A trecut aproape o luna de la intoarcerea noastra din aventura Mexic_Guatemala, iar in acest rastimp impresiile s-au sedimentat iar amintirile ne-au devenit tot mai dragi si nepretuite. Ruta maya este cu adevarat fascinanta, asa cum mi-am imaginat de atatea ori. Cele trei saptamani ni s-au parut insuficiente pentru a cuprinde si asimila totul, si deja planuim o intoarcere acolo. Caci in pofida publicitatii negative legate de noua pandemie, nu ne-am simtit nici o clipa in primejdie. 

     De fapt, pentru noi aceasta situatie s-a transformat intr-un mare avantaj: ne-am bucurat in liniste de locurile vazute, aproape am putea spune ca am avut siturile arheologice exclusiv pentru noi, atat de putini turisti am intalnit. Desi a fost un circuit extrem de complex, inlantuirea etapelor s-a derulat lin, iar noi ne-am simtit permanent vegheati si rasfatati de serviciile impecabile furnizate. Emotii nu am avut, cu o singura exceptie: ziua in care am trecut din Mexic in Guatemala, traversand raul Usumacinta (care formeaza o granita naturala intre cele 2 tari) cu tot cu bagaje, intr-o barca cu motor condusa de un mexican mustacios si tacut. Dar lucrurile au decurs perfect, iar odata ajunsi pe celalalt mal al raului, in Guatemala, am fost intampinati de cei care ne asigurau transferul. Punctul vamal aflat in jungla, la cateva sute de metri de malul raului, consta dintr-o cabana mica din lemn, cu un ofiter zambitor si fericit sa vada turisti veniti tocmai din Romania (trebuie sa mentionez ca absolut toata lumea avea o parere foarte buna despre tara noastra datorita faimei Nadiei).

     Excursia a fost absolut senzationala, nu doar prin prisma locurilor vazute, ci si datorita oamenilor pe care i-am cunoscut: America Centrala m-a surprins la fel de placut ca si America de Sud prin calitatea acestora. Acel continent are un suflu aparte - oamenii sunt incantatori, veseli, prietenosi pana la naivitate si mai ales mandri de originea lor. Documentarele difuzate in media despre cultura maya au indus ideea de ‘‘civilizatie disparuta‘‘. Nimic mai neadevarat. Disparuta este doar maretia si splendoarea acestei civilizatii, ale carei urme le putem vizita astazi. Urmasii triburilor de amerindieni exista astazi in numar de peste 40 de milioane (raspanditi pe tot continentul), si ma refer doar la cei autentici, nu la metisi. Desigur, pot fi intalniti mai frecvent in zonele rurale decat in cele urbane. Captivant este faptul ca si-au pastrat traditiile, credinta animista si chiar religia politeista, in pofida eforturilor sustinute ale spaniolilor de a-i converti la catolicism (care in trecut au mers pana acolo incat au distrus piramidele si au construit biserici pe ruinele acestora). Templele pe care noi le vizitam azi reprezinta pentru ei locuri de veneratie, asa cum sunt bisericile pentru crestini. De exemplu, la Tikal, in Guatemala, in plina jungla subecuatoriala, am avut sansa sa asistam la un ritual al unor indieni maya desfasurat in fata Templului Marelui Jaguar. Ne-am asezat la distanta de ei, din respect, pentru a nu le tulbura rugaciunile. Ploua (singura zi ploioasa pe care am avut-o), iar zgomotul ploii se ingana cu incantatiile samanului si ale indienilor care formau un cerc in jurul focului. Desi eram foarte uzi, dorinta de a asista pana la finalul ritualului a invins senzatia de frig.

     Guatemala a fost o revelatie pe care doar o intuiam cand am ales aceasta destinatie. Acum am inteles de ce Francis Ford Coppola are doua proprietati in Guatemala. Este o tara salbatica, cu o natura superba, oameni prietenosi si servicii fara cusur. Un taram plin de contraste, unde timpul pare sa se fi oprit in loc. Despre Lacul Atitlan, inconjurat de 3 vulcani, scriitorul Aldous Huxley scria ca ‘‘probabil este cel mai frumos lac din lume‘‘. Ne-ar fi placut sa petrecem o saptamana numai acolo, pentru a explora pe indelete satele cuibarite pe malurile sale.

     Mexicul ne-a uimit prin reteaua turistica extrem de bine pusa la punct. Aceasta tara poate fi orice isi doreste vizitatorul, chiar si cel mai exigent: poate fi un loc de relaxare la plaja sau in renumitele haciende, un muzeu urias in aer liber prin nenumaratele vestigii, sau o aventura plina de culoare in zone rurale mai putin explorate. Locurile a caror faima le precede numele, cum ar fi Chichen Itza, sau metropolisul Teotihuacan din Valea Mexicului, ne-au impresionat in aceeasi masura ca si cele situate in afara traseelor arhicunoscute, precum Monte Alban, Palenque, Yaxchilan, Mayapan, fara a putea face o ierarhie. Pur si simplu ne-au placut toate.

     Pentru iubitorii de orasele coloniale, Antigua,  Oaxaca, Izamal si San Cristobal sunt adevarate bijuterii. Am avut parte chiar si de un spectacol - ‘‘Palenque Rojo‘‘ - in San Cristobal, care desi era in limba maya, ne-a incantat toate simturile. Iar Taxco, orasul argintului, este fermecator, si desi se ajunge mai greu acolo, merita cu prisosinta.

     Peninsula Yucatan pare a fi cea mai intens vizitata regiune, iar motive am gasit destule, printre care explorarea rutei Puuc, formata din salba de situri Uxmal, Kabah, Sayil si Labna. La Uxmal ne-au intampinat sute de iguane (fara exagerare), iesite sa-si incalzeasca sangele rece reptilian la soare, spre bucuria turistilor inarmati cu aparate de fotografiat. Parcul arheologic Coba are farmecul sau, caci siturile care il alcatuiesc sunt situate in jungla la distanta considerabila unele de altele, dar pot fi vizitate cu usurinta daca inchiriezi o bicicleta. Experienta de a pedala pe cararile croite printre liane a fost aparte.

     Un cuvant special de multumire avem pentru ghidul nostru Don Rafael Corona, care ne-a bucurat zilele petrecute in regiunea de munte Chiapas: San Cristobal de las Casas, Sumidero Canyon, Zinacantan, sau San Juan Chamula (un sat a carui biserica adaposteste vechi ritualuri pagane, pre-hispanice, unde se practica samanismul). Profesionalismul sau a fost intrecut numai de sufletul mare pe care l-a pus in a ne arata ce inseamna cu adevarat Mexicul.

     M-as bucura ca aceste randuri sa fie utile si altor calatori. Noi am iubit fiecare clipa din aceasta calatorie si implicit am simtit nevoia sa amintesc aici unele momente, desi experienta traita a fost inmiit mai bogata. Anexez cateva fotografii drept marturie a minunatei vacante pe care ne-ati inlesnit-o si pentru care va adresez multumiri, atat Dvs cat si intregii echipe Eturia. Chiar daca nu ne-am cunoscut personal si am colaborat la distanta, am simtit prezenta expertizei Dvs in fiecare detaliu, precum si in grija cu care v-ati ales partenerii.

Va doresc Dvs, celorlalti clienti ai companiei Eturia, dar si noua deopotriva, sa avem parte numai de astfel de vacante exceptionale.

ANCA si GEORGE