Peru & Bolivia - Mister si grandoare - August

Florin

Peru & Bolivia - Mister si grandoare - August

Peru radiaza si surprinde prin multitudinea uluitoare a minunilor pastrate vii, a dovezilor pre-columbiene sau coloniale, a reliefului extrem de diversificat, toate asteapta sa fie (re)descoperite.

Se intampla in Peru - sa te nasti din nou, parca renasti odata cu povestile incase. Uita tot ce stiai inainte despre Peru, vino aici si traieste o realitate surprinzatoare, seducatoare si care te va face sa revii in acest univers!

Incarcat de emotia descoperiri tinutului andin ce capatase in sufletul meu o dimensiune mitica, pornesc in Peru cu mari asteptari de la traseul complex ce strabate de la nord la sud, de la vest la est si apoi inapoi spre nord, prin munti si desert, pe lacuri si ocean.

Ajungem in Lima, oras gri si aparent apasator, cu mici precipitatii si nori care stateau sa cada pe noi. Avand o infrastructura moderna, orasul este foarte intins. Soseaua de mare viteza ce desparte orasul de ocean de-a lungul falezei inalte la Pacific, permite un prim contact cu dimensiunile ce ne asteapta. Valurile mari nu permiteau surferilor niciun salt, insa albul oceanului din dreapta contrasta cu marii pereti abrupti din stanga ce inaltau orasul pe culmile inalte.

Per ansamblu, de la orasul Lima ma asteptam la ceva mai mult. Se vede ca este un oras nou cu centru vechi colonial pastrat in conditii bune, dar oarecum stingher in fata zonelor ce aparent nu ofera multe atractii pentru un turist avid de istorie, arta si cultura. Ma asteptam ca zona Miraflores, cea mai sigura din Lima, sa fie infloritoare si atractiva ca si activitati, cu parcuri frumos aranjate, insa este simpla, foarte departe de centrul istoric, cu parcuri mici si activitati simple, dar sarmante in aparenta lor banalitate, fara arhitectura deosebita, culori sterse si gri. Oamenii sunt mici de statura, destul de neingrijiti si foarte gros imbracati pentru o temperatura de toamna-primavara la noi. Purtau deja cizme si paltoane grele, spunand ca pentru ei este frig si asta e iarna, vara insemnand peste 40 de grade. Dar, ici colo, razbatea cate un strai local venit de dincolo de timp, puteai vedea cate o femeie ce-si purta in carca, ascuns ca un bun de pret, copilul pus in pozitia ghemuit ce fie doarme, fie se joaca in minusculul spatiu. Plaza de Armas este cel mai atractiv punct din centrul istoric, cu Catedrala ce adaposteste impresionantul mormant al lui Francisco Pizzaro si balcoanele de lemn din jurul cladirilor din Plaza de Armas. Piata, de o generoasa spatialitate, este un spectacol continuu, avand ocazia sa intalnesti aici fie grupuri de amerindieni ce isi etaleaza elementele culturale, fie politisti ce isi sarbatoresc ziua si se lasa prada dansurilor si muzicii nebune. Poti vedea de asemenea la amiaza schimbarea garzii de la Palatul Prezidential ce flancheaza una dintre laturile pietei. Discrete, de pe stradutele perpendiculare, vin adieri placute ale mirosurilor platourilor de mancare, aromate, pline de gust si savoare, combinatii de vita, peste, multe legume, orez si avocado. Pentru pasionatii de istorie, o oprire obligatorie este Muzeul Larco Herrera, colectie privata de artefacte precolumbinene asezate ca intr-un depozit, ceramica remarcabila ce ar necesita zile intregi de analiza minutioasa pentru a descoperi complexitatea desenelor si a formelor. Totul intr-o armosfera edenica generata de ghirlandele de flori ce se revarsa peste peretii cladirilor, a gardurilor si pe aleea de acces ce se transforma parca intr-un drum purificator.

Din Lima pornim aventura spre sud, mergand pe celebra sosea Pan Americana catre Paracas. Treziti dis de dimineata, mergem cu o salupa spre Insulele Ballestas ce adapostesc un adevarat ecosistem de pasari, lei de mare, pinguini, cormorani. Unele vietati stau tot anul aici, altele sunt migratoare. Valurile inspumate scalda rocile insulare si ne poarta catre celebrul Candelabru. Forma creata pe nisip asemenatoare cu formele din desertul Nazca, se afla pe panta unui deal si a ramas nemodificata de-a lungul timpului dupa multe vanturi, ploi si conditii meteorologice. Originea ei este pierduta in timp, istoria ei fiind mai degraba imaginata. Este primul contact cu Misterul ce invaluie aceasta tara.

Nazca este prima mare destinatie asteptata din ruta peruana. Suntem cazati la Casa Andina, un hotel foarte frumos cu un patio plin de vegetatie si arbusti ce se inalta zvelti pana deasupra acoperisului. Seara ne culcam cu greu, adrenalinizati fiind de emotia de a fi atat de aproape de unul dintre cele mai de nepatruns mistere ale lumii – Liniile de la Nazca. Fara a astepta sa sune ceasul ne trezim dimineata devreme si mergem la aerodromul de unde se face un survol deasupra liniilor. Urcam intr-un avion mic, de 6 persoane, echilibrati in functie de greutatea fiecaruia pe anumite locuri. Organizatorii se misca foarte repede si totul decurge impecabil. Pilotul si insotitorul ne preiau pe pista, ne ofera material cu desenele ce urmeaza sa le vedem, o punga pentru raul de avion ce se preconizeaza din cauza curbelor stranse. Initial dureaza ceva pana stabilesti o conexiune intre vorbele copilotului si fasaitul asurzitor al statiei. Apare primul lufting ca sa putem descifra formele si in sensul dus-intors ca sa poata privi si persoanele de pe stanga, cat si cele de pe dreapta. Trebuie sa fii foarte atent si cu privirea agera pentru ca figurile geometrice sau antropomorfe nu isi devoaleaza usor formele. Urmele albicioase se remarca sters la inceput pe solul selenar. Am vazut cu claritate pasarea colibri, maimuta, paianjenul, extraterestrul si diferitele forme geometrice. Platoul este arid, cu cratere ondulate, se intinde pe o suprafata gigantica. Se crede despre desene ca au fost create de cultura Nazca, descoperite intamplator din aer si fotografiate de pilotii ce se ocupau de construirea autostrazii panamericane. Ne intoarcem la hotel pentru micul dejun dupa 3 ore de zbor si shopping foarte convenabil in zona aerodromului. Continuam ziua prin orasul Nazca cu o plimbare in micul parculet. Multa galagie, multe moto-taxi galagioase si luminoase, plin de artizanat cu motivele semnelor culturii Nazca. Aici ne-am facut cei mai frumosi prieteni din Peru cu care pastram si azi legatura.

De aici pornim la pranz cu autobuzul unei companii locale, Cruz del Sur, catre Arequipa, urcand incet catre Altiplano. Ajungem noaptea tarziu, temperatura scade semnificativ si suntem preluati de un insotitor amabil care ne duce la hotel. Dimineata pornim devreme intr-un tur de oras. Superba arhitectura coloniala, multe cladiri colorate si ingrijite, oamenii mult mai amabili, relaxati si zambitori. Se vede ca orasul a cunoscut o dezvoltare graduala si oamenii au avut resurse proprii din care au reusit sa ridice minunatii precum complexul monastic Santa Catalina, un convent plin de gradini, sali frumos pictate, patio-uri bine ingrijte, totul in culoare grena si albastru, arcade albe pictate discret cu motive florale, un spatiu al culorilor si al luminii. Initial o calugarita si-a donat toata averea pentru ridicarea lacasului, apoi erau aduse multe fete din familiile nobililor ce aduceau covoare, statui, picturi. Suntem preluati de o ghida foarte buna cunoscatoare a istoriei orasului si locatiei in care ne aflam. Aflam ca prima fata a fiecarei familii instarite era trimisa aici pentru a primi o educatie aleasa si in final ramanea in manastire. In momentul de fata locuiesc foarte putine maicute intre peretii grosi ai lacasului, in mod discret si ferit de ochii vizitatorilor. Pentru vizita publica sunt accesibile chillile in forma de apartamente si gradinile. Am ramas in suflet cu cel mai frumos tablou de culori de pana acum din Peru precum si cu acele colturi ascunse si linistite in care te poti retrage discret pentru a evada din zbuciumul cotidian... De aici pornim in Catedrala, frumos luminata de culoarea crem si cu dantela alba de sculpturi ce strajuie fiecare arcada. Specific acestui loc este reprezentarea diavolului sub amvon, captiv fiind sub cuvantul Sfintei Evanghelii. Turul orasului ne  poarta pe cele mai frumoase strazi pietruite, inguste, cu cladiri frumoase, pana ajungem in Plaza de Armas, foarte cocheta si ingrijita, cu piatra cubica pe care se plimba cholitas cu puii de alpaca si lame ca sa faci fotografii cu ele. Am imortalizat aceste amintiri in poze alaturi de copilasii colorat imbracati si cu obrajorii arsi de soare de temperaturile reci din zona inalta de munte. Venisem cu multe caramele, acadele si creioane colorate pe care le-am impartit copiilor dornici sa primeasca zambetele noastre si sa tresara auzind vorbind in spaniola cu ei. Am luat masa in Plaza de Armas, intr-una dintre colonadele ce marginesc piata. Am admirat parculetul central, cu palmieri inalti ce umbresc bancutele, florile colorate si arbustii situati din colt in colt, cladirile albe de jur imprejur ce dau farmec orasului alb, “Ciudad Blanca” cum este denumit Arequipa. Am pornit intr-o vizita ghidata alaturi de cel mai european peruan ce l-am cunoscut, din tata suedez si mama incasa, cu nume nordic, Alesund, fin cunoscator al locurilor si a traditiilor, care ne-a dus pe culmile ce imprejmuiesc orasul ca sa admiram panorama creata de vulcanul Misti ce imprejmuieste orasul Arequipa. Aici am gustat cea mai buna inghetata peruana, facuta dimineata la prima ora, queso helado arequipeño, un delicios desert preparat doar in aceasta zona din lapte proapsat, nuca de cocos, scortisoara si cuisoare. Ghidul ne-a facut o mica demonstratie cu plantele aromate ce se intalnesc in zona, dintre care se remarca coca sub diferite feluri prelucrata si maca, un praf natural ce contribuie la revitalizarea si energizarea celor ce o consuma dimineata in lapte sau sucuri naturale. Am coborat in centru mergand pe stradute, am revenit la hotel de unde am pornit catre Colca Canyon via Chivay, cu gandul spre Cruz del Condor. Drumul tot mai inalt, prin zonele andine devine spectaculos, un mosaic de culori maronii cu verde uscat specific altitudinii, mici smocuri de iarba facandu-si loc discret. Multe animale alpaca pe camp ce cauta hrana  ne privesc curioase. Oprim la o stana cu lame si alpaca ce erau martorele unui ceremonial, erau hranite de oameni imbracati in stil traditional, ofereau ofrande si sarbatoreau intr-o comuniune om-natura. Ne-au permis accesul in stana sa mangaiem blandele fapturi si sa facem poze, am hranit cateva si am plecat incarcati de senzatii noi.

Altitudinea isi spune cuvantul si pe starea noastra. Au inceput mici dureri de cap si ameteala, dar ne-am echipat din timp cu remedii locale de coca cu Sorochi pills si Gravol. Aceleasi cu care am facut fata si zborului din Nazca cu multe survoluri. Am ajuns seara la 18 in Chivay, zona muntoasa, ne-am cazat intr-un complex cu cabane frumos aranjate, de lemn, cu alei pietruite si gradini frumoase. Pentru a ne reface fortele am plecat in apropiere la izvorele termale sa facem o baie fierbinte la 40 de grade in mijlocul muntilor, dupa care am participat la o cina specifica cu masa traditionala si dansuri cu 4 teme specifice, intepretate frumos de un cuplu de tineri ce se provocau, se placeau, treceau la semanarea pamantului si culegerea roadelor in armonie cu dragostea lor. Am fost si noi implicati in jocurile lor, imbracati specific, “tavaliti si batuti” in vederea intaririi mesajului transmis de cultura incasa. Dupa seara bogata am revenit in hotel unde incalzirea se facea cu calorifere. Pentru cine nu facea fata frigului de pe timpul noptii, putea utiliza si paturile electrice. Dimineata foarte devreme, la 5, am pornit in cautarea condorilor, dupa mai multe opriri pe marginea Canionului Colca pentru admirarea peisajului maret cu vaile adanci si intunecoase, terase frumos cultivate si aranjate, mostenite de la incasi si pe care locuitorii actualelor sate mai cultiva cartofi, fasole si quinoa, cea mai apreciata de localnici, mancarea astronautilor deoarece contine multe proteine si astfel ii ajuta sa faca fata frigului din zona si efortului fizic la inaltimi. Am ajuns la Cruz del Condor unde erau multi turisti instalati pe marginea unui platou si asteptau zborul condorilor. Am ajuns la ora perfecta cat sa ii vedem cum isi incep zborul lin fara miscarea aripilor. Doar se lasau dusi de curentii adanci ai vaii. Prefera locurile intunecoase, sunt pasari pradatoare, se hranesc cu lilieci si alte mici zburatoare, pot ajunge la dimensiuni mari si traiesc destul de multi ani, aproximativ 50. De aici ne despartim de minunatul ghid si continuam periplul nostru catre  Puno, capitala folclorica a tarii cum o numesc ei pentru ca face legatura intre Peru cel terestu si Peru cel flotant, tinutul insulelor de pe lacul Titicaca, unde isi duce existenta o comunitate importanta ce pastreaza traditiile indigene si vorbesc quechua. Fara a fi foarte interesant, orasul are un centru vechi micut dominat de o catedrala mare si foarte multe magazine pe o artera de shopping centrala, cu multe suveniruri specifice insulelor Uros, pe care nu le gasesti in restul teritoriului. Am fost cazati la cel mai frumos hotel al orasului, Sonesta Posada, cu camere mari si frumos luminate, cu o curte mare in fata camerelor, un restaurant cu o priveliste peste un lac. Aici am gasit timp sa savuram Pisco Sour bine facut, bautura lor traditionala destul de tare dar in combinatie cu limoada devine un aperitiv usor de digerat. Am plecat dimineata foarte devreme catre granita cu Bolivia unde am traversat pe jos si am facut pe loc formalitatile necesare celor 2 zile petrecute in cea mai saraca tara din America de Sud. Am intampinat un trafic ingreunat din cauza drumului blocat de bolovani, intrucat fusese o greva puternica si ministrul muncii tocmai fusese omorat. Am ajuns cu greu in La Paz, drumul fiind plin de lucrari, praf, multe ocolisuri deoarece se contruieste o autostrada, dar nici cladirile nu aratau in stare de finisare, toate pareau neterminate, cu fel si fel de impodobiri colorate. Hotelul foarte dragut si cochet, aflat in zona de jos a capitalei La Paz, unde se afla centrul administrativ, cele mai frumoase resedinte, cladirile importante si sediile bancilor. Orasul este aglomerat, plin de vai, dealuri, se intinde de la 3600m pana la 4090m, altitudine la care se afla si aeroportul. Cea mai mare parte a populatiei locuieste in orasul satelit de sus, Alto, construit cu viteza in ultimii ani de catre oamenii veniti de la tara in cautarea de locuri de munca mai bune. Cea mai mare investitie a orasului o reprezinta un teleferic cu 3 linii de gondole ce strabat orasul de jos in sus, foarte utile in accesul rapid catre Alto din La Paz. Asa am putut admira scarile ondulate si frumos colorate dintre casute.

Ghidul, un pasionat de ocultism si misticism, ne-a insotit catre Moon Valley, o zona a orasului cu peisaj selenar, dupa care pornim in descoperirea ramasitelor civilizatiei Tiwanaku, o civilizatie precolumbiana precursoare a civilizatiilor incasa si mayasa. Vizitam Templul Soarelui, Templul Pamantului, Poarta Sorelui ce incadreaza perfect Soarele la cele 2 echinoctii si crucea andina, simbolul de scurgere a timpului in functie de cele 2 echinoctii, invers acelor de ceasornic si in functie de anotimpuri. Parasim La Paz cu avionul catre Cusco, capitala veche a incasilor. Cu turbulente, aterizam bine inapoi in Peru. Toata organizarea merge perfect. Suntem cazati la Casa Andina din centru, unde suntem intampinati de sarbatoarea Sfintei Rosa, protectoarea orasului Lima dar si a armatei. Asistam la un ceremonial de scoatere a statuii Sfintei Rosa din biserica si purtarea ei de catre populatie pe umeri, totul sub generoasele artificii ce lumineaza cerul. Cusco s-a dovedit a fi o bijutertie arhitecturala, avand in centru Plaza de Armas. Este o frenezie de muzica cu ritm Indian, dansuri ale tinerilor ce repeta pe scarile din fata Catedralei pentru spectacolele ce le ofera turistilor in diferite hoteluri, multe restaurante cochete, preturi piperate, stradute bine ingrijite. Vizitam imprejurimile orasului, pornim din punctul cel mai inalt si anume situl Sacsayhuaman, un exemplu al abilitatii incasilor de a concepe cladiri din blocuri mari de piatra, imbinate perfect fara mortar prin metode de ei stiute ca si azi rezista cutremurelor din zona. De aici de sus observam ca orasul Cusco a fost conceput sub forma unei pume, animal sacru al incasilor, centrul religios fiind in acest lacas Sacsayhuaman. Coboram spre oras si facem opriri la celebrele bai Tambomachay, cu izvoare subterane, Puca Pucara, in care aveau loc ritualuri incase.

Urmeaza vizita la Templul Soarelui, Koricancha, cel mai important templu incas distrus de cuceritorii spanioli pentru a construi o biserica in stil baroc si alte cladiri civice. In Cusco vizitam bogata si impresionanta catedrala in stil baroc spaniol, cu arcade, altarul principal si alte spatii ce adapostesc picturi create de un celebru pictor peruan ce a pastrat detalii ale culturii incase si a reprodus multe opere celebre din perioada coloniala. La tabloul “Cina cea de taina” intalnim pe masa un porcusor de guinea pe care il consuma si in prezent populatia locala. In alta reprezentare il gasim pe Isus cel negru…. Vedem si o masina mare si grea de argint ce este scoasa din biserica doar o data pe an la o festivitate foarte importanta celebrata in Cusco.
Dimineata plecam devreme ca sa mergem in gara Poroy, de unde vom lua celebrul tren Vistadome cu parte din vagoane facute la Resita. Panoramele superbe ale crestelor montane pot fi admirate prin geamurile dispuse de jur imprejur. Trenul ne poarta prin Valea Urubamba, o selva bogata in paduri, izvoare si munti ce ajunge pana in Valea Sacra a Incasilor. Coboram si ne cazam in Aguas Calientes, dupa care plecam cu autobuzul pana sus spre mult asteptatul monument UNESCO, minune a lumii moderne, MACHU PICCHU ce se dezvaluie cu multe emotii. Ne-a coplesit cu maretia lui si complexitatea sitului. Citadela era impartita in 3 sectiuni: una sacra, in care se gaseau temple inchinate zeului-soare, Inti, o zona rezidentiala destinata claselor inferioare si o zona rezidentiala destinata preotilor si nobilimii. Avem o ghida locala ce ne prezinta principalele incaperi, zona sacra, zona principala unde se fac principalele ritualuri: ceasul incas – Intihuatana, Templul Celor 3 Ferestre de forma trapezoidala prin care patrunde soarele si lumineaza piatra sacra din incapere pe care se faceau o serie de ritualuri. Vizitam si Templul Condorului unde vedem o piatra in forma de condor, Templul Soarelui cu un turn circular dedicat zeului Inti. Dupa zona Templului urmeaza Zona Populara unde se aflau casele clasei de jos si depozitele de grane, urmeaza Zona Regala cu casele cu ziduri rosiatice unde locuiau personajele intelepte si casele in forma trapezoidala unde locuiau printesele. Cetatea era o resedinta folosita in timpul vacantelor de imparatul Inca si de servitorii sai, pentru ca se afla la o altitudine mai joasa decat Cusco si este situata pe o culme muntoasa, iarna este mai blanda, cu un climat mai umed si mai cald. Machu Picchu prezintă un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetăţii Cusco, inima imperiului Inca - Cusco "buricul pamantului" (Q‘osqo in Quechua). Cusco era orasul sfant al incasilor si totodata centrul politic, militar si cultural al imperiului. Dainuie un mister in modul in care au reusit sa urce pe aceasta colina pietrele masive de granit folosite in constructie. Majoritatea arheologilor considera ca acestea au fost impinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan inclinat.  Interesul fata de natura se reflecta in cladiri si in instrumentele astronomice ce analizau miscarile celeste ale soarelui in timpul solstitiilor anuale. Datorita costurilor ridicate, locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco. Cetatea nu a avut o viata lunga: aceasta nu a fost locuita nici macar 100 de ani, orasul fiind abandonat in jurul anului 1530, odata cu supunerea civilizatiei Inca de catre conchistadorii spanioli.

PERU poate fi o experienta unica in viata si atat sau poate fi locul in care sa revii pentru a aprofunda, descoperi noi zone, regasesti noi valente existentiale, un loc magic care te umple de energie si bucurie cand esti parte din grandoarea locurilor. Combinatia intre culturile din trecut si cea din prezent a adus un mare aport calatoriei, astfel am cunoscut multe povesti, obiceiuri si am legat prietenii care ne-au oferit o viziune ampla asupra lumii si ne-a deschis inima pentru locurile pe care calcam. Am renascut, am simtit ca si copiii ca am iesit la lumina dupa o lunga asteptare de a simti puterea noului univers, a luminii si a trecutului in prezent. Bucura-te acum la maxim de PERU!

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia