alte bocadillos specifice locului a fost mai mult decat binevenit. Si erau din plin, peste tot, cu preturi mai mult decat decente.

Dupa-amiaza am petrecut-o pe Rambla, cand in sus, cand in jos, pentru ca m-a fascinat el Mirador de Colom, statuia cu Cristofor Columb aratand catre mare, situata in capatul dinspre Mediterana al acestui bulevard. M-am tot intors pe parcursul acestei vacante aici. Statuia este impresionanta, aproape ca nu o poti cuprinde cu privirea pe toata atunci cand te afli langa ea.

Aproape de hotelul unde eram cazata, se afla si Muzeul National de Arta al Cataloniei, pe dealul Montjuic. Spre seara, cand am ajuns catre hotel, foarte multi oameni asteptau langa fantani. M-am alaturat si eu multimii, pentru ca in scurt timp sa inteleg ce se intampla: fantanile sunt pornite, in joc de lumini si pe muzica lui Freddie Mercury si Montserat Caballe. Este un spectacol impresionant, mai ales pentru primul om din Barcelona.

Zilele urmatoare, am vizitat din nou dealul Montjuic, Muzeul National de Arta al Cataluniei, am ramas hipnotizata de privelistea intregului oras, care poate fi admirata de pe acest deal, am vizitat si Muzeul Picasso, am facut celebrele poze de la Sagrada Familia si am reusit sa gasesc un loc cu tapas delicioase, de unde puteam admira partea nou construita a Sagradei. M-am pierdut prin labirintul de stradute din Cartierul Gotic si am ramas sa ma bucur de un fresh de portocale la un mic local din Placa del Regomir, o piateta din cartierul Gotic. Am vizitat si Via Laietana, cu arhitectura specifica secolului 20.

M-am plimbat, ca orice turist veritabil, cu autobuzul supraetajat si am incercat sa imi imbunatatesc cunostintele de limba, ascultand turul doar in spaniola. Park Guell m-a lasat fara cuvinte prin privelistile sale, dar si prin drumul pana acolo. Din pacate, insa, nu mai erau bilete, nici aici, nici la Sagrada, asa ca primul om din Barcelona se vede nevoit sa se intoarca intr-o buna zi.

Din punct de vedere culinar, am incercat si paella valenciana la un restaurant de langa plaja, ca turistii, am mancat si pizza de la colt, ca localnicii, am observat cum cafeaua spaniola are un gust delicios, mult mai catifelat decat al celei romanesti, am reusit performanta de a nu manca nimic dulce pe parcursul sederii, asta pentru ca eram prea preocupata sa descopar orasul, am incercat sa nu arat a turist si sa comand un gazpacho pe limba lor, la o terasa dintr-o piateta de langa Muzeul Picasso - am incercat sa le fac pe toate. Ce mi-am dat seama, insa, e ca intr-un mozaic cultural cum este Barcelona, trebuie si eu sa fiu la fel de colorata si deschisa la nou.

Peste tot in Barcelona se afla el Lazo Amarillo (Funda Galbena), un simbol al rezistentei. Folosita incepand cu octombrie 2017 inclusiv de autortatile publice catalane - in urma incercarii obtinerii independentei provinciei Catalonia - dar inlaturata de autoritati din decembrie 2018, in contextul alegerilor, Funda Galbena este simbolul sustinerii detinutilor politici catalani si al exilatilor politici, mai exact cei care au initiat miscarea de independenta. Independenta Cataloniei a fost declarata neconstitutionala, insa solidaritatea catalanilor este si ea impresionanta, ca toate celelalte lucruri de aici. Am vizitat Acvariul. Aici am observat viata marina din oceanele lumii, de la caracatite, pana la rechini, corali si pestisori colorati. La intrarea in Acvariu, oricarui grup i se face o poza, fiecare avand posibilitatea sa o cumpere la sfarsitul turului.

Pe scurt, Barcelona e culoare, e forfota organizata (daca va puteti imagina acest contrast), e viata, soare si energie. E modern si istorie, e cel mai bun loc pentru oricine doreste sa isi inceapa viata de calator. Insa la prima mea experienta de calatorie, ce am observat e ca cel mai frumos lucru e sa descoperi destinatia in ritmul tau, sa te amesteci printre localnici si sa nu stie nimeni, decat tu, ca poate intr-o zi de vineri, intr-o luna de vara, esti primul om de aici.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia