Peru & Bolivia - Lima, draga mea - Octombrie

Elena

Peru & Bolivia - Lima, draga mea - Octombrie

La ora 18.00 paseam in sfarsit in Lima

... dupa 12 ore de zbor si mai bine de 20 de la plecarea din Bucuresti. Spre hotel, ghidul local ne explica in mare despre Lima, despre inceputurile orasului, despre milioanele sale de locuitori si problemele metropolei care vin la pachet cu aceste milioane - trafic infernal, saracie si somaj. Am facut 1 ora pana la hotelul nostru situat in Miraflores , cartier considerat cel mai sigur pentru turisti si mai frumos. Insa, in afara de promenada superba de la malul oceanului , mall-ul aflat aproape pe apa si Parque de l’Amore, Miraflores m-a buimacit cu traficul infernal si haotic, cladirile construite in nestire si agitatia de pe strazi. Am vrut sa gust putin experienta autentica plimbandu-ma singura pe strazile din Miraflores. Cred ca asa reusesti cel mai bine sa te conectezi la o tara/oras sau cultura cu adevarat - plimba-te de capul tau, cu o harta in mana, deschide ochii bine, ridica-i spre cer sau dupa caz spre cladirile ce acopera cerul, simte izul orasului si cauta fata oamenilor.

In Lima oamenii se grabeau care incotro si puteam sa jur ca traiul nu este deloc usor in aceasta metropola cenusie. M-am ratacit. Asa mi se intampla intotdeauna si incep sa ma intreb daca nu o fac dinadins de dragul adrenalinei. De data asta m-a coplesit si desi ma abatusem putin, strazile perfect drepte si cvartalele identice m-au pus in dificultate. Insa cu putin ajutor de la trecatori mi-am regasit drumul spre hotel. In Lima am stat 2 nopti si am avut timp sa vedem cele mai relevante obiective turistice ale sale. Situl Hualca Pucllana, El Parque del Amor (ce aminteste putin de Parc Guell din Barcelona), centrul istoric cu Plaza de Armas, Catedrala crestina construita pe cel mai mare templu al incasilor cu scopul de a zdrobi credintele autohtone. Pizzaro a lasat o mostenire amara peruanilor caci in spatele discursului tuturor ghizilor despre radacinile lor multiculturale si mixte, ghicesc la fiecare pas, indicii ale unui repros nerostit la adresa crudei stapaniri, anilor grei de colonizare, profanarea templelor zeitatilor locale si siluirea femeilor. Pizzaro a fost si parintele peruanilor si calaul populatiei quechua si aymara. De departe, muzeul Larco mi-a placut cel mai mult. Cele mai mari colectii de artefacte pe care am avut ocazia sa le vad pana acum, mii de exponate de ceramica, bijuterii si tesaturi de sute de ani si unele datand de mai bine de 1000. Relicve ale unor civilizatii enigmatice, ezoterice care cu fiecare lucru descoperit nasc mai multe intrebari decat raspunsuri. M-au fascinat si puteam zabovi cu orele in micul, dar atat de compactul muzeu privat. Iar daca inauntru aveai parte de o calatorie in timp, afara in curtea muzeului te astepta o incursiune in bucataria peruana. Museo Larco Café & Restaurant te intampina cu umbra, verdeata, detalii chic si mancare dumnezeiasca. Muzeul mi-a dat impresia, pentru prima data in 2 zile, de autentic si o promisiune ca voi ajunge sa indragesc Peru.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia