Eturia - Agentie de turism

Impresii Mexic - februarie 2015

Cultura azteca, mayasa si tolteca, muzica, dans, culoare, cenote, plaje cu nisip alb, gastronomie, romantism. Apreciez agentia Eturia pentru vacantele tailor made, si nu au fost putine vacantele mele minunate astfel organizate de echipa Eturia. De data aceasta insa, mi-am pus la incercare norocul, experimentand o vacanta cu un grup organizat. M-a atras traseul si programul, faptul ca aveam si timp liber astfel incat sa mai pot face cate ceva in plus, sa imi personalizez astfel excursia, sa ma bucur de lucruri pe care le-as fi facut daca mi-as fi alcatuit eu programul de acasa. Grupul Eturia, ca de obicei, un grup mic  (12 persoane), cu insotitor specializat din partea agentiei. Exista intotdeauna curiozitatea – oare cum va fi grupul, si mai ales cum va fi insotitorul?
Corina Filip- insotitoarea noastra, s-a dovedit a fi o companie extrem de placuta, ocupandu-se de absolut toate detaliile legate de traseu, ghizi, cazari, mese, variante optionale in program, traducand in limba romana explicatiile ghizilor locali pentru membrii grupului a caror engleza nu era suficienta pentru a intelege si facand tot ce i-a stat in putinta pentru a asigura confortul tuturor membrilor grupului.

Ciudad de Mexico ....imi suna mai real decat Mexico City...
Unul dintre cele mai mari orase din lume...cu tot cu imprejurimi adaposteste in case somptuoase, blocuri moderne sau ca si cele de nefamilisti, casute cochete sau darapanate sau chiar in cosmelii construite din materiale gasite pe la gunoi, 25 milioane de suflete....Da ati citi bine, mai mult decat toata Romania. Are peste 3000 km patrati, 13 linii de metrou cu lungimea totala a traseului de 250 km si...troleibus si 5 milioane de autoturisme! Ziua a inceput cu ghida Dora.  Am vizitat plaza Mayor Zocalo, catedrala catolica (95% din mexicani sunt catolici, restul Martorii lui Iehova sau protestanti), construita pe locul si cu materialele vechilor piramide ale aztecilor, roca vulcanica lipita cu ciment si intreaga constructie e sprijinita pe piloni si lut, orasul fiind construit pe un lac...acolo unde aztecii au gasit un vultur stand pe un cactus cu un fruct rosu si omorand un sarpe...asa spune legenda.
De aceea cladirile se inclina odata cu solul. In piata, case cochete, transformate in hoteluri sau birouri legate de activitatea presedintelui. Am continuat traseul pe strada pietonala - av Madero, cu multe case coloniale, cu gratii la geamuri si balcoane din fier forjat, cu turnuri si acoperisuri dantelate, fatade cu broderii din ipsos probabil, absolut minunate, pacat ca nu sunt restaurate decat foarte putine dintre ele. Am vizitat Palatul Postei, grandios si superb, unde poti vedea la parter fostele ghisee si inscriptionari referitoare la timbre postale etc. Au urmat casa Azulejos, renumitul cafe Tacuba, cu muzica live cantata de MARIACHI si muzeul de Antropologie, situat in primele 10 de acest gen din lume, creat initial pt a adaposti calendarul aztec din piatra si ulterior extins la ceea ce este azi. Pe strazi multe tarabe cu “delicatese culinare”…nu am gustat greieri prajiti din lighean, am preferat tacos cu sos de avocado...Berea mexicana, Corona, e foarte cunoscuta international si foarte buna. “Salud, dinero, amor!” (aceasta urare este echivalenta cu Noroc!)
Seara, optional, sfatuita de Dora, am fost la opera Palacio de Belles Artes! E una din cladirile cele mai mari si mai frumoase care adapostesc teatrul liric din America centrala si de sud,  modern avand elemente de art nouveau si art deco. Am vazut un spectacol de “balet folcloric” MINUNAT, GRANDIOS, INCANTATOR..O simfonie de culori in costumele dansatoarelor in special, culori vii (rosu, roz, verde, galben, portocaliu) in combinatii incredibile, de o eleganta si un fast greu de descris. Barbatii cu costume mai simple, cu sau fara palariile traditionale dar cu un "joc de glezne" , respectiv cu niste pasi absolut impresionanti, cu viteza, coordonare, gratie..si toate acestea acompaniate de formatii live cu instrumente traditionale.
A doua zi am vizitat Basilica de Santa Maria de Guadalupe, cel mai vizitat loc sfant catolic din America Latina, as asemui locul cu Fatima din Portugalia. E un complex de 3 cladiri (biserici) construite la poalele dealului Cerro del Tepeyac. Legenda spune ca in anul 1531 in acel loc i s-a aratat unui indian - Juan Diego, o fecioara Maria cu tegumente inchise la culoare, care i-a spus indianului sa mearga la episcop si sa ii spuna sa construiasca acolo un altar in cinstea ei. Maria de Guadalupe (cum au numit-o spaniolii din Extremadura)  e protectoarea Mexicului. Alaturi se afla Capilla del Pocito cu un minunat acoperis din tigle albe si albastre, o superba gradina cu trandafiri multicolori in amintirea celor din poveste pe care Maria de Guadalupe i-a facut sa infloreasca intr-un anotimp in care ei nu ar fi putut inflori. In cea de a treia biserica, cea noua si moderna se tin slujbe, vin oameni urcand dealul in genunchi, vin credinciosii cu papusele imbracate in costume handmade reprezentand pe Isus sau familia sfanta pentru a fi sfintite si duse apoi acasa.
Ca sa poti vizita icoana fecioarei cu mantia, incadrata in rama de aur, au construit un covor rulant sub altar.
Orasul e situat la 2260 m altitudine.
Florile nationale : iasomia, magnolia
Animalul national: vulturul, urmat de magar (mexicanii sunt asociati cu burro, magarul si spaniolii cu caii).
Bautura Tequila, peste 700 de tipuri, obtinuta prin distilare din cactus, (peste 400 de tipuri de cactus) cel mai bun pentru tequila este cactusul Tequilana Weber Azul. Sunt plantatii intinse de cactusi. Din cactus se obtin fructele, fibre din care tes covorase, pelerine etc, hartie, sampon aloe, se face si salata din cactus cu rosii, ceapa si lamaie (am testat si eu, e comestibila!). Unii cactusi arata ca si pomii fructiferi (ma refer la trunchi si inaltime).
Teotihuacan oras pe care aztecii l-au considerat sacru. « Oamenii devin aici zeitati » ! Un loc antic, impozant al Mexicului, care avea 20km2 si 125000 de locuitori, a fost centrul conducator al regiunii timp de 500 de ani cu templele, palatele si piramidele sale, construite tinand cont de relieful dealurilor inconjuratoare. Piramida soarelui si a lunii unite prin drumul mortilor si controlate de Quetzalcoatl sunt azi dezgroapate si deschise publicului. Ele reprezinta 1/10 din ceea ce a fost acest oras,  intrat in patrimoniul UNESCO si restaurat in mare masura. Frumos, impozant, dar tehnica contemporana a restaurarii ii scade din valoarea istorica si spirituala din punctul meu de vedere.

Aeroportul international Benito Juarez, care poarta numele presedintelui Mexicului in mandatul caruia a fost construit a fost locul unde ne-am luat la revedere de la Dora (ghida noastra) inainte de a porni spre Merida, dar imaginar eu mi-am luat la revedere si de la mariachi - trupele de cantareti/interpreti imbracati in uniforme traditionale cu vipusca la pantaloni, esarfa la gat si palarie cu boruri largi folosind viori, chitare, vihuelas (chitara cu 5 corzi) si trompete acompaniind desigur vocile lor puternice si creind un adevarat regal muzical, de dansurile si costumele superbe pe care le-am vazut, de aglomeratia orasului. Am asteptat aproape o ora in avion, cuminti la rand, un culoar de decolare, si ca ultima imagine asupra orasului s-a ridicat avionul peste un ocean de case ingramadite unele in altele, colorate in toate culorile imaginabile, fara curti, gradini, spatii verzi, copaci etc.
Merida e un oras situat la 35 km de Golful Mexic pe un teren calcaros, fiind capitala economica si culturala a peninsulei Yucatan, cu aprox 1 milion de locuitori si inca 1 milion in suburbii. A fost un oras mayas (Tiho) si a fost cucerit de spanioli dupa un asediu de 14 ani. Din 1542 dupa distrugerea piramidelor mayase si a altor constructii ale bastinasilor din centrul orasului, spaniolii au inceput sa construiasca un nou oras, folosind aceleasi pietre din constructiile mayase, aduse de la distante mari fara a cunoaste roata si fara animale de povara. Au inceput cu o catedrala catolica in Plaza Mayor- Zocalo ( numele Zocalo vine de la “soclu” - in centrul fiecarei Plaza Mayor fiind soclul in care dimineata se aseaza steagul mexican si seara se scoate) apoi au continuat constructiile cu cladiri impunatoare pentru cei ce conduceau orasul, pentru spaniolii bogati, preoti etc. Mayasii au fost impinsi catre periferie. S-au format apoi cartiere satelite centrului, fiecare cu biserica, parc si piata. Initial orasul a inflorit din comertul cu franghii facute din planta agave. Cu timpul aceste franghii au fost facute din materiale sintetice si economia lor s-a prabusit. Orasul e cochet, pitoresc si foarte sigur. Vezi case coloniale inalte, frumos ornamentate in Plaza Mayor, case coloniale cu parter si cel mult un etaj, colorate in toate culorile imaginabile, dar mult mai ingrijite decat cele din Ciudad de Mexico. Am vizitat sediul guvernului, pe peretii caruia Fernando Castro Pacheno a pictat in 1971 intreaga perioada istorica de la venirea spaniolilor si pana in prezent, primaria, si am privit exteriorul casei familiei care a condus prin 3 generatii orasul.
In secolul XIX,  Merida a fost considerata Parisul Tropicelor si s-a construit un bulevard larg, Paseo de Montejo, in genul Champs Elysees flancat de case cu arhitecturi absolut deosebite. Monumentul istoriei Mexicului, impozant, avand reprezentate toate figurile istoriei lor, a fost creat de un sculptor strain. Atmosfera e calma, calda, cu nenumarate cafenele si restaurante. Ai senzatia ca esti intr-o tara europeana (au trait aici spanioli, francezi, libanezi....da libanezi ati citit bine). Nu mai sunt mariachi, dar tot te rasfata muzica in orice loc, aici fiind mai degraba de  tip canzonette acompaniata de chitara, total diferit fata de Mexico City la doar 1:45 ore de zbor....Iti vine sa te ratacesti pe strazi fara harta, pur si simplu pentru a admira cladirile pe stradute inguste, micile magazine, atmosfera locala.
Seara am fost la restaurantul La Chaya Maya, pe care mi l-a recomandat un mexican simpatic si comunicativ in avion, si a fost SUPERB!
Ziua urmatoare am pornit  spre Kabah. Pana sa iesim din Merida, ale carei strazi nu au nume ci numere (ca in USA cu exceptia unor bulevarde mari) am mai am vazut la colturile strazilor desene pe case reprezentand fie un cap de indian, o pisica, un caine etc....asta pt cei ce nu stiu sa citeasca si sa scrie, pentru a  recunoaste strada si a-si da  intalnire in colt “la PISICA”!
Am ajuns la Kabah unde am vizitat inital o poarta construita din pietre lipite intre ele cu rasina, fiecare arc fiind construit separat, intalnindu- se la mijloc, spatiul dintre arcuri fiind umplut de alte pietre, asta in caz ca se prabusea un arc, sa ramana celalalt si munca de reconstructie sa fie mai mica. Din acest punct porneste drumul regilor catre Uxmal cu o lungime de 24 km. Drumul merge prin jungla. Piramidele, templele si asezarile mayasilor au fost construite intre 600 iHr si 900 dHr cand toate asezarile au fost abandonate. Nu se stie de ce si unde au plecat mayasii! Prin locatia respectiva, se ocupau de agricultura, de vanat, apa se scurgea prin pamantul calcaros si ajungea in profunzime creand ceea ce numim azi Xenotes, rauri subterane cu apa proaspata. Mayasii erau impartiti in 5 categorii: 1. Conducatorul, 2. Elita, apropiati ai conducatorului care in mod distinctiv aveau craniul turtit de la nastere pana la 1,5 ani cu 2 placi gaurite in 4colturi si care se strangeau cu sfori, apoi li se punea un bat pe cap, cu ceva atarnat la capat la care sa se uite si sa faca strabism convergent, la 12-14 ani erau taiati pe fata "scarification" si apoi li se gaureau dintii si li se introduceau in ei pietre semipretioase turcuaz, jad, opsidian etc....Ei erau cei ce cunosteau astrologia, matematica, constructiile etc. teoretic datorita legaturii lor cu zeii. 3. Preotii si luptatorii. Toti acestia puteau locui in orasele cu piramide si temple.  4. Comerciantii. 5. Clasa de jos. Acestia locuiau in periferia oraselor respective, in cabane. Aveau pearcing la urechi, la nas, si craniul normal conformat. Zeitatile se pare ca le influentau major viata, modul de a gandi si a construi. Considerau a avea 22 de zeitati. 13 in cer si 9 sub pamant. Aceste cifre se regasesc si in constructiile templelor sau ale piramidelor. Etaje, numar de usi etc etc
Am vizita in Kabah templul zeului ploii Chaac, reprezentat ca si model decorativ, cu ochi, frunte, gura si un nas urias, care daca e indreptat in sus cere ploaie, daca e indreptat in jos multumeste ca a primit ce a cerut. In fata templului e o borna de piatra a carei umbra, luminata de razele soarelui indica anotimpul, solstitiul etc Templul era vopsit rosu la exterior, cu multiple decoratii care seamana cu dantela sculptata in piatra, capiteluri, etc. in prezent intr-un amplu proces de restaurare, cu pietre gasite la fata locului, dupa dezgroparea templului, asezate ca un puzzle urias. De aici am plecat catre Uxmal un centru infloritor in secolele VIII-IX, cu aprox 25000 locuitori unde, la intrarea in situl arheologic, ni s-a dezvaluit in toata splendoarea ei Piramida piticului (sau a magicianului). Piramidele se construiau de catre o generatie, urmatoarea generatie construia alta piramida peste cea existenta si tot asa pana la maximum 5 piramide in maximum 52 ani cat dura un ciclu al calendarului maya.
Piramida respectiva e absolut impresionanta, in varful ei fiind reprezentat zeului ploii, intrarea fiind chiar gura deschisa a acestuia, partea stanga a ei e partial incompleta dar cu toate acestea, s-a pastrat foarte bine si se proiecta pe un cer albastru cu cativa norisori albi, sub arsita soarelui de aprox 35 grade celsius (in februarie).
Au urmat Cuadrangulo de las Monjas (patrulaterul monahilor) o serie de cladiri cu 78 de incaperi, la care se ajungea printr-o poarta construita ca si cea din Kabah, pe ai carei pereti se pot vedea palme rosii, stiut fiind faptul ca mayasii colorau peretii in rosu. Cladirile cu usi in functie de numarul zeilor din cer 13 sau de sub pamant 9, de lunile anului 18 a 20 de zile, decorate cu serpi, cu coada rasucita (dualitate), nasul zeului ploii, modele in V reprezentand pe Afrodita, flori, figuri geometrice, reprezentarea zeului ploii, litera G simbolizand vantul, de obicei asociat ploii. Am vizitat apoi terenul pentru jocul traditional cu mingea "pelota", unde cel ce reusea sa introduca fara ajutorul mainilor mingea (o piatra de aproximativ 2 kg) intr-un inel din piatra suspendat la inaltime, era decapitat si ajungea in rai (aceasta era superstitia/ credinta). Am vazut nenumarate iguane, masculi cu solzi pe spate, femelele mai mici si cu o dunga galbena pe spate. Nu am intalnit serpi desi se pare ca sunt 36 de specii, 2 chiar veninoase. Vulturii stateau pe colturile templelor sau ale piramidelor sau pluteau lin pe cerul albastru. Am vazut portocali salbatici, copaci de piper, copaci cu flori diferite viu colorate - clopotei galbeni, flori roz, rosu inchis, si vegetatie luxurianta. Am incheiat turul urcand cele 75 de trepte ale piramidei maimutelor (macacus) pentru a admira de la inaltimea ei imprejurimile. Ne-am desprins cu greu de acest loc minunat, pentru a porni spre Golful Mexic, in statiunea Progreso, care nu era in program dar s-a hotarat ad hoc. Plaja cu nisip fin alb, oceanul cu valuri micute, alge la mal, dar cel mai spectaculos, cu multi palmieri plini de fructe, si umbrelute acoperite cu stuf, chiar daca nimeni nu era la plaja sau la baie, ci doar pe la terase. Pe cealalta parte a falezei, case de vacanta, sugerandu-mi faleza din Balcic, Bulgaria, hoteluri, terase....ce era frumos ca in dreptul fiecarei terase auzeai o alta melodie latino... La capatul falezei, statuia fondatorului statiunii si un pod ce pornea prin ocean catre port. In acest port acosteaza de 2 ori pe saptamana vase de croaziera, turismul fiind principala sursa de venit a zonei.
Din Merida dupa un nou MARE mic dejun cu mancare traditionala mexicana la hotel, am continuat traseul stabilit strabatand sate cu case vechi traditionale, mayase, acoperite cu stuf si construite din crengi si chirpici. Am ajuns la Celestun, la raul cu acelasi nume, unde ne-am imbarcat cate 6 in barci cu motor  pt a vedea flamingo roz. Ploua cand am pornit asa ca ni s-au dat pelerine galbene de cauciuc. Atentie la palarii, zboara daca nu le aveti prinse!
Apa raului maro inchis. Am ajuns si la flamingo, care erau mai mult spre portocaliu decat roz. Sunt peste 25.000 de flamingo, numarul maxim fiind in decembrie si ianuarie, apoi se muta pe alt rau la cativa km distanta. Se nasc albi, dar datorita crustceelor pe care le mananca devin roz. Traiesc aproximativ 25 ani si fac vreo 2-3 oua pe an. Sunt monogami! Ca si condori din Peru....
Zborul lor e impresionant. Plutesc cu gaturile intinse si cand vor sa se opreasca curbeaza gatul...cu o usurinta greu de imaginat. Parca nu ar avea vertebre cervicale. Sunt delicati, dar semeti, eleganti si frumosi. Pot zbura si in carduri unul dupa altul, singuri sau cate 2 ca avioanele la mitingul aviatic.
A urmat apoi o insula plina de tufe si copaci unde erau zeci de pasari, pelicani cu capul galben, pelicani gri dar si aligatori. Am mers apoi la plaja in Golful Mexic, la ocean, tot in Celestun. Oceanul avea apa verde deschis care se unea cu cerul albastru deschis, cu valuri mici, multe scoici si multi melci la mal, barci de pescari, nisip alb-galbui fin si apa calda. Jose, un pescar, mi-a facut cadou o punga de scoici si melci!
Cazarea, atent aleasa de Eturia, cea mai traditionala si mai deosebita din tot turul, o super locatie, a fost Hacienda Chichen. Camerele amenajate in stil traditional, avand pe prispa hamac, fotolii de rachita, acces la piscina. La restaurantul hotelului mariachi intretineau atmosfera. O gradina superba, cu palmieri care parca atingeau norisorii albi de vata de pe cer, bananieri, flori viu colorate, din pacate sunt foarte slaba la botanica ca sa spun exact ce erau, dar pot spune ca era „Raiul pe pamant” pentru cine avea ochi sa vada si inima sa simta. In cateva minute de la lodge am ajuns la Chichen Itza cel mai mare oras in ruine din peninsula Yucatan, construit de populatia mayasa Itza. Denumirea Chichen Itza se traduce "Deschiderea izvoarelor Itza". Inceput de mayasi orasul a fost cucerit prin partea de nord (singura parte care are un zid de aparare) de catre tolteci in 987. Dezvoltat apoi sub divinul rege toltec Quetzalcoatl (Kukulcan denumirea mayasa) in traducere "Sarpele cu penele pasarii Quetzal" (pene lungi verzi), in 1230 orasul a fost abandonat din motive necunoscute. A fost acoperit de pamant si jungla si redescoperit de catre englezi. Este un oras unde au fuzionat culturile maya si tolteca. Cea mai impunatoare cladire este piramida, formata din 3 piramide concentrice inchinata zeului Quetzalcoatl-Kukulcan, numita de spanioli El Castillo (castelul). Spre deosebire de cele din Teotihuacan care erau construite de forma dealurilor din spatele lor, cu baza ovala, aceasta are baza patrata, 4 laturi catre cele 4 puncte cardinale, in centru fiind al 5-lea punct, respectiv pamantul. Pe fiecare fata sunt 91 de trepte (91x4= 364) plus acoperisul 1 reprezinta 365 zile ale anului. Fiecare latura are 9 etaje, reprezentand cele 9 trepte si zeitati ale lumii subterane. Si daca se aduna 9+9 colturile acestor etaje sunt cele 18 luni ale calendarului mayas fiecare a 20 zile.Piramida e astfel construita incat pe 21 martie si 21 sept soarele luminand piramida genereaza o umbra care arata ca un sarpe care coboara piramida. Se aduna mii de turisti in aceste 2 zile pt a admira acest efect. Se pare ca in acest oras au trait 35000 de locuitori. Din 2007 e considerata una din cele 7 noi minuni ale lumii, drept pentru care nu ai voie sa le mai atingi sau sa urci pe ele. Am mai vizitat si alte cladiri, bine pastrate, cu simboluri mayase (vulturul) si toltece (jaguarul), cu sarpele nelipsit din orice decoratie, si terenul de joc cu mingea (pelota), cel mai bine pastrat din tot ce am vazut pana acum.  Daca aplaudai o data auzeai ecoul de 7 ori. In fata fiecarei piramide daca aplaudai auzeai sunetul pasarii Quetzal cu pene verzi.
S-au pastrat foarte bine si sculpturile, si capetele de serpi ca decoratii, si desenele zgariate in piatra.
In orasul stravechi Chichen Itza era si o cenota in care insa se faceau sacrificari. Tineri de 9-17 ani erau initial imbatati cu alcool, apoi li se atarnau de gat si de incheieturile membrelor pietre semipretioase (jad, turcuaz, etc) care atarnau greu, si pe cap li se puneau pene ale pasariii Quetzal. Erau apoi impinsi de pe marginea cenotei si datorita greutatii pietrelor, a starii de ebrietate si a adancimii cenotei nu mai puteau iesi la suprafata. Erau jertfe pentru zeul ploii. Dupa o astfel de sacrificare, se zice ca venea ploaia, buna pt agricultura.
Ceea ce strica mirajul acelui loc sunt zecile de vanzatori ambulanti care nu iti dau pace cu suveniruri de toate felurile. Pacat, eu i-as fi pus la intrare sau la iesire, nu in sit.
De acolo am plecat catre Cenota Ik Kil. Cenotele sunt bazine naturale cu apa dulce formate prin erodarea terenului calcaros in urma ploii. Apa de ploaie patrunde in interiorul solului, neexistand rauri normale, ci doar subterane si cenote (Xenotes). Mayasii foloseau unele din ele pentru sacrificii, asa cum am descris deja. Cenota Ik Kil (in traducere “locul vanturilor”) este situata intr-un decor mirific, inconjurata de o gradina amenajata cu gust, cu diferite flori viu colorate, cu copaci batrani, la 26 metri sub nivelul solului, asa incat dupa ce te schimbi in costum de baie la vestiar si faci dus cu apa rece ca gheata, cobori multe scari pt a ajunge la apa. Cenota are diametrul de 60 m si adancimea de 46 m., Din apa poti admira peretii abrupti ai cenotei, radacinile care atarna deasupra ta si "dusurile naturale" apa care curge din tavane....pt doar 5 USD te poti bucura de aceasta experienta unica. Am continuat drumul spre Cancun (in traducere Cuibul Sarpelui), o statiune renumita, un fel de Mamaia..... Pe partea dreapta cum intri dinspre Merida e oceanul cu apa turcuaz, si sunt hoteluri unul langa altul .....Toate companiile de la Ritz la orice altceva. Pe stanga bulevardului e o laguna in care sunt crocodili!!!!!!
Am ajuns si la hotel Park Royal Cancun cu plaja la Marea Caraibelor. Plaja are un nisip galbui foarte fin, fara scoici sau pietre. Apa e bleu-turcuaz la mal, clara si fara pietre la intrarea in apa. In departare pare violet sau indigo. Valurile nu sunt mari dar curentii sunt puternici si te trag paralel cu malul.
In Cancun fiecare membru al grupului a putut sa-si aleaga excursii optionale pentru 3 zile.
Prima zi m-am bucurat de plaja si marea turcuaz. Frumos, frumos, frumos DAR daca e sa compar cu un alt loc exotic unde tot cu Eturia am ajuns, in Zanzibar mi-a placut mai mult din toate punctele de vedere.
Am vazut insa si aici un rasarit MINUNAT....soarele rasare in flacari din mare vorba cantecului.
Una din excursiile optionale a fost la Xcaret . Am avut un ghid local care vorbit 45 de min despre Xcaret in spaniola si vreo 10 min in engleza....Cei care aveti copii care ar mai fi dispusi sa mai invete o limba straina, va recomand calduros SPANIOLA, pe langa engleza desigur... M-am felicitat azi de mai multe ori ca am avut curiozitatea, interesul, placerea, curajul sa ma mai apuc, chiar si mai tarziu si de spaniola....
Este un parc natural cum zic ei, dar aranjat foarte comercial....De o parte e padurea tropicala cu flora si fauna specifica, de cealalata Marea Caraibelor cu plaje cu nisip fin si alb, apa cu alte nuante de albastru, hamace, masute si scaunele din lemn sau frunze de palmier, umbrelute la fel....super romantic.  Dar mai au ceva special, cenotele, raurile subterane cu apa limpede ca cristalul vorba lui Creanga, si multe spectacole....care practic dau sarea si piperul unei excursii intr-o tara straina. Doar asa poti sa ii cunosti mai bine pe localnici, cu istoria, traditiile, portul si muzica lor.
Am primit o harta, o programare la Sea Trek, am fugit la dulapioare, mi-am lasat o parte din bagaj, am luat cu mine alte lucruri, minus aparat foto, pentru ca scria ca nu garanteaza pentru obiecte fragile, acestea din urma au ajuns intr-o geanta mare incuiata cu lacat pe care urma sa o primesc la iesire, la capatul raului subteran. M-am ales cu 2 chei de gat, ca si copiii ceausisti, cu o vesta de salvare, chiar daca stii sa inoti sau nu vesta tot primesti, si o pereche de labe de inot......Poti alege unul din cele 3 rauri subterane, eu am ales raul Maya care avea mai multe ochiuri de lumina, sa nu merg ca sobolanul pe intuneric tot drumul cum ar fi fost raul Azul. Lungimea raului peste 670 metri, adancimea intre 5 si 7 metri. Superb! Apa turcuaz, limpede, de aprox 20 grade Celsius. Portiuni ca in pestera, cu pereti calcarosi, fara lumina, dar zareai luminita de la capatul tunelului si acolo te puteai bucura de palmieri, alti copaci, radacini lungi atarnand catre apa, peretii de calcar acoperiti cu un fel de muschi, si din cand in cand dusuri naturale....curgea apa din tavan. La un moment dat, prin zona de intuneric desigur, s-a agatat de gatul meu ceva, care parea sarpe, dar era doar o bucata de radacina.....hmmmmm, noroc ca era doar radacina....
Inotam prin tunele separate in doua de cate un stalp, ca la tunelele auto, doar ca era sens unic....Am ajuns cu bine la capatul raului admirand natura, un vitraliu cu fluturi dintr-unul din tunele, si luptandu-ma sa inot cu tot acel echipament, mult mai dificil decat fara el....
Dupa ce mi-am recuperat lucrurile si am scapat de o cheie de la gat am scos harta, pentru ca altfel era imposibil sa te descurci acolo, si am urmat drumul verde (pe centrul aleii erau pietre verzi, rosii, albastre, negre, albe functie de directie si de harta....) catre aventura vietii mele...
Sea Trak......Mai am eu la activ si alte nebunii, ca de exemplu Gorilla tracking in Uganda,  de data asta insa, mi s-a pus pe cap o casca ca de astronaut, cuplata la oxigen si am coborat pe fundul Marii Caraibelor, al doilea recif de corali din lume, cu pantofi speciali de mers prin apa, si timp de 30 de minute m-am plimbat FARA SA MA UD LA PAR SAU URECHI, printre pesti (vreo 10 specii viu colorate), 2 broaste testoase destul de mari (una mi s-a lovit de casca si nu stiam ce sa fac...) o pisica de mare si un arici de mare. A fost ceva greu de descris...Seful de acolo nu mai vazuse romani pana azi, pana la mine....asa ca i-am scris si in caietul de amintiri....Explicatia cu semnele pe care le avem de facut sau de inteles de la conducatorii de grup sub apa erau tot in spaniola....
Pe fundul apei erau niste bare de care sa te poti tine, si multe statui reprezentand mayasi, roti de car etc.., pe care sa se poate lipi coralii. In Marea Rosie in Iordania (unde desigur tot cu Eturia am ajuns) era epava unui vapor scufundat folosit tot ca support pentru corali. Am vazut corali, plante marine, ca la Descovery channel....si totul cu capul uscat!!!!! Apa era ok, nu aveam decat costum de baie, nu si de scafandru. Mi-a placut ffffff mult. Cel mai complicat a fost sa inghit intr-una ca sa nu mi se infunde urechile. Apoi am plecat sa explorez restul parcului....am vazut Coati, 2 jaguari, flamingo roz, papagali mari colorati rosu cu albastru si galben, fluturi de toate felurile, cei mai frumosi erau unii mari albastri la interior si cu aspectul unor fluturi de noapte la exteriorul aripilor (Mariposa Azul). Am mai vazut maimute, alte pasari, iguane trecand drumul ca pisicile, chiar si pe o scena era una. Am vizitat un sat mayas, desigur construit acolo ca si atractie turistica (ca la Muzeul satului) cu case acoperite de stuf si oameni care confectionau si vindeau obiecte handmade, un cimitir mayas, care seamana foarte bine cu cel de la Sapanta.....ma refer la monumentele funerare. Am asistat la un show mayas cu actorii tatuati, vopsiti si costumati in diverse zeitati, la un show de costume si dansuri din Peninsula Yucatan. Apoi am fost la un show cu dresura de cai, si la final intr-o sala mai mare ca cea de la Romexpo din Bucuresti la un alt show grandios. Prima parte referitoare la istoria mayasilor, cu jocul cu mingea, cu o minge de foc, cucerirea de catre spanioli, introducerea catolicismului in Mexic, aparitia haciendelor...si a doua parte cu muzica si dansuri si costume traditionale din diferite regiuni ale Mexicului (nu chiar din toate cele 33 dar...). A fost foarte frumos. La sfarsit in loc de porumbei au dat drumul unor papagali din cei descrisi si unor benzi din hartie colorata. A fost o zi plina, dar MINUNATA, SUPERBA, DEOSEBITA.
In ultima zi am fost tot optional la Tulum, oras construit din anii 900 dHr, cu varful dezvoltarii lui in 1200, prin comert, chiar pe mare, pana la sosirea spaniolilor, care au luat mayasii prizonieri si i-au pus la munca in folosul lor. In limba maya se numea Zama, insemnand "orasul apusului soarelui" sau "amurgului".  Ulterior s-a chemat Tulum ( orasul inconjurat de ziduri). In interior sunt 3 temple, si fundatiile unor case de locuit!
In interiorul zidurilor traiau un numar redus de locuitori. Situl, singurul construit direct la malul marii, pastreaza locurile fostelor case ale nobilimii, dar si 3 temple, destul de bine pastrate, cel mai inalt dintre ele, "El Castillo" situat pe deal, folosea ca loc de rugaciune. In fata lui exista o scena pentru dansuri si pentru sacrificii, DAR folosea si ca si turn de control  pentru vapoare la intrarea in al doilea recif de corali ca dimensiune din lume. Este unul din cele mai frumoase si bine pastrate situri arheologice din Mexic, si care imbina importanta ruinelor cu splendide peisaje asupra marii, care se afla la cateva zeci de metri. Apa avea din nou nenumarate nuante de albastru in mod special, din nou diferit de cer si de alte nuante pe care le-am mai vazut pana acum. Ca si particularitate, malurile coboara abrupt in mare, sunt si pietre mari, dar si plaja cu nisip fin, unde toti turistii care aveau ceva timp la dispozitie se balaceau...
Ce era caracteristic templelor era prezenta deasupra oricarei intrari in templu a unui zeu sculptat in piatra, cu capul in jos, reprezentand probabil apusul de soare.
Am vizitat si templul dualitatii noapte-zi, moarte-viata, dupa sculpturile intalnite pe pereti ( cu ochii inchisi-deschisi, acesta consevand in interior si picturi in rosu, alb, galben si verde.....).
Am pornit apoi spere Playa del  Carmen,  e o statiune la plaja, unde ni s-a mai prezentat odata modul in care se produce tequilla.
XOXIMILCO -  o seara tipic mexicana pe barci.....
Ajunsi la Xoximilco am fost impartiti in grupul de spaniola si de engleza si repartizati cate maxim 20 pe cate o barca, fiecare decorata cu flori, fluturi, pasari specifice regiunii din Mexic de unde era barca. Un gondolier deplasa barca si un ghid Marcelo, un tip super simpatic era animator, marinar legand si dezlegand franghiile, dansand, cantand, explicandu-ne ce mancam. A fost o masa care a inceput cu Tequilla desigur, cu tacos si diverse aperitive, felul principal cu 6 tipuri de mancare in cate un castronel fiecare, si deserturi vreo 12 inghitituri din diferite deserturi traditionale. Intre timp alunecai cu barca luminata pe canale intunecate avand lungimea de 2.6 km si din loc in loc intalneai cate o barca cu o formatie de muzicanti traditionali, costumati, folosind instrumente traditionale antrenand lumea la dans....foarte placut. Felurile de mancare se schimbau orin oprirea in paralel cu o alta barca, care era bucataria, si dadea peste marginea barcii farfuriile pt toata lumea. A fost si o scurta pauza pe mal, cu muzica si dans.....La un moment dat au stins lumina pe barca si au deschis acoperisul lasand sa se vada un CER PLIN DE STELE!!!!!!!  Superba imagine. Acest parc se va mari la 7 km de canale in cativa ani.
A fost o super seara mexicana, asa ca de sfarsit de excursie. Desigur ca nimeni din grupul meu nu a fost interesat de asa ceva....dar eu am fost foarte incantata. Cred ca o excursie fara a vedea showuri traditionale, fara a incerca mancarea traditionala (recunosc, greieri prajiti nu am avut curiozitatea sa gust), fara a sta de vorba cu oamenii locului respectiv, nu e decat o plimbare aproape virtuala. Trebuie sa simti tara respectiva, cu tot ce are ea, mai bun, mai special, mai traditional si mai frumos.
Am incheiat vacanta cu o scurta dimineata de adio la plaja la Marea Caraibelor, care era mai linistita decat in zilele anterioare, avand alte nuante de albastru ale apei, si cu coama verde deschis a micilor valuri prezente. Luna nu se indura sa plece de pe cer, desi era 10:30 si soarele stralucea cu putere...pe un cer incredibil de azul (albastru).
Drumul spre casa 9 ore Cancun - Paris si 3 ore Paris - Bucuresti ! O nimica toata ! Timp prea putin pentru a rememora toate lucrurile minunate vazute si traite in Mexic, pentru a face bilantul unei alte vacante minunate si excelent organizate cu Eturia, chiar si cu grupul, nu numai tailor made.
Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015
Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015
Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015Impresii Mexic - februarie 2015

Experienta

  • 10 ani de turism
  • 1.718.714 zile de vacanta vandute
  • 238.091.689 km parcursi de clientii Eturia
  • 106 de destinatii inspectate

Vacante linistite

  • Fara costuri ascunse!
  • Telefon de urgenta 24/7
  • Ghiduri si sfaturi de calatorie
  • 85% dintre clientii nostri ne-au acordat calificativul: excelent.

Tarife competitive

  • Parteneriatele semnate cu 160 tour operatori locali si cu 322 de hoteluri de renume din intreaga lume garanteaza un bun raport calitate/pret pentru toate vacantele oferite.
  • Parteneriate avute cu cele mai bune companii aeriene din lume ne-au permis sa contractam zboruri de linie la tarife extrem de competitive.

Club Eturia Traveller

  • Acumulezi automat sume de bani la fiecare calatorie
  • Discounturi si beneficii dedicate membrilor
  • 100% tailor made pentru membrii clubului

Statistici Eturia

SC Eturia SRL
Residence: Bucuresti, Romania