Eturia - Agentie de turism

Machu Picchu - cetatea pierduta a incasilor

Cand spui Peru cred ca de fapt spui Machu Pichu si te gandesti la cetatea pierduta, ultima fortareata a incasilor, ultimul lor refugiu, cetatea misterioasa care este mai tot timpul in ceata, invaluita de umbrele si fantomele trecutului.
Drumul dintre Cusco si Machu Picchu este spectaculos atat prin frumusetea peisajelor strajuite de Anzii Cordilieri cat mai ales prin ineditul acestei calatorii. Am plecat dimineata cu trenul din Cusco, indreptandu-ne cu nerabdare spre Machu Picchu, dar dupa cca o jumatate de ora, acesta se opreste si porneste inapoi. La inceput am crezut ca au uitat ceva si ne intoarcem, desi parea neverosimil, dar trenul a mers incet inapoi si dupa cateva minute s-a oprit din nou si a repornit inainte. Dar la urmatoarea oprirea, cand trenul a luat-o din nou inapoi, am spus ca trebuie sa fie ceva ciudat la mijloc. Am privit pe geam si am vazut un lucrator de la caile ferate care alerga sa schimbe macazul. Si am continuat drumul cu trenul mergand bizar inainte si inapoi si un omulet transpirat alergand pe langa tren, inainte si inapoi pentru a schimba un macaz. Desi parea ciudat, totusi ne departam de Cusco si atunci am inteles: trenul se catara literalmente in zig-zag pe munte, nefiind alta posibilitate de inaintare datorita pantei foarte abrupte. 
Valea Urubamaba - valea sacra a incasilor prin care inainteaza trenul mai apoi, este ea insasi o minunatie cu solul fertil care pare a da recolte bogate, desi e marginita de creste muntoase golase. Pe masura ce inaintezi, se vad cand mai departe cand mai aproape piscurile inzapezite ale muntilor albastri, vulcanii Anzilor Cordilieri. Mergeam pe Inca Trail, unul dintre vechile drumuri incase care pleaca din Cusco, ajunge la Machu Picchu si de aici prin padure spre Poarta Soarelui, un loc de unde se asigura supravegherea cetatii. 
Dupa ce am ajuns la Aqua Caliente, punctul terminus al caii ferate, un autocar ne-a dus pe un alt drum in zig-zag spre poarta cetatii. 
Cetatea este ascunsa privirilor de doi munti Machu Picchu (Muntele Batran) si Huayna Picchu (Muntele Tanar) si troneaza impresionant deasupra Vaii Urubamba la o inaltime de 2430m. 
Am colindat prin cetate ore intregi (am fi putut sta si zile), pe aleile pietruite, printre temple dedicate Zeului Soare-Inti, cel mai venerat zeu incas si am intrat in locuintele regale, care aveau chiar o toaleta cu canalizare. Toate cladirile sunt construite in binecunoscutul stil arhitectonic incas, cu blocuri de piatra slefuite si taiate cu o precizie milimetrica, imbinate intre ele foarte strans, fara mortar, incat nici lama unui cutit nu poate patrunde ele. Este cunoscut faptul ca incasii nu foloseau roata in constructii, dar totusi au reusit sa mute blocuri de piatra de zeci si sute de tone, de la distante foarte mari, pentru constructiile lor, probabil folosind sute de oameni pentru aceasta. Am admirat de mai multe ori in trecere ceasul solar, Intihuatana, celebra inventie incasa, dupa care acestia stiau cand vine vremea rea sau buna, cand sa semene si cand sa stranga recoltele. In cetate se afla numeroase fantani si sistemele de canalizare, taiate perfect in piatra, care alcatuiesc un imens sistem de alimentare cu apa si de irigare. Ne-am plimbat si pe terasamentele din zona agricola, o alta inventie incasa, prin care acestia isi asigurau cultivarea judicioasa a pamantului chiar si in zonele muntoase, terasamente care se vad si astazi in Peru, fiind folosite de localnici pentru cultivarea pamantului. 
Machu Picchu m-a impresionat inca de la primii pasi, mergeam peste tot si imi spuneam: aici a dormit regele, aici au stat printesele, aici lucrau incasii lana, aici slefuiau pietrele, de aici luau apa, cultivau pamantul, aici venerau soarele... simteam parca atingerea vietilor trecute...
Dar totusi ceva lipsea si am inteles ce este abia cand am plecat pe jos spre ultima portiune din Inca Trail, spre Poarta Soarelui, unde am si ajuns dupa doua ore de mers, dar s-a meritat pentru ca am avut parte de o priveliste uimitoare asupra cetatii si a peisajelor inconjuratoare. 
Mergand spre Inca Trail, am ajuns la un mirador, un loc de straja probabil, fiind mult mai inalt decat restul zonelor cetatii, unde am inteles ce as fi pierdut daca nu ne-am fi separat de grup si sa ramanem singuri sa exploram imprejurimile. Cand am ajuns aici si m-am intors cu fata spre cetate, mi s-a taiat respiratia: wow, asta era imaginea pe care o aveam in cap... poza pe care o vazusem de nenumarate ori in gand... ruinele de langa muntele ce se sprijina pe nori... Machu Picchu, leaganul civilizatiei incase... cetatea pierduta si regasita...
Machu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilor
Machu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilor
Machu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilorMachu Picchu - cetatea pierduta a incasilor

Experienta

  • 10 ani de turism
  • 1.722.619 zile de vacanta vandute
  • 242.226.120 km parcursi de clientii Eturia
  • 106 de destinatii inspectate

Vacante linistite

  • Fara costuri ascunse!
  • Telefon de urgenta 24/7
  • Ghiduri si sfaturi de calatorie
  • 85% dintre clientii nostri ne-au acordat calificativul: excelent.

Tarife competitive

  • Parteneriatele semnate cu 160 tour operatori locali si cu 322 de hoteluri de renume din intreaga lume garanteaza un bun raport calitate/pret pentru toate vacantele oferite.
  • Parteneriate avute cu cele mai bune companii aeriene din lume ne-au permis sa contractam zboruri de linie la tarife extrem de competitive.

Traveller Club

  • Acumulezi automat sume de bani la fiecare calatorie
  • Discounturi si beneficii dedicate membrilor
  • 100% tailor made pentru membrii clubului

Statistici Eturia

SC Eturia SRL
Residence: Bucuresti, Romania