Impresii croaziera America de Sud - Revelion 2019

Roxana

Roxana

Impresii croaziera America de Sud - Revelion 2019

Data calatoriei: Decembrie 2018

Suntem de cateva zile acasa, ne-am tras sufletul dupa o vacanta destul de lunga, iar amintirile si impresiile incep sa se sedimenteze.

Ce mi-a placut?
Sa vad intr-un spectacol de gala, la Teatrul Colon, Spargatorul de Nuci cu o zi inaintea trecerii intr-un Nou An, sa urmaresc cu sufletul la gura artisti profesionisti dansand tango la ei acasa, chiar in noaptea dintre ani. Sa vad portul, docurile din Buenos Aires, cel mai larg bulevard din lume. Sa vad un fost teatru transformat in librarie (cred ca este unic) si sa beau o cafea pe scena, urmarind de acolo vizitatorii. Sa pornim cu vaporul spre capitala Tarii de Foc, Ushuaia, iesind pe punte si scrutand zarile.
Pe parcursul calatoriei am intalnit elefanti si lei, nu va speriati, erau de mare, pinguini si iepuri de camp foarte mari si ciudati si lamele locului. Ah, sa nu uit sa va spun ca am calatorit si cu o mocanita locala in care ne-am cinstit cu o palinca de Orastie si unde am cantat toti intr-un glas, ca sa nu uitam de unde venim si unde ne vom intoarce cu bucurie la sfarsitul calatoriei.
Dupa ce am “dat coltul” din Oceanul Atlantic in Pacific, am asteptat aparitia ghetarului Amalia, care intr-o buna zi spre pranz s-a lasat admirat in toata splendoarea si din toate unghiurile. A stat cuminte, nemiscat, lasandu-se fotografiat ca o vedeta.
Unul dintre motivele pentru care am ales aceasta excursie a fost sa matur cu privirea fiordurile chiliene si am facut-o si pe asta. Si asa au trecut zilele pe nesimtite si la finalul croazierei am debarcat in Santiago de Chile. Am gasit un oras intins, cu zona veche plina de farmec si culoare, dar si cu noile cartiere de locuinte si cladiri de birouri cu o arhitectura foarte moderna. De aici am zburat in Insula Pastelui. O priveliste minunata, oceanul care ne inconjura, statuile moailor neclintite de veacuri, legende si marturii si craterul unul vulcan “adormit” in care ochiurile de apa in care se reflecta soarele, alaturi de petele de verde, mi-au umplut privirea de frumos. In ultima seara - un apus de soare pe masura celor vazute pe parcursul calatoriei.

Ce nu mi-a placut?
Am uitat deja, dar asta datorita eforturilor celor care, cu pricepere si discretie, ne-au asezat drumurile si carora le multumesc.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia