Incredibila Iordania - mai

Raluca

Incredibila Iordania - mai

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge in Iordania.

Nici macar dupa ce am inceput sa lucrez la Eturia.
Pentru ca Iordania e tara araba si consideram ca lumea aceasta nu mi se potriveste. Nisip, desert, fara vegetatie, sigur nu era pentru mine.

Dar cum nu intotdeauna iti poti planui fiecare pas, chiar daca nu eram atrasa de destinatia in sine, am ajuns sa plec pe 01 mai. Si aceasta a fost dovada limpede ca uneori trebuie sa te lasi purtat de soarta, pentru ca iti poate oferi mai mult decat te astepti.

Am ajuns in Amman in jurul orei 4 dimineata. In aeroport ne astepta rezprezentantul agentiei locale care s-a ocupat de obtinerea vizei si care ne-a condus ulterior pana la hotel. Drumul, primul contact cu Iordania, mi s-a parut impecabil.
Am stabilit ora de plecare in turul de oras , la 11.00 tot in aceeasi zi, dupa micul dejun. Asadar am ajuns la hotel doar pentru a ne odihni cateva ore inainte sa plecam in explorarea capitalei iordaniene.

In Amman am stat la Corp Executive, un hotel business aflat nu tocmai in centru, dar cu servicii foarte bune. Imi amintesc ca dupa ce m-am trezit m-am uitat pe fereastra hotelului sa vad, sau mai bine zis sa simt, vibratia orasului. Cumva, parea placuta acea agitatie, iar peisajul nu era deloc rau. Si nici nu banuiam ce avea sa urmeze.
Am plecat in turul de oras dupa micul dejun, care a fost pe placul tuturor: variant, proaspat si bogat.

Amman-ul s-a dovedit a fi perfect: un oras construit pe sapte coline, cu cladiri ce pot avea doar culoarea alba si cu o parte istorica ce te face sa te intorci in timp (Citadela ce cuprinde Muzeul Aheologic National, Templul lui Hercule si Biserica Argentina). Teatrul Roman mi s-a parut ireal – o constructie veche de sute de ani incorporata intr-un oras cosmopolit; o constructie incarcata de istorie la care te puteai uita la nesfarsit fara sa te plictisesti.
Intrucat pana acum nu am avut contact cu religia musulmana, vizitarea Moscheii Regelui Abdullah I a fost revelatoare. Ghidul ne-a explicat in amanunt totul: cum se citeste Coranul, cum si cand  trebuie sa te rogi, iar toate explicatiile s-au terminat cu o reprezentatie cantata a unei rugaciuni.
Pranzul l-am luat la Don Quijote, un restaurant frumos, mai mult turistic, cu o mancare traditionala de neegalat. Totul a fost delicios, dar mansaf-ul, mancare tipic iordaniana, a fost de departe cel mai bun dintre toate incercate ulterior.  Ce mi s-a parut interesant este faptul ca mancarea in Iordania se imparte, nu se ofera la portie. Este un fel de bufet suedez aflat in centrul mesei, si toata lumea se serveste dupa bunul plac.
Dupa turul de oras  am avut timp liber pentru a explora pe cont propriu. Noi am ales sa mergem pe Rainbow Street, un fel de Calea Dorobantilor a capitalei: o strada cu o vedere de neuitat a Ammanului, plina cu terase si pub-uri unde poti savura o sisha cu aroma de mar verde, alaturi de un ceai negru cu lapte si poti asculta linistea orasului, intrerupta adesea de chemarile muezinului la moschee pentru rugaciune. Aici ai sanse sa gasesti si localuri in care se serveste alcool, lucru total neintalnit in alte parti ale capitalei.

In cea de-a doua zi am descoperit castelul Ajloun cu o vedere superba asupra zonei, fiind pozitionat strategic si am continuat explorarea cu localitatea Jerash. Aceasta cuprinde o asezare urbana tipic romana cu  strazi pavate, temple ridicate pe coline, teatre frumoase, spatioase piete publice, fantani si ziduri ce-si fac loc printre turnuri si porti. Trebuie sa observati atentia la detalii si eleganta constructiilor, iar pe alocuri inca se mai pot observa urmele rotilor pe pietrele tocite si gurile de canalizare - chiar si atunci, romanii aveau dezvoltate sisteme de adunare si scurgere a apei de ploaie.
La intoarcere ne-am oprit in bazarul din Amman. Aici puteti cumpara obiecte din argint, obiece vestimentare, fructe sau condimente. Pentru cei ce nu ajung si in Aqaba, aici este locul potrivit pentru cumparaturi. Este posibila si negocierea, insa doar pentru produsele care nu au preturile afisate.
Un alt lucru care mi s-a parut esential in momentul in care te plimbi prin oras este vestimentatia: femeile trebuie sa aiba bratele si genunchii acoperite. Capul poate fi descoperit, insa recomand ca parul sa fie strans in coada sau coc. Barbatii pot purta pantaloni scurti trei sferturi si tricouri. E mai bine ca incaltamintea sa acopere piciorul atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor.

In cea de-a treia zi am plecat pe Desert Highway catre Petra. Autostrada s-a dovedit a fi fabuloasa, exact ca un sarpe de asfalt printr-o pustietate fara aproape pic de viata.
Pe drum am oprit la Kerak, unde am vizitat castelul. Tot aici, in Kerak, am savurat pentru prima data si dulciurile iordaniene, care sunt o explozie de arome. Semana destul de mult cu cele turcesti, dar sunt mai putin dulci.
Ulterior ne-am continuat drumul spre Rezervatia Naturala Dana, unde am luat pranzul.
In jurul orei 17.00 am ajuns la Petra si ne-am cazat la hotelul Tetra Tree. In momentul cazarii am fixat si excursia optionala Petra by Night, in care urma sa plecam la ora 19.00 de la hotel.
Daca ajungeti la acest hotel, trebuie neaparat sa vedeti apusul de pe terasa aflata la ultimul etaj. Te va face sa simti ca, pentru cateva momente timpul sta in loc si nu mai conteaza nimic altceva.
Petra by Night este o excursie optionala frumoasa si intriganta: drumul pana in fata Trezorariei este luminat doar de lumanari aflate pe margine, astfel ca esti mai mult ingrijorat pe unde calci, fara sa-ti pui prea mult problema la ce se afla in jurul sau deasupra ta. Odata ajunsi in fata Trezorariei, aceasta este luminata de sute de lumanari, iar atmosfera este mistica. Am fost serviti cu ceai in timp ce ascultam o reprezentatie la flaut, iar sunetul melodiei era accentuat de acustica minunata a locului.

In cea de-a patra zi am vizitat Petra in intregime. Am parcurs din nou Siq-ul pana la Trezorarie si la lumina zilei, iti taie respiratia. Apoi am urcat pana la Manastire si, chiar daca treptele pana acolo nu sunt chiar usor de urcat, privelistea de la sfarsit te face sa te simti in varful lumii.
Pe drumul dintre Petra si Aqaba ne-am oprit pentru a face safari in desertul Wadi Rum, o alta locatie magica a Iordaniei. Fericirea, curiozitatea si implinirea sunt doar cateva dintre sentimentele care te incearca atunci cand vezi imensitatea infinita de nisip.

In ultimele zile ne-am bucurat de litoralul iordanian. Marea Rosie este frumoasa, insa daca o incercati trebuie sa aveti la dumneavoastra incaltaminte pentru apa intrucat exista pietre de care va puteti lovi. 
Cei pasionati de cumparaturi, pot merge in Aqaba de unde isi pot achiziona cafea cu cardamom, condimente sau bijuterii din argint.
Pentru cine este dispus sa incerce, recomand si o masa intr-un local specific iordanian. Aspectul exterior poate fi usor intrigant, insa mancarea este plina de savoare.
La sfarsit, s-a dovedit ca excursia a fost una dintre cele mai frumoase si mai reusite deplasari ale mele. Singura conditie pentru a te bucura pe deplin de aceasta tara este sa nu judeci nimic, sa nu analizezi, ci sa te bucuri si sa traiesti ceea ce vezi.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia