Impresii Costa Rica - iulie 2015

Gabriela & Ovidiu

Impresii Costa Rica - iulie 2015

Data calatoriei: August 2015

Ce ar putea sa mai starneasca interesul unui adolescent pentru a petrece cateva zile de vacanta cu parintii, si sa nu i se para anacronic sau plictisitor ?? Unde ai putea merge cu un adolescent fara a-i intrerupe legatura virtuala cu prietenii dar oferindu-i o vacanta in mijlocul naturii.

Desigur solutia ar fi un program intens, cu multa adrenalina, cu multe activitati diferite si inedite. Ca de fiecare data am apelat la domnul Sorin Stoica, care m-a scos mereu din incurcatura, si care mi-a recomandat Costa Rica. Adventure Costa Rica – o excursie tailor made. Suna interesant chiar si pentru mine….Asa incat Costa Rica, frumoasa tara PURA VIDA a Americii Centrale, dispunand de toate formele de relief, vulcani, plaja la Marea Caraibelor si Oceanul Pacific, padure tropicala (rain forest), rezervatii naturale si jungla a fost lozul castigator.

Am ajuns deci, pe urmele lui Cristofor Columb – 513 ani mai tarziu, nu pe mare ci prin aer, cu companiile KLM si AVIANCA, in Costa Rica.
In San Jose, ca de obicei la sosire, ne-a asteptat un ghid de transfer, David, care vorbea foarte bine engleza si care mi-a inmanat un teanc (la propriu) de vouchere (de transfer, pentru cazari, pentru toate activitatile pe care urma sa le avem) o harta si doua sticle de apa din materiale reciclabile, pe care sa le reumplem pentru a limita poluarea mediului. Ni s-a parut putin deplasat, dar am inteles pe parcurs ca protectia mediului este pe prim plan in Costa Rica, si acest lucru face ca tara sa fie vizitata de atatia iubitori ai naturii. A fost de asemenea si o lectie pentru noi, la fel cum a fost si oprirea unuia dintre soferii de transfer pe un pod de fier suspendat ca sa ia o sticla de suc sprijinita pe balustrada si apoi sa o lase la gunoi.

In Costa Rica din martie pana in octombrie este sezonul ploios, asa incat puteai pleca pe soare de acasa si te puteai intoarce ud leoarca, dupa o ploaie zdravana. Ploaia cu tunete si fulgere era o ploaie calda, care pana cand am plecat a inceput sa ne si placa….
San Jose, capitala, nu se lauda cu o arhitectura deosebita, sunt case in general cu parter si un etaj, maxim 2. Cu gratii la geamuri sau sarma ghimpata la balustrada balcoanelor, cu o arhitectura extrem de simpla, dar foarte viu colorate, fara nici un plan de urbanism aparent, cu blocuri (hoteluri sau institutii) aruncate ici si colo, un stadion frumos si nou (sunt pasionati de fotbal, microbisti inflacarati), Teatrul National care gazduieste opera, fiind o cladire veche, impozanta si reprezentativa pentru centrul vechi impreuna cu catedrala catolica. Este un stat fara armata (au considerat sa investeasca mai bine in scoli si in natura), au insa politie. Este o tara sigura cu foarte multi turisti, marea majoritate americani si canadienii, dar si mexicani, brazilieni si vest-europeni.
Am vizitat initial plantatia de cafea Doka in proprietatea familiei Vargas Ruiz producatori locali de cafea din 1931 (3 generatii). Am aflat cum se produce cafeaua. Multe lucruri noi! Ceea ce folosim noi sunt semintele fructelor (ca si samburii cireselor), care ajung asa dupa ce sunt curatate de pulpa si introduse in apa. Apoi cafeaua se usuca si se prajeste. Temperatura mare, adica durata mai mare de prajire scade continutul in cofeina dar ofera plus de aroma. Deci vreti cafea aromata veti bea una slaba.....si invers.
Cafeaua, ca si cafeaua, dar pe plantatia respectiva erau niste flori absolut superbe...Ne-am continuat drumul urcand spre vulcanul Poas, unul din cei 4 vulcani situati in apropierea capitalei San Jose, in Alajuela (provincia in care se afla si aeroportul, dar unde gasesti si multe plantatii de mango, o padure tropicala cu zeci de plante de la muschi si feriga, un fel de brusture cu frunze imense, numite si “umbrela saracului”, la eucalipt, pluta, stejar, palmieri sau pini.....si FLOOOOOORI multe, viu colorate, minunate! Nu credeam ca urcand spre craterul vulcanului voi intalni plantatii de capsuni. Capsunile, laptele si casul de vaca erau produse bio specifice locului, alaturi de cele mai diverse obiecte de tip suvenir. Pe drum ne-am oprit sa admiram si primul lenes (sloth) un animal foarte simpatic, blanos si cu o mutrita haioasa, care statea atarnat cu capul in jos de niste fire electrice (noroc ca erau bine izolate). Nu cred ca am vazut vreun obiectiv turistic unde sa se inghesuie mai multa lume si sa se etaleze mai multe camere foto decat pe soseaua respectiva sub firele electrice….
Din pacate cand am ajuns sa vizitam vulcanul Poas, cu cel mai mare crater, avand 1km diametru, si adancimea de 314m, se adunasera norii si a si inceput sa ploua, asa incat frumusetea acestui peisaj a fost acoperita de nori. Am simtit mirosul de sulf, si am incercat sa nu stam in preajma craterului mai mult de 20 min asa cum ghidul ne-a sfatuit, gazele emanate fiind toxice. Ne-am continuat aventura prin gradinile cascadelor La Paz. Aici am admirat si ne-am fotografiat cu tucanii care ni se asezau pe mana, am admirat apoi sute de fluturi, de dimensiuni diferite, avand aripi in combinatii unice de culori, pasari colibri, de asemenea cu penaj colorat, predominand verde deschis si violet, feline, maimute, broaste, un car cu boi (traditional pt transportul cafelei, carul din lemn, pictat, a devenit element traditional, fiind achizitionat si de catre unii turisti, la dimensiuni reduse desigur, ca suvenir) iar la final am admirat cascadele albe magice (White magic waterfall), care erau impresionante in decorul lor tropical.
Despre mancarea locala prea putin pot sa spun. Gallo pinto - e orez cu fasole neagra boabe si se serveste la micul dejun asociat cu banane prajite (dulci sau sub forma de chipsuri sarate), oua, cremwursti, fructe proaspete (sunt mari producatori de ananas auriu foarte dulce, banane, mango, dar si guawa, portocale, pepene etc)
Popasul in San Jose a fost scurt, doua nopti si o zi. Asa incat ne-am trezit din nou cu noaptea in cap pentru a porni catre Tortuguero – jungla de pe malul Marii Caraibelor.
Am fost preluati conform voucherului la marele fix (ora de plecare tiparita pe voucherele primite s-a respectat intocmai, mai ceva ca ceasurile elvetiene!!!! Uneori veneau cu cateva minute mai devreme, cu lista cu numele noastre, destinatia etc…Incredibil ca pot oferi asemenea servicii perfecte cei de la agentia partenera din Costa Rica!)
Asadar am fost preluati de un microbuz, am traversat parcul national Braulio Camillo si apoi, imbarcati in 2 autocare impreuna cu turisti din toata lumea, am pornit catre Tortuguero, trecand pe langa plantatii de ananas (cel auriu e cel mai gustos), de bananieri (o mare verde cu pete bleu - culoarea bleu nu se refera la cer, ci la pungile de plastic de culoare bleu care invelesc ciorchinii cu banane, fiind impregnate cu pesticide si fungicide, dar care pastreaza si o temperatura constanta in jurul fructelor si le si apara de atacul pasarilor. Plasticul respectiv este folosit dupa recolta bananelor in compozitia asfaltului si a diferitelor materiale de constructii, pentru a nu polua. Cu toate acestea se intampla sa mai ajunga si in mare cate o punga fiind confundata de testoase cu meduzele si inghitita. Acest lucru le este fatal).

In afara de plantatii am trecut desigur si prin cateva sate cu case modeste, cu arhitectura f simpla si foarte asemanatoare intre ele, colorate insa in toate culorile curcubeului si m-a surprins faptul ca aproape in fiecare curte vedeam o remorca, un camion, un papuc etc. Rar vedeai cate o bisericuta (catolica, martorii lui Iehova…..) dar in fiecare sat era obligatoriu un teren de fotbal (cu sau fara scoala langa el!).
Am coborat din autocar dupa aprox 2,5 ore la Cano Blanco – Pocora, unde ne-am imbarcat in barci cu motor in functie de lodgeul la care urma sa stam urmatoarele 2 nopti. Pentru Evergreen (lodge din complexul Pachita) eram 26 de persoane si ghidul Fernando. Aproximativ o ora a durat transferul cu barca pornind initial pe canale sinuoase, marginite de vegetatie tropicala si orhidee viu colorate, si intrand spre final pe canalul principal care ne-a condus la pontonul minunatului nostru lodge cu casute pe piloni, fara geamuri, doar cu plase, dar cu tot confortul, auzind zgomotele naturii ca si cum ai fi dormit afara, ferit insa de orice primejdie, de la intepaturile insectelor, la atacurile maimutelor.
Au fost 2 zile all inclusive, cu orezul care era nelipsit de la orice masa, ceva mai mult decat in China sau Vietnam. Ma intrebam de unde au atata orez, si am vazut spre finalul excursiei campurile de orez pe partea Pacificului, cu 2 recolte pe an, obtinute fara nici un fel de irigatii, doar din ploaia sezonului ploios.
In prima dupaamiaza am plecat cu barca pe canale in rezervatia naturala Tortuguero cu Freddy, care avea ochi de vultur, si identifica si ne arata animale si pasari pe care uneori cu greu le vedeam noi cu binoclul sau apropiind mult imaginile cu aparatele foto. Sunt si canale unde nu poti intra decat cu barci fara motor sau canoe. Am vazut maimute paianjen (spider monkey), soparle, iguane, caimani, papagali si diverse pasari acvatice pana ce s-a pornit un potop de ploaie care ne-a udat leoarca, cu tot cu pelerinele groase de ploaie pe care le-am primit. A plouat abundent toata dupamasa, seara si noaptea asa incat nici nu stiu cum am putut dormi in zgomotul ropotului de ploaie pe acoperisul de tabla, cu broastele intrecandu-se in vegetatia de la baza pilonilor ce sprijineau casuta deasupra unui mic helesteu, cu pasarile junglei speriate de ploaie si cu cele 3 tipuri de maimute super galagioase: maimutele urlatoare (Howler monkey), paianjen (spider) si capucin cu fata alba (white face). In Costa Rica se intalnesc 4 tipuri de maimute, cele amintite deja si maimuta veverita (Squarell monkey) prezenta doar in parcul national Manuel Antonio.
Ploaia foarte puternica, dar si sansa mica de a vedea testoasele verzi (tortuga verde sau testoasa pentru supa – pt ca se foloseste pt a gati supa de testoasa) iesind din Marea Caraibelor pentru a depune ouale pe plaja fiind inceputul sezonului, au constituit argumentele pt care nu am participat seara la actiunea Testoasele verzi – plaja Marii Caraibelor. Tortuguero si plaja respectiva la Marea Caraibelor fiind singurul loc unde testoasele ies din ocean pentru a-si depune ouale !
Se merge in grupuri organizate cu ghid, pe intuneric, imbracati in haine negre, fara lumini, fara aparate foto sau telefoane si se asteapta in liniste pe mal (sezonul iulie-octombrie).

Am continuat turul intrerupt de ploaie a doua zi dimineata adaugand listei vulturi, maimute urlatoare, lilieci asezati in sir indian pe grinda unui ponton (au 130 tipuri de lilieci!!!), cuiburi de pasari, musuroaie de termite. Dupaamiaza am mers cu barca cu motor si in 5 minute am ajuns in satul Tortuguero. Lodge-ul dispunea de o piscina pentru relaxare si desigur de wi-fi pentru socializare, desi telefoanele mobile pierdusera semnalul la intrarea in jungla.

Din jungla am ajuns trecand si peste 2 poduri de metal suspendate, la Hacienda Sueno Azul in Sarapiqui, un alt paradis natural.
Am dormit iar cu broaste si pasari (dar fara maimute). Micul dejun tipic costarican cu gallo pinto etc l-am luat intr-un peisaj de vis, admirand chiar si tucanii viu colorati de la masa. Timpul parca trece mult mai incet acolo. Oamenii sunt calmi, foarte amabili, draguti, dornici de vorba. Spaniola e limba oficiala, dar toti ghizii erau vorbitori de engleza si foarte bine pregatiti.
Noi am ales acolo rafting. Se puteau face o multime de alte activitati cum art fi plimbari, canopy pt a admira pasari si fluturi, calarie..etc
Am fost preluati din nou la fix si dusi la Hacienda Pozo Azul pentru rafting pe raul Sarapiqui, cu un minicurs de rafting incepatori cls II-III inainte. Totul foarte bine organizat, cu vestiare, echipament, instructor, poze profesioniste, gustare (ananas) si multa adrenalina. Urmatoarea oprire Arenal Fortuna – Arenal Springs hotel.
Hotel – chiar daca erau tot casute frumos aranjate in grupuri de cate 2 pe o suprafata mare (puteai fi transportat cu o masinuta de golf de la receptie in camera). Dispunea de mai multe piscine unele cu apa termala de 36-38 grade. Apa termala era apa de ploaie, ce patrundea in vulcan si se incalzea iesind apoi la suprafata ca izvoare sau chiar rauri cu apa calda!
Desigur ca la piscina era si wet-bar (bar ud) cu scaunele rotunde pe care stateai fiind in bazin, aveau spa si yoga.
Am avut in program Canopy tour National history walk – plimbare pe coridorul de migrare al pasarilor dinspre America de Nord spre America de Sud. Am continuat sa admiram orhidee, palmierii umblatori, coty, soparle, serpi, tarantula, broasca rosie, pasari. Aici nu sunt maimute. Am vazut lenesi, dar nu mari si prietenosi ca cel vazut in drum spre vulcanul Poas, fluturi, termite (termitele se mananca, aduc aport de proteine!). Am mers pe multe poduri suspendate, la inaltimi diferite, uneori deasupra coroanei copacilor (ex 45metri inaltime). Vegetatia e diferita, functie de inaltimea de la care o privesti. Prin obiectivul ghidului am putut vedea ca la TV la National Geographic toate vietuitoarele despre care am scris, le-am putut si fotografia.
De pe terasa restaurantului am vazut si vulcanul Arenal cu cele 2 cratere in varf, unul dintre ele fumegand. Am avut noroc de aceste imagini, vulcanul fiind vizibil doar aprox 70 zile din an in rest e acoperit de nori.
Dupaamaiaza am avut programat hiking pe vulcanul Arenal. Am inceput traseul pe ploaie, mergand pe poteci pe unde s-a scurs lava la ultimele eruptii vulcanice, admirand plantele crescute pe fosta lava, de culoare neagra in prezent. Am primit informatii despre culturile de cafea, banane, ananas, trestie de zahar, despre plante si pasari. In 1968 a fost o eruptie mare a vulcanului cu 86 (altii spun 250) de victime umane deoarece in partea de nordvest lava a curs peste sate (ca la Pompei). La baza este un lac artificial. Am continuat seara la TABACON, un resort cu un rau vulcanic cu apa calda, de peste 38 grade, comunicand cu bazine, cu vegetatie luxurianta, cascade, poduri si un wet-bar cu un ecran TV unde desigur era un meci de fotbal si muzica latino. Era foarte cald si umed, si cu toate acestea vedeai cum se ridica aburi din apa calda a raului. Peisajul superb, romantic. Pe fundul raului era nisip vulcanic, negru si grosier. Cina am luat-o la restaurantul resortului respectiv, pe marginea raului.
Ultimul popas a fost coasta Oceanului Pacific in Manuel Antonio la hotel Parador. Hotel bine clasat pe Trip Advisor, construit fara a modifica peisajul natural pe mai multe niveluri de un olandez. Au teren de tenis, de minigolf, mai multe piscine, spa, restaurante si baruri si o gradina superba. Surpriza placuta a serii, la restaurant era un pian si un pianist ne-a delectat cu muzica tip café concert. Numai acolo un m-as fi asteptat el asa ceva…
Am vizitat Parcul National Manuel Antonio, unde am vazut maimutele veverita (singurul loc unde traiesc si pot fi vazute), pasari colibri, paienjeni de dimensiuni impresionante (in special femelele), crabi, lacuste, serpi, fluturi, termite, lenesi dar si palmieri teposi, orhidee, ciuperci.
Am ajuns si la plaja oceanului Pacific cu nisip alb, fara scoici, cu pietre aduse de apa si multi crabi. Malurile drepte coboara spre mare, avand vegetatie abundenta si in special palmieri. In departare cateva insule, paradisul pasarilor. Pe plaja se spune ca vin ratoni si maimute.
Dupaamiaza am pornit catre Quepos cu ghidul Ismael de la Rancho Los Tucanes pentru un tur calare prin padurea tropicala.
A fost SUPER !....am primit fiecare cate un cal bland si dragut Jumanji si Tornado si dupa cateva instructiuni am mers impreuna cu ghidul pe un drum prin padure care a fost candva drumul indienilor quepos, de legatura intre Nicaragua si Panama. Am admirat din padurea tropicala tot felul de arbori de la palmierul din ale carui fructe se fabrica ulei pana la bambus galben si verde din Asia, copaci din Brazilia, orhidee, pasari, fluturi, un rau cu apa turcuaz etc In ultima zi dupamasa a fost aventura excursiei noastre. Am mers cu Ismael, cu caiacul in mangrove....un loc unde se intalnesc apele unor rauri cu ale oceanului (apa dulce si sarata). Culoarea apei maro! Salbaticie nu alta...Copaci inalti si subtiri cu radacini ramificate si incalcite deasupra apei (se numesc tot mangrove copacii – mangrova ananas, maro, negru, rosu etc ) unele atarnand ca lianele in jos avand originea pe crengi, altele trecand de la un copac la altul ca un hatis. Radacinile sunt folosite pt a capta oxigenul, pe langa fixarea copacilor. Am primit cateva indicatii de folosire a caiacului si apoi pe-aici ti-e drumul.
Am intrat pe culoare din ce in ce mai inguste, culoare formate de radacinile si trunchiurile acestor copaci unde padela uneori nu incapea in latime, sau nu o puteai trece dintr-o parte in alta lovindu-se in radacinile de deasupra capului ....cand nu foloseam padela ne impingeam/trageam cu mainile de vreo radacina (mai rau era ca erau pline de crabi vii sau furnici)....
Am vazut multe specii de pasari, maimute cu fata alba, de fapt bej pt ca era apa maro...care mai ca nu ne-au sarit din copaci in barca sau in cap, lilieci, crabi si plante "science fiction" cum le spun eu...Era un decor ireal, doar in filme SF cred ca am mai vazut asa ceva..

Am plecat din Manuel Antonio si in aprox 5,5 ore am ajuns in San Jose, de unde a doua zi dimineata am pornit spre aeroport. Surprinzator, in aeroport aveau carti in limba engleza, un barbat confectiona trabucuri hand made (desi nu am vazut pe NIMENI fumand timp de 10 zile!), un aeroport nu foarte mare dar foarte primitor.
San Jose -Panama City-Amsterdam-Bucuresti acesta a fost traseul, strabatut in 26 ore cu tot cu escale, dar am ajuns in Bucuresti foarte bine, cu tot cu bagaje si cu amintiri de neuitat. A fost o alta vacanta minunata organizata impecabil de echipa ETURIA.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia