Coreea de Sud - „Tara diminetilor linistite” - Aprilie 2018

Gabriela

Gabriela

Coreea de Sud - „Tara diminetilor linistite” - Aprilie 2018

Data calatoriei: Decembrie 2018

Am fost intrebata de mai multe ori: Ce sa cauti in Coreea de Sud, tocmai acum cand Coreea de Nord se pregateste de razboi? Ai epuizat toate destinatiile sigure si invadate de turisti? Vrei sa te expui unor posibile situatii de conflict, poluarii deja proverbiale umbland cu masca chirurgicala la gura pe strazi, preturilor mari si taifunurilor?

Raspunsul a fost, evident: DA, VREAU!

Poate putini stiu despre Coreea de Sud ca, desi este cea mai mica tara din Asia de sud-est, situata in sudul peninsulei Coreei (detinand si 3358 de insule), inconjurata de Marea Galbena (incredibil de albastra!) si Marea Japoniei, avand aproximativ 51 de milioane de locuitori (coreeni, chinezi, japonezi, mongoli) care in proportie de 80% locuiesc in orase, este tara a carei economie ocupa locul 12 in lume si locul 3 in Asia, este al 5-lea producator de automobile (Kia, Hyundai, Daewoo) de pe glob, este pe locul 10 in topul celor mai educati locuitori din lume, avand si un presedinte – Kim Dae Jung - laureat al premiului Nobel pentru pace in anul 2000 (supranumit Nelson Mandela al Asiei), ocupa locul 9 in lume la pescuit si are 12 monumente listate in Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Daca luam in considerare toate aceste lucruri, fara a mai vorbi despre istoria zbuciumata a acestor tinuturi fondate in anul 2333 i.Hr., martore ale invaziilor mongole, chineze, japoneze si ale protectoratului Statelor Unite ale Americii dupa 1948, precum si ale razboiului dintre fratii din nord si cei din sud incheiat oficial in 1953, dar care a lasat rani adanci, inca nevindecate in sufletele locuitorilor acestor doua tari surori, care iata, astazi, spera sa se uneasca pasnic, fara a mai vorbi despre arta si cultura, despre religiile budista, confucianista, crestina si a samanilor care sunt in deplina armonie, bucurand ochiul si sufletul turistilor cu lacase de cult care sunt adevarate opere de arta, despre infrastructura care lasa romanul cu gura cascata privind soselele cu 4 benzi pe sens si podurile suspendate si incolacite in cele mai bizare moduri, fara motocicletele si bicicletele atat de comune in China sau alte tari asiatice, cu 11 mari porturi si 4 aeroporturi, numerosii zgarie nori, productia de telefoane mobile sau alte electronice purtand marca Samsung sau LG si nu in ultimul rand natura superba, gastronomia absolut speciala si oamenii calzi si zambitori, nu putem sa ignoram aceasta destinatie care merita cu prisosinta o vizita, poate chiar ceva mai lunga decat cele 6 zile pe care i le-am dedicat eu.

Asadar, Coreea de Sud a devenit subiectul unei excursii tailor made, pt un grup mic de prieteni, creionata de Florin Ionescu, cu cateva adaugiri din partea membrilor grupului si dusa la indeplinire cu succes de Eturia, secondata de ghida noastra locala Jiyoon Eom (care fusese informata cu 6 luni inainte ca vom fi oaspetii ei!). Vorbea bine engleza, a fost in permanenta alaturi de noi fara a sta cu ochii pe ceas, tot timpul atenta la dorintele fiecaruia, bine pregatita profesional, adaptabila si prietenoasa. Ne-a invatat cum sa mancam, ne-a explicat de fiecare data ce mancam, ne-a pregatit mancarea pt ca in unele locuri trebuia sa faci singur acest lucru altfel ramaneai flamand. Pe scurt, a fost extraordinara.

In Seoul am ajuns cu Turkish Airlines, acesta fiind compania cu cei mai buni timpi de zbor pana la Seoul (11 ore) si de asteptare, cu avantajul bagajului de cala de 40 kg/persoana, dar care din pacate nu mai ofera cele mai bune servicii la bord si nici in aeroportul din Istanbul, asa cum am fost obisnuita de aceasta companie aeriana cu cativa ani in urma. Am avut mare noroc de pace si vreme buna, fara taifun, fara poluare, putin prea rece la Seoul, dar calda in sudul tarii.

Pentru a intra in atmosfera locala, in prima seara am strabatut impreuna cu Jiyoon o strada comerciala din partea veche, de nord, a orasului, unde puteai gasi orice fel de magazine cu produse locale sau branduri internationale, dar in special, vanzatori ambulanti de preparate culinare traditionale, inscriptionate in limba coreeana, folosind propriul alfabet, hangul, datand din sec XV, dar de multe ori si in limba engleza, dovada clara ca multi dintre cumparatori, curiosi dar si atenti degustatori, erau turisti, la fel ca si noi, pe care nu i-a speriat nimic din ceea ce ar fi putut sa ii retina sa viziteze aceasta tara minunata.

In Seoul am inceput vizita cu Muzeul Presedintelui „Sarangchae” si cu o incursiune in istoria tarii admirand apoi din exterior casa prezidentiala („Casa albastra”) deoarece nu poate fi vizitata decat in anumite zile, cu programare prealabila. Palatul Changdeokgung (unul din cele 5 palate din Seoul) l-am vizitat impreuna cu gradina adiacenta („Secret garden”). Este un ansamblu de cladiri impresionante, care sunt cu adevarat opere de arta atat in ceea ce priveste arhitectura cat si decoratiile exterioare si interioare, si de gradini amenajate in cea mai mare parte in stil japonez. Satul traditional Bukchon Hanok, un cartier vechi de 600 de ani al Seoul-ului, cu strazi inguste, case vechi si tineri in costume traditionale a fost o incantare, iar in contrast cu clasicul, modernul a fost reprezentat de panorama de 360 grade asupra partii noi, de sud, a orasului ce se etala de la inaltimea turnului N Seoul (236m) construit in 1969 in varful dealului Namsan inalt si el de 262m. La baza turnului, deliciul vizitatorilor il face un numar impresionant de lacate viu colorate, marturia iubirii declarate si incuiate pentru eternitate, de zeci de mii de cupluri locale sau in trecere prin oras, obicei vechi, dar de anvergura mult mai mare decat in orice alta tara pe care am vizitat-o si care deobicei dispune, de minim un pod peste un rau ce strabate orasul si ale carui balustrade sunt folosite in acelasi scop.

Urmatorul punct de atractie a fost renumita insula vulcanica Jeju (insula zeilor) cu 3 certificari UNESCO, cea mai mare insula a Coreei de Sud, destinatie de vacanta pentru localnici si turisti. Este insula unde se spune ca poti gasi din belsug pietre, vant si femei si care desi numara numai 600000 de locuitori, are un aeroport aglomerat pana la refuz, cu calatorii asteptand avioanele stand pe jos, cum numai in Sao Paolo am mai vazut. Am inceput cu gradina botanica „Spirited garden”, considerata ai fi cea mai frumoasa gradina din lume, fiind creata in 1968 de fermierul Bum Young Sung. E formata din 7 gradini si anexe, in care poti admira numerosi bonsai, unii dintre ei de 300 de ani, peste 100 de specii rare de arbori, cascade, lacuri artificiale cu crapi aurii, poduri, statui din piatra si turnul (observatorul) ce adapostea o cafenea mobilata superb cu mobilier sculptat manual. In orasul Seogwipo, ne-am oprit pentru a vizita templul budist Sanbanggulsa, sapat in stanca, intr-o grota vulcanica, la care ajungeai urcand foarte multe trepte, adesea trecand pe sub ramurile ciresilor japonezi (sakura) infloriti. Interesant era ritualul de a-ti scrie cu carioca numele impreuna cu o dorinta pe lumanarea pe care o aprindeai in fata statuii lui Buddha. Intamplator, in acea zi, in Japonia se serba chiar ziua de nastere a lui Buddha. La coborare te astepta statuia din piatra a unui personaj extrem de inteligent, a carui frunte foarte inalta trebuia sa ajunga in contact cu fruntea ta (Ce simplu ar fi sa se poata transfera inteligenta prin contact!). Am continuat cu aleile Olle Trail si apoi cu Jusang Jeollidae admirand malurile abrupte, formate din roca vulcanica, terminandu-se brusc sau iesind din apele de un albastru ireal ale Marii Galbene („Daepo Haeon Jusangieoli Cliffs”). Valurile ofera un spectacol deosebit spargandu-se cu zgomot de aceste roci si imprastiind spuma alba. Ultimul obiectiv al zilei a fost cascada Cheonjeyeon (in realitate un lant de cascade pe 3 niveluri), situata in parcul strajuit de traditionale figurine din piatra, denumite „bunicul” (Dolharubang), sculptate initial in numar mare in anul 1750 si plasate in afara zidurilor fortaretei insulei, simbolizand protectie si fertilitate. Au mai ramas pe insula numai 47 de astfel de figurine. Ziua nu se putea incheia decat cu o cina traditionala, reprezentata de o supa de fructe de mare, preparata pe loc, pe masa, in fata noastra cu ajutorul lui Jiyoon. Fructele de mare sunt alimentul traditional si de baza in aceasta insula. In vremuri grele, cand barbatii erau omorati de invadatori sau deportati in Japonia, femeile, haenyeo, cu costume improvizate si ochelari acvatici se scufundau si pescuiau fructe de mare pentru a putea supravietui. Erau femei puternice, tenace, neinfricate, care au condus economia insulei cand nu mai erau barbati care sa faca acest lucru. In ziua urmatoare, dupa ce am vizitat unul dintre cele doua muzee din lume (al doilea se afla in Japonia) dedicat femeilor haenyeo – „Jeju Haenyeo”, am asistat la o demonstratie de cantece traditionale specifice femeilor haenyeo, prezentarea sculelor de pescuit si scufundari, facuta de cateva reprezentante ale celor 5000 de femei care se mai ocupa astazi pe insula cu acest tip de pescuit. Vulcanul Seongsan Ilchulbong, care poate fi vizitat datorita unui sistem de trepte din lemn foarte ingenios, ofera o priveliste de vis asupra marii si a localitatilor apropiate, la baza lui aflandu-se plaje formate din roci negre vulcanice. Insula Jeju dispune si de un impresionant tunel natural format prin curgerea lavei in timpul eruptiei vulcanice numit Pestera Manjanggul, descoperit de Bu Jonghue si cei 30 de elevi ai sai, singurul tunel orizontal de lava din lume, cu lungimea de 7400m (din care numai 1000m sunt amenajati pentru accesul turistilor) si inaltimea de 30m, continand stalactite, stalagmite de lava si corali de pestera. Apusurile de soare privite de pe faleza sau de pe terasa unui mic restaurant local, fara mari pretentii, care comercializeaza delicioase fructe de mare, kimchi sau porc negru crescut pe insula Jeju (de asemenea traditional) sunt impresionante. Mancarea coreeana, numita „hansik” prin componentele sale asociaza frecvent 5 culori cardinale (verde, rosu, galben, alb si negru) pentru a fi in armonie cu natura. Se organizeaza cursuri de gatit pentru turisti...Poate ca nu ar fi rau sa urmezi la inceput un curs in care sa inveti sa mananci si implicit vei invata sa si gatesti (daca nu ai norocul unei ghide ca Jiyoon). Referitor la gastronomie, cred ca merita subliniat faptul ca e total diferita de ceea ce intra in obisnuinta romanului, si ca, daca spera cineva la paine, cartofi sau mamaliga in locul orezului, al legumelor sau al taiteilor (noodels) va avea o mare deziluzie. Va cauta cu disperare fastfood-urile binecunoscute pe plan international, prezente desigur si acolo, si carora nu doresc sa le fac deloc reclama, eu considerand, ca a te delecta cu specialitatile locale ale unei tari face parte din cunoasterea autentica a acelei tari, la fel ca si muzica folosind instrumente traditionale (titera), portul popular si dansurile (ex. samulnori).

Am parasit insula Jeju trecand prin aeroportul supra-aglomerat si ne-am oprit in Busan, continuand cu Taejongdae Cliffs parc creat de unul din regii dinastiei Shilla numit Taejong, unde am ajuns la punctul de belvedere (preferatul sinucigasilor) cu trenuletul „Danubi Train”. Din cel mai inalt punct al parcului se pot vedea, intr-o zi senina, cateva din cele 9 insule locuite si 50 nelocuite din apropiere, si chiar 2 insule japoneze Oryuk si Tsushima. Una dintre insule este numita Insula Cameliilor, aceste flori fiind prezente aici in numar foarte mare. Au urmat alte sute de trepte pentru a vizita farul, in fata caruia se inalta privind spre mare statuia unei sirene tinand in mana o flacara. Caracatita gatita de localnice pe plaja a fost absolut delicioasa si a meritat din plin coborarea si apoi urcarea altor nenumarate trepte. In drumul spre iesirea din parc am mai vizitat un templu budist si am admirat cameliile si ciresii infloriti ale caror petale scuturate dadeau senzatia de zapada parfumata.

Revenind in oras, am pasit pe podul Songdo Skywalk, un pod ce iese in mare, lung de 365m (aici s-ar fi putut merge si cu telecabina) admirand orasul, farul, plaja si statuile moderne (o sirena aminteste de mica sirena din Copenhaga). Templul budist Haedong Yonggungsa (1376) – dedicat lui Buddha si Dragonului (zeul marii) este unul dintre putinele temple din Coreea de Sud construite pe malul marii, avand o pozitie superba. City Centrum – partea nouă a orasului Busan se bucura de cel mai mare centru comercial din lume, Shinsegae Centrum City, inclus in Cartea recordurilor. Nu putini sunt si zgarie norii construiti aici, minim 2 dintre ei fiind proprietatea unui important conducator de stat. Dintre cei 4 milioane de locuitori, majoritatea lucreaza pentru Hyundai. Aveam in program inclusa o cina, la un restaurant din piata de peste, dar din pacate restaurantul cu pricina daduse faliment de la rezervarea noastra si pana in momentul in care urma sa ne prezentam, asa incat Jiyoon, pentru care cuvantul imposibil nu exista, s-a mobilizat rapid si a ales excelent restaurantul ”The Party” tip bufet suedez cu o abundenta de mancare din toate colturile lumii. Piata de peste, Jagaichi Market, foarte curata, merita a fi vizitata dimineata, pentru a putea privi vietuitoarele din adancurile marii aranjate frumos pe tarabe, in vase cu apa sau agatate fluturand in bataia vantului.

In drum spre Gyeongju am vizitat satul traditional/muzeu Yangdong Village in care au trait initial 2 familii si unde exista cea mai veche casa din Coreea datand din anul 1433 numita „Seobaekdang” avand in curte un ienupar de 600 de ani. Acoperisurile de tigla acopereau casele nobililor, iar cele de paie casele servitorilor. Atmosfera e fantastica, idilica si ai senzatia ca te intorci in timp.

A urmat ansamblul de 2 temple budiste construite de un prim ministru pentru mama sa, din viata curenta si mama sa, cea din viata anterioara, respectiv Templul Seokguram construit din granit, intrat in Patrimoniul UNESCO in 1995 cu statuia lui Buddha in pestera avand aceeasi infatisare indiferent de unghiul din care este privita si Templul Bulguksa vechi de 1000 de ani inclus de asemenea in Patrimoniul UNESCO din 1995 pentru frumusetea sa si modul artistic in care e prelucrata piatra. Cina traditionala in Gyeongju a constat din vita coreeana gatita de noi pe plita de pe masa si a fost urmata de o plimbare nocturna pe o aleee cu ciresi japonezi infloriti si vizita turnului/observatorului Cheomseongdae de 9,2 m inaltime si 5,17 m diametru considerat a fi cel mai vechi observator astrologic din Asia (632-647).

Din Gyeongju am luat trenul de mare viteza (pana la 300 km/h) pana in Seoul. Un mijloc de transport modern, foarte civilizat, elegant, curat care dispunea si de retea wi-fi astfel incat distanta a parut extrem de scurta. Ultima dupa-amiaza in Seoul a fost dedicata cladirii Samsung, cu tot ceea ce reprezinta tehnologia Samsung de ultima ora, si complexului de temple budiste Bunguesa (vestit loc de pelerinaj) unde poate fi admirata si o statuie foarte inalta a lui Buddha in ortostatism situata in aer liber. Cazarile au fost foarte bune, singurul minus ar fi micul dejun coreean, chiar de 4 stele, destul de saracacios pentru asteptarile noastre romanesti. In Coreea de Sud va mai puteti bucura de sauna coreeana si masaj, de numeroase produse cosmetice anti-aging pe baza de gingko biloba si placenta de iapa, de un parc de distractii interior, de cel mai mare acvariu din Coreea cu peste 40000 de specimene si 650 de specii si de o retea extrem de bine pusa la punct de chirurgie plastica si estetica cu pacienti sositi pentru turism medical din toate colturile lumii. A fost o vacanta frumoasa, intensa, foarte bine organizata, cu lucruri inedite, cu dimineti linistite, pentru a carei reusita si-au dat concursul Eturia si Florin, dar si ghida noastra locala Jiyoon fara de care, cu siguranta, nu am fi reusit sa vedem, sa simtim si sa gustam adevarata Coree de Sud.

eturia awards

Eturia membru ANAT
Premii Eturia
Premii Eturia
Premii Eturia