Experienta Jamaicana - octombrie

Florin

Experienta Jamaicana - octombrie

Nu aduce anul ce aduce ceasul! consider ca ma defineste in atingerea visurilor.

Incep anul cu stabilirea unei liste de dorinte in noaptea de Anul Nou, dar in ultimii ani constat ca inchei anul cu unele calatorii in afara listei predefinite de dorinte, prin zone cu totul nebanuite. O sclipire de moment  m-a facut sa petrec 10 zile in insula ritmurilor reggae si a regelui Bob Marley. Nu sunt mare iubitor al lui Marley, nici “iarba” verde de acasa nu face parte din stilul meu bio de a-mi trai viata, insa in momentul in care aterizezi in Jamaica pe o caldura sufocanta si din aeroport te preia un localnic pe ritmul “Everything’s Gonna Be Alright” simti ca esti pe maini bune. Drumul pana la resort este o aventura de trafic galagios, fructe parfumate si coapte ce stau piramidal pe marginea strazii asteptand sa fi devorate, o masina in fata noastra careia ii ia foc motorul si sar toti soferii sa ajute, verdeata multa prin toate localitatile ca abia se vad casele in culoarea rosie-aramie de la apusul soarelui. Suntem intampinati in resort cu un punch de fructe imbogatit cu savoarea romului Appleton - asa aflam si degustam romul lor traditional. Hotelul este la nivelul asteptarilor mele de 5 stele stralucitoare, imbina toate detaliile cu bun gust, atmosfera pianului din colt ma captiveaza pe loc, multe mirosuri placute; camera este intr-una din vilute, printre alei verzi de palmieri, flori si gazon mereu proaspat. Suntem condusi de un localnic amabil pana la camera, ne instalam rapid si fugim pe plaja sa testam mirosul marii Caraibilor, nisipul fin si apa incredibil de calda. Cum sa nu merite efortul de a munci, a iubi si a trai la maxim pentru o ora, un minut, o secunda de fericire!?!?

Ziua urmatoare dam trezirea la 6 dimineata pe fundalul trilurilor de pasari cantatoare; soarele stralucea la maxim pe cer asa ca am mers direct pe plaja trecand prin foisorul instalat pentru nuntile americane ce au loc aici. Cu mare bucurie as reface ceremonialul de cerere in casatorie/nunta de dragul acestor locuri si a celei ce imi completeaza viata si face sa straluceasca orice colt din lumea asta. Dupa o baie matinala, servim micul dejun bogat in fructe exotice, papaya, fructul pasiunii, maracuja, jack-fruit, o sampanie si fuga din nou la o plimbare pe plaja pentru a explora imprejurimile resortului. Plin de vanzatori ambulanti adrenalizati bine de marijuana, unii mai expansivi, altii amabili, unii facand pe loc figurine din nuci de cocos, broscute testoase cu capul miscator etc. 
Continuam sa exploram hotelul si serviciile oferite, ne antrenam in toate jocurile si activitatile organizate de resort, facem o baie de soare (un adevarat balsam pentru iarna ce ne asteapta acasa). La pranz descoperim delicatesa locala, jerk chicken, un pui la gratar pe lemne facut pe plaja, zdrobit bine cu tocatorul bucatarului si servit cu sosurile picante jerk, orez si salata.

Dupa ziua de relaxare urmeaza o zi de explorare pentru a descoperi casa natala a lui Bob Marley - ne echipam cu un rucsacel, aparatul foto, costume de plaja si multa voie buna, fara sa fumam vreun pai. Pe drum ne oprim sa ne alimentam cu Ginger juice jamaican, dulciuri si chewing. Drumul este lung, multe curbe, sate pline de cocioabe, verdeata multa si multe desene/picturi murale cu Bob. De la cei doi tineri jamaicani (soferul si asistentul sau) aflam ca viata jamaicana e frumoasa, “no worries”, clipa trebuie traita la maxim, iubirea nu are limite sau conditionari de acte, iubesc multe femei si au multi copii. Nu se plang de traiul la limita, banii le ajung dar tot timpul isi doresc mai mult fiindca sustin ca sunt platiti ca sclavi si faptul ca sunt negrii ii defavorizeaza. Bob e un fel de zeu al lor, il iubesc, ii adora muzica, mesajele melodiilor sunt un stil de viata si marijuana este cea mai buna metoda de a da randament! Dupa 2h30min ajungem si in oraselul Nine Miles al lui Bob, urcam pe o panta abrupta pana la casa lui si suntem intampinati de cativa oamenii de-ai locului ce ne ademenesc cu marfa locala. Spatiul de acolo – Zion - este bine amenajat, o curte mare unde intri cu masina si se inchid portile, un restaurant colorat, multa muzica reggae, multa bere si rom. Platim biletul de intrare 19$/pers. Ghidul Captain Crazy este un localnic masiv, simpatic si glumet, dar greu ii intram in gratii. Domina o stare de lene/blazare/plictis/relaxare in toti. Turul incepe cu o formatie locala ce interpreteaza 3 melodii ale lui Bob, toti cu caciuli colorate pe cap ce acopera Jamaican braides si continua cu sloganul specific “Red is for the blood, green is for the grass, yellow is for the sun”. In casa aceasta si-a trait o parte din viata Bob, prima tinerete, primele amoruri. Aici a fost crescut de mama lui, o persoana foarte iubita si apreciata de jamaicani.  Casuta este mica dar plina de obiecte ce au capatat valoare de cult - cateva fotografii, prosoape si cuverturi cu chipul lui. Se spune ca patul din fier ar fi chiar cel al lui Bob Marley iar turistele sunt avertizate ca cine il atinge ramane insarcinata (dupa faima artistului care a lasat 11 copii in urma lui legitimi si nelegitimi, plus 2 copii infiati). In fata casei se afla rock meditation, piatra pe care statea Bob si isi compunea melodiile. Se vede ca regele si-a trait intens viata, a compus muzica reggae la fel cum a trait, simplu, si tot ce a castigat a fost dragostea jamaicanilor, promovarea tarii lui si a muzicii reggae, mesajul lui fiind un stil de viata al locuitorilor insulei. Mare sustinator si profet al miscarii rastafari nascuta in Etiopia, proclama Africa drept – Zion -  el promovand-o si in cantece lui. Aceasta legenda atrage in continuu multi turisti, in special americani si canadieni, care vin anual in Jamaica.

Urmatoarea oprire - Mistic Mountain. Alegem o plimbare cu telefericul pe deasupra padurii tropicale admirand in zare apa caraibiana si plajele aurii. Tot aici este un restaurant dragut si o piscina unde te poti relaxa mai mult timp. Insa in aceasta parte a insulei ploua des si vedeam cum se aduna norii, asa ca am plecat spre cascadele galagioase Dunn‘s Falls care ne-au fascinat cel mai mult. Ne-am achizitionat papuci speciali, am luat costumele de baie si am coborat in josul apei, direct in mare unde se varsa cascada. Erau multe grupuri de turisti si am stat in spatele unuia care era ghidat de un localnic pentru urmarirea traseului pe pietre si pasii ce trebuie facuti. Fascinanta caderea zgomotoasa de apa pe pietrele slefuite, apa calda si spumoasa, efortul de a taia apa, toate ne-au adrenalinizat si au conturat o zi jamaicana unica in viata noastra. Am escaladat cu multa pasiune, traseul durand o ora, ca la final sa inceapa o ploaie tropicala. Ajunsi la hotel, unde ne astepta soarele, am fugit pe plaja sa prindem apusul - stiam ca este frumos, lung si intens. Am petrecut o ora admirand peisajul si facand fotografii, plimbandu-ne pe plaja si ascultand muzica buna de pe catamaranul ce plimba turisti in lumina de la apus. Seara am petrecut-o la frumosul spectacol organizat de echipa de entertainment, am servit o cina delicioasa, am dansat si am ramas pe plaja sub lumina lunii.

Ziua urmatoare ne-am odihnit la hotel, am profitat sa socializam cu alti turisti si cu angajatii hotelului. Dis de dimineata am facut o ora de aquagym in mare, am participat la jocurile de pe nisip, am dansat reggae, am spart baloane cu apa, am intrat in competiile jocurilor de cuplu, am jucat mult volei in piscina, ne-am imprietenit cu o familie de canadieni venita cu 3 copii in vacanta, am jucat jocuri de societate cu englezi ce veneau anual aici si se simteau ca acasa. Ne-am dorit sa prindem iar toata lumina apusului, stiam ca cele mai frumoase apusuri caraibiene sunt cele jamaicane. Am stat mult pe plaja si nu ne mai saturam de aceasta simfonie de culori. Seara am fost invitati la cina pe plaja organizata de hotel. A fost o atmosfera foarte placuta, intima, la lumina lunii si a lumanarii de pe masa, un meniu light si un vin bun. Seara am incheiat-o cu o baie in mare..
Ziua urmatoare am petrecut-o tot in hotel, micul dejun l-am luat in compania celui mai amabil pescarus, care ne-a mancat din mancare si ne-a insotit toata dimineata.  Am ales sa vizitam alte 3 obiective turistice -  safari pe Black River prin biosfera de crocodili, sa exploram inca o cascada YS Falls si sa incheiem cu vizita la fabrica de Appleton Estate Rum. A fost o zi plina - am vazut crocodili mari si mici ispititi cu bucati de carne ca sa vina cat mai aproape de ambarcatiunea noastra iar  la final am tinut in brate un pui de croco. Cascada a fost sub nivelul primei vizitate, nu ne-a starnit pentru ca nu era accesibila in interior fiindca plouase, iar apa era involburata. Aflam ca verdeata si ploile dese din aceasta parte a insulei sunt propice culturii de cafea in muntii din centrul insulei - Blue Mountain - care dau cea mai buna cafea din lume la altitudinii de 2300m (dupa opinia americanilor ce o savureaza cu placere). Cel mai mult ne-a placut ultima oprire din turul ales, la fabrica de rom, foarte bine intretinuta si reconditionata. Am inceput cu degustarea unui punch rum delicios si racoritor. Ni s-a aratat cum este culeasa si stoarsa trestia de zahar din care iese melasa, un suc dulce zaharos si bun pentru potenta. Ghidul,  pe langa prezentarea procesului intreg de fabricare, ne arata si cum se formeaza Reserva de rom pe langa cel clasic comercializat. Sunt mai multe reserve, in functie de anii de vechime. Cel mai vechi are 50 de ani, existand doar  cateva sticle pastrate pentru ocazii speciale. Decorat ca angajatul anului, ghidul nostru a avut sansa de a testa o “reserva vieja” ce are un gust atat de aromat si parfumat ca inunda toate simturile si nu mai poti uita acea savoare. Am apreciat foarte mult atitudinea lui si modul de prezentare, asa ca la final am testat curiosi din cele 15 sortimente de rom puse la degustat si am achizionat pentru a-l oferi cadou. Drumul de intoarcere spre hotel ne-a dus prin Bamboo Avenue St.Elizabeth, un tunel verde crud creat prin unirea arcadelor de bambus.

Pot spune ca Jamaica este o destinatie cu un specific local puternic, diferit de alte insule caraibiene, cu oameni detasati de interesele turistilor, care isi traiesc viata in ritmul lor insular. Toate satele/orasele prin care am trecut sunt pline de lacase de cult ale diferitelor adunari misionare in care comunitatile locale isi manifesta credinta. Urmare a istoriei dificile, jamaicanii au fugit toti in toate directiile si s-au refugiat in diferite culte. Se vede ca amprenta sclavagismului a ramas prin felul in care incearca sa ii faca pe turisti sa se simta bine si mereu pun intrebarea daca au ceva impotriva negrilor. Sincer, dupa toate excursiile si negocierile purtate, am constatat ca este o insula mult mai scumpa decat altele din zona, localnicii sunt invatati cu bacsisuri mari pentru ca americani ii recompenseaza din plin. Recomand Jamaica calatorilor experimentati ce sunt deschisi noului si neasteptatului, relaxati in a socializa usor cu localnicii. Si asta se invata in timp, de-a lungul multor calatorii indraznete prin culturi exotice diversificate. M-au cucerit serviciile bine puse la punct, hotelurile atent ingrijite, mancarea aromata cu diferite sosuri dulci-picante, cocktailurile presarate cu rom din belsug, verdeata insulei si cel mai mult mi-au ramas in inima imaginea apusurilor incredibil de frumoase si romantice…in spate cu un curcubeu de 180 de grade si in fata palmierii scaldati de lumina galben-portocalie-rosu de marsala care iti taia rasuflarea!! :-)

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia