Situat in zona de sud est a tarii la 3.300 m altitudine, orasul peruan este capitala Provinciei Cusco si fosta capitala a Imperiului Incas. Inclus pe Lista de Patrimoniu UNESCO in 1983, Cusco, descoperit in 1533 de catre conchistadorii spanioli este transformat de acestia in oras colonial prin construirea de biserici, rezidente, universitate si o impunatoare catedrala, ridicate pe vechile ruine incase. Denumirea actuala a orasului apare incepand cu secolul XVII-lea, fiind o interpretare fonetica de catre spanioli a denumirii qosqo (din limba quechua).

Importante zone de interes turistic in Cusco: Plaza de Armas, Catedrala, cartierul San Blas; la mica distanta de oras se afla Koricancha - Templul Soarelui, Puca Pucara - fortificatie cu apeducte si izvoare termale, Tambomachay - celebrele bai incase, Sacsayhuaman - fortareata militara incasa.

Koricancha - Templul Soarelui, construit pe o colina naturala este situat in zona sudica a orasului Cusco. Construit din blocuri de piatra cu taieturi si imbinari unice, fara lianti, ca de altfel toate constructiile incase (rezistenta la seisme fiind o enigma pana in zilele de astazi), era acoperit in vremurile de glorie ale imperiului incas, pe zidurile exterioare, cu peste 700 de foi de aur, iar inauntru toate statuile erau din aur. Cronici si scrieri istorice nareaza ca multe dintre obiectele de valoare ale templului si chiar foile de aur cu care a fost placat au fost date spaniolilor pentru a-l rascumpara pe conducatorul incas - Atahuallpa, capturat de acestia.

Complexul arheologic Sacsayhuaman este situat in apropiere de orasul vechi Cusco. Sacsayhuaman este un exemplu edificator al abilitatilor si tehnicilor de constructie incase: blocuri imense de piatra unele de peste 300 de tone sunt perfect imbinate fara a se folosi mortar sau alt liant. Constructia are numeroase pasaje subterane (chincanas). Opiniile despre destinatia acestei constructii sunt diferite, dupa unii cercetatori Sacsayhuaman fiind ridicat pentru a servi ca fortareata, iar dupa altii, Sacsayhuaman fiind o uriasa reprezentare zoomorfa; cert este ca spaniolii au folosit multe dintre pietrele zidariei pentru ridicarea constructiilor coloniale in Cusco.

La 2.430 m altitudine, enigmaticul Machu Picchu domina de mai bine de cinci veacuri ingusta si adanca vale a Raului Urubamba. Inaltat in 1450 de suveranul incas Pachacuti, Machu Picchu a fost abandonat de locuitorii sai in 1572, uitat si redescoperit in 1911 de istoricul Hiram Bingham.
Natural delimitata, cetatea nu este vizibila de la baza muntilor; structural constructiile sunt in forma de patrulater, fara despartituri interioare si au in general un singur etaj.

Citadela conceputa ca un labirint urban inexpugnabil, cuprinde amenajari complementare: cai de acces, piete, fortificatii, bazine pentru apa, conducte, locuinte si un sofisticat sistem de terase destinat culturilor agricole. Aici se pastreaza perfect conservate multe elemente ale arhitecturii si culturii incase; in 1983 Machu Picchu a fost inclus pe lista Patrimoniului UNESCO.
Cetatea este structurata in trei zone:
-Zona Sacra (zona principala a cetatii), in care se afla si cele mai importante atractii: Intihuatana (ceasul solar incas), Templul celor trei ferestre (unde soarele patrunde prin ferestrele trapezoidale pentru a lumina piata sacra), Templul Soarelui (dedicat zeului Inti - Zeul Soare), Templul Condorului in care se afla o piatra uriasa taiata in forma de condor;
-Zona Regala in care intr-un sir de case cu ziduri rosiatice locuiau Amautas - persoanele intelepte iar in incaperile de forma trapezoidala din apropiere locuiau Nustas - printesele;
-Zona Rezidentiala unde se aflau casele clasei de jos si depozitele de hrana.

Poarta Soarelui (Intipuncu) - Sun Gate, numita asa datorita constructiei din piatra in forma de portal prin care razele soarelui patrund in perioada celor doua solstitii: de vara si si iarna; de aici se asigura supravegherea cetatii si este locul de unde se dezvaluie o priveliste extraordinara asupra cetatii Machu Picchu si a Vaii Urubamba, este si locul de pornire pe Inca Trail - sistemul de drumuri incas care traversa muntii Anzi trecand peste inaltimi de 5.000 m si avand ca punct central de convergenta Cusco.

Astazi ai sansa sa faci o a doua incursiune in cetate (optional). In cazul in care doresti acest lucru iti recomandam escaladarea muntelui Huayna Picchu, un traseu spectaculos pentru care nu este nevoie de experienta de alpinism. Durata traseului este de circa 4 ore.

Raqchi - Templul zeului Wiracocha este un vechi templu incas cu dimensiuni impresionante 100 m lungime, 26 m latime, in zona centrala peretii avand intre 18 - 20 m inaltime; fundatiile templului masoara 4 m. In zona estica a templului exista aproximativ 100 constructii cu diametrul de circa 10 m presupuse a fi fost folosite dupa unii ca depozite de cereale iar dupa altii drept structuri de ceremonial.

Situat in zona podisurilor inalte din Anzii Cordilieri la 3.812 m altitudine (la granita dintre Peru si Bolivia), Lacul Titicaca este cel mai mare lac din America de Sud (9.710 Km2) si lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine. Alimentat de peste 25 de rauri, apa provenind din precipitatii si topirea zapezilor de pe versantii muntilor, Titicaca comunica cu Lacul Poopo prin Raul Desaguadero.
De lac se leaga legenda prin care se spune ca Inti - Zeul Soarelui a trimis aici pe Manco Capac si Mama Ocllo pentru a intemeia o noua civilizatie iar locul unde Manco Capac si-a infipt bastonul de aur a fost numit Cusco. Lacul si zona inconjuratoare sunt declarate Rezervatie Nationala. Navigatia pe lac se face cu traditionalele barci din trestie totora dar si cu mici ambarcatiuni cu motor.
Insulele Uros de pe Lacul Titicaca adapostesc una dintre cele mai vechi civilizatii din lume, ce isi pastreaza nealterata traditiile. Cele 42 de insule sunt construite din trestie totora, durata de viata a unei insule este 30 de ani.
Insula Taquille situata in partea peruana a Lacului Titicaca ofera o priveliste deosebita asupra lacului daca te incumeti sa urci cele 600 de trepte pana la punctul cel mai inalt al insulei.

Puno se afla la 388 km distanta de Cusco in sud estul tarii, intre tarmurile Lacului Titicaca si un lant muntos ce strajuieste orasul. Infiintat in 1668 de viceregele Pedro Antonio Fernandez ca resedinta administrativa a provinciei Paucarcolla cu numele de San Juan Bautista de Puno, numele i-a fost mai tarziu schimbat in San Carlos de Puno, in onoarea regelui Carol al II-lea al Spaniei. Orasul are multe biserici si cladiri datand din perioada coloniala si este cunoscut si sub denumirea de capitala folclorica a tarii.

Ingeniozitatea localnicilor ce traiesc pe insulele plutitoare de pe Lacul Titicaca se concretizeaza si intr-un autentic mijloc de transport plutitor construit din trestia totora. Traditionalele ambarcatiuni confectionate din trestie totora sunt utilizate de secole pentru a naviga pe lac. Aparitii inedite pe luciul lacului, ambarcatiunile au o durata de viata de circa 9 luni; materia prima - tulpinile de trestie totora, din care sunt construite se gaseste din abundenta in aceasta zona iar ambarcatiunile totora au o stabilitate si o flotabilitate remarcabila.

Fondat de conchistadorul Francisco Pizzaro in 1535, orasul Lima supranumit si Orasul regilor (La Ciudad de los Reyes) este situat in zona vestica a tarii la confluenta raurilor Chillon, Rimac si Lurin. Arhitectura metropolei peruane este caracterizata printr-un mix de stiluri, ilustrare perfecta a diverselor tendinte din perioadele istorice ale orasului. Centrul istoric pastreaza si astazi constructii cu balcoane din perioada vicergatului cat si din primii ani ai republicii, fapt pentru care a fost inclus in Patrimoniul UNESCO in anul 1988.

Cateva dintre principalele repere turistice ale capitalei peruane sunt Plaza de Armas (Plaza Mayor - centrul istoric in care se afla importante monumente printre care si o fantana din bronz, datata 1650), Catedrala (datand din 1564, este renumita pentru capela din fildes in stil baroc - La Imaculada si sarcofagul lui Francisco Pizarro - cuceritorul Perului), Manastirea San Francisco, Palatul Guvernamental, Palatul Arhiepiscopiei, Muzeul National de Arheologie, Antropologie si Istorie, Muzeul Aurului, Muzeul Larco Herrera; in contrast cu arhitectura coloniala a orasului, s-au dezvoltat noi zone rezidentiale, modernele cartiere Miraflores, Isidro, Barranco. In apropierea orasului se afla situl arheologic Huaca Pucclana (Juliana) construit din milioane de caramizi, fost sit de adorare a zeului Pachacamac.

O nota aparte a centrului istoric al orasului Lima o constituie balcoanele coloniale construite in secolele XVII si XVIII dar si in perioada republicana. Adevarate capodopere ale stilului baroc, integrate armonios in stilul arhitectural al cladirilor, balcoanele au fost construite cu dublu scop: functional si ornamental dand o nota aparte constructiilor din centrul orasului Lima, fiind destinate pentru urmarirea festivitatilor si ceremonialelor acelor vremuri. Cateva dintre cladirile ce au asemenea balcoane sunt: Palatul Torre Tagle (1715), Palatul Goyeneche, Casa Negreiros, Casa Osambela (1803), Casa Barbieri, Casa de Pilatos, Palatul arhiepiscopal, Casa del Oidor, Cladirea municipalitatii.