Iran - 3000 de ani de istorie - ianuarie

Claudia Otel

Claudia Otel

Iran - 3000 de ani de istorie - ianuarie

Un vechi proverb persan spune: Nu poti trezi din somn pe cineva care se preface ca doarme. O zicala care te pune pe ganduri, la fel ca toata filosofia si intelepciunea uneia dintre cele mai marete civilizatii din istoria omenirii - Persia. Iranul de astazi ilustreaza cei 3000 de ani de istorie ai sai prin monumente si situri arheologice impresionante dar si prin povestile sale pline de talc si invataminte si mai presus de orice va va surprinde prin ospitalitatea si caldura iesita din comun a locuitorilor sai. Iranienii sunt un popor foarte cultivat si educat iar limba lor nu este araba ci este farsi - persana, o limba melodioasa asemeni unei balade de dragoste.

Am calatorit in fascinantul Iran in luna ianuarie alaturi de un grup de agenti de turism din Europa. Cea mai buna perioada pentru a vizita Iranul este primavara si toamna atunci cand temperaturile sunt moderate iar copacii sunt inca verzi. Desi este o republica isalmica Iranul este o destinatie sigura iar religia nu este resimtita pregnant in viata de zi cu zi, cel putin nu la fel ca in alte state musulmane precum Maroc sau Egipt. Singurele restrictii sunt cele referitoare la consumul de bauturi alcoolice (total interzis) si obligativitatea purtarii de catre femei a unei esarfe pe cap.

Prima vizita in Iran a fost in capitala Teheran, un oras aglomerat, putin prafuit dar romantic, ce mi-a amintit de Bucurestiul anilor ‘90: constructii monumentale de inspiratie socialista, autobuze cu “acoredon”, moschei superbe dar ascunse intre blocuri, oameni grabiti, galagiosi dar foarte amabili si dornici sa te ajute. Aici am vizitat cel mai important obiectiv turistic - Palatul Golestan, fosta resedinta a shah-ilor, o bijuterie arhitecturala ce impresioneaza prin interioarele sclipitoare si la propriu si la figurat. Istoria tarii incepe odata cu vizitarea acestui palat si continua cu Muzeul National al Bijuteriilor, un buncar in care se afla unele dintre cele mai nepretuite comori ale fostului mare imperiu - diamante, rubine, obiecte din aur si chiar un glob pamantesc realizat din 51.366 de pietre pretioase cantarind peste 37 de kilograme. Trebuie sa ma opresc aici pentru a face o mentiune despre bucataria iraniana care este pur si simplu savuroasa. Pe langa celebrul kebab puteti incerca tot soiul de salate si fructe murate, asemanatoare meze-lor din Liban, toate cu un gust autentic. De altfel din cauza embargoului economic Iranul nu poate importa prea multe alimente ceea ce inseamna ca in mare parte se bazeaza pe cele proprii. Daca ajungeti pana aici trebuie sa incercati si o cina la un restaurant traditional unde veti fi asezati in cerc pe un soi de canapea rotunda iar in mijloc va vor fi aduse diverse feluri de mancare pe care le veti imparti cu ceilalti oaspeti; in timp ce veti savura delicioasele preparate traditionale va veti putea delecta cu muzica live sau o narghilea aromata.

A doua zi in Teheran am avut o vizita mai putin obisnuita, la fosta Ambasada a SUA, teatrul celebrei crize a ostaticilor din anii 1979-1981, eveniment ce a inspirat si subiectul oscarizatului film Argo; cladirea este astazi muzeu iar pasionatii de istorie contemporana si numai pot afla mai multe despre evolutia relatiilor politice dintre Iran si SUA si adevaratele surse ale tensiunilor dintre cele doua tari; la fel de interesante sunt aici si afisele anti SUA de la intrarea in muzeu, foarte ingenios realizate si care te pun pe ganduri.

Am calatorit apoi spre centrul tarii catre Isfahan, oras aflat la 400 km sud de Teheran. Numit Nesf-e Jahān (“Jumatatea Lumii”), orasul a fost capitala Imperiului Persan intre secolele 16-18 si este faimos pentru piata sa centrala, a doua ca suprafata din lume dupa Piata Tiananmen din Beijing. In capatul pietei troneaza Moscheea Imam, una dintre cele mai mari si mai frumoase moschei din lume, construita in anul 1629 de catre Shahul Abbas I, cel mai important conducator al Dinastiei Safavide. Mozaicurile realizate in cele mai mici detalii, nuantele incredibile de albastru ale peretilor sai dar si acustica inedita fac din moscheea inclusa in patrimoniul mondial UNESCO unul dintre cele mai importante obiective turistice ale tarii. Alaturi de pitorescul Pod Si-o-se-pol, pe care este obligatoriu sa il vizitati seara am poposit si in cartierul armenesc unde am vizitat o catedrala ortodoxa. Catedrala Vank surprinde prin picturile sale viu colorate si prin icoanele cu Iisus si sfinti ai Vechiului Testament aflate chiar in inima unui oras islamic. De asemenea, tot in cartierul armenesc se afla, pe langa cele mai bune cafenele din tara, Muzeul Muzicii din Isfahan. Aici veti gasi expuse o serie de instrumente muzicale traditionale persane, unele dintre ele mai multe decat inedite prin formele si istoria lor dar si prin sunetele pe care le genereaza. Recomand cu caldura un tur al muzeului mai ales pentru ca la finalul acestuia veti avea parte si de o reprezentatie live de muzica persana sustinuta de angajatii lui, un adevarat regal artistic, surprinzator de emotionant.

Din Ishafan am plecat spre Shiraz, dar pana la intalnirea cu orasul din sudul tarii a urmat poate cel mai important moment al calatoriei in Iran - vizita la Persepolis. Fosta capitala a maretului Imperiu Persan este cel mai cunoscut obiectiv turistic al tarii si pe buna dreptate si cel mai vizitat. Intemeiat de legendarul rege Darius I orasul, a carui denumirea vine din limba greaca si semnifica „Orașul persilor” a fost construit la poalele muntelui Kuh-e pe o terasa de 15 ha si se afla in patrimoniul mondial UNESCO inca din anul 1979. Vestigiile arheologice de aici sunt impresionante si foarte bine conservate, fiecare piatra are o semnificatie, nimic nu este asezat, construit sau gravat intamplator iar sentimentul pe care il ai calcand pe urmele legendarilor conducatori Darius cel Mare, Xerxes sau Alexandru Macedon este unul cu adevarat inaltator. Persepolis, la fel ca si Imperiul Persan a fost cucerit in anul 330 i.e.n. de Alexandru cel Mare dar orasul a fost se pare distrus din greseala de catre soldatii lui Alexandru. Asa cum veti invata daca veti ajunge la Persepolis, maretia Imperiului Persan s-a bazat nu pe forta coercitiva ci pe toleranta, pe capacitatea de a accepta alte religii, etnii sau culturi si de de a trai impreuna in pace si intr-o organizare sanatoasa.

Ultimul popas a fost Shiraz, un oras pitoresc situat in sudul tarii, cu bulevarde aeristice marginite de palmieri, cu un trafic ceva mai lejer dar cu aceeasi locuitori extrem de amabili si prietenosi. Aici am vizitat fortareata Karim Khan dar si impresionantele Moschei Imamzadeh si Nasir ol-Molk, ale caror interioare va vor lasa pur si simplu cu gura cascata. Un alt obiectiv obligatoriu de bifat in Shiraz este Mausoleul poetului Hafez, poetul national al tarii, aproape divinizat de locuitorii orasului si nu numai. Scrierile sale sunt pline de intelepciune iar poemele sale de dragoste sunt recitate si astazi si au inspirat mii de scrieri din literatura universala. Operele sale alaturi de cele ale lui Rumi sau Saadi ating teme existentiale poezia reprezentand pana in zilele noastre arta suprema a culturii iraniene, expresia cea mai inalta si mai rafinata a geniului acestui popor.

Inchei acest testimonial cu o scurta poezie de Hafez si cu indemnul de a vizita Iranul - o destinatie de poveste care merita descoperita macar o data in viata.

“Chiar dupa atata amar de vreme soarele nu spune pamantului/"Tu imi esti dator."/Priviti ce se intampla cu o astfel de dragoste... lumineaza intreaga lume”.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia